7,285 matches
-
07.2015 (A.D.) Amprenta omului copac adâncă răsădire de uitare cu mintea agățată de mutare s-a răsădit în veacul cel din veac... alienat de prea multa știință și-a însemnat pe frunte false vorbe ca fiind esența vieții gânduri oarbe și înotând în patimi neputință un ins neomenit de Veacul Vieții și construit pe legi tehnicizate își ține capul mândru somn pe spate idolizând mocirla de moloz a pieții un somn neomenesc îi strânge pleopa hiene de cuvânt îi sfâșie
POEM HIERATIC XXI AMPRENTA VEŞNICIEI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377122_a_378451]
-
proaspeți într-ales, Si crez, în piept îmbălsămat, Îmi ești un cer în Univers Și tot pământul neumblat. Sărutul, prins în suflet fin, Și-n Imanenta infinită Trecu -n văpăi de foc divin, În dulci ecouri absorbite. Am stins și oarbă așteptare Și-am revenit, ca-ntr-un poem, Pe umbră dorurilor tale Mai curg mistere-n Bethleem. Și îmblânziți de vechii codri, Cănd cerul cade la pământ, Mă tot descoperi și m-apropii Cu-al tău nume-n tot și
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
SUBLIMĂ E TĂCEREA, de Ion Untaru , publicat în Ediția nr. 2030 din 22 iulie 2016. Sublimă e tăcerea, aristocrată arta, Cochetă e Atena, o citadelă Sparta Obișnuiți cu vrăbii, 'invidiem pe ulii Cuminți ca ucenicii noi sprijinim mogulii Justiția e oarbă că noi i-am legat ochii Sărmană era Venus că n-avea bani de rochii Dăm pâinea pe săgeți și arbalete proaste Apoi murim de foame, feciorii merg la oaste; Dar vine sindicatul și recomandă greva Deși nu poartă vina
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
vânzare și n-o vrea nimenea; Om fi egali cu toții dar nu cu unchiul Sam ... Citește mai mult Sublimă e tăcerea, aristocrată arta,Cochetă e Atena, o citadelă SpartaObișnuiți cu vrăbii, 'invidiem pe uliiCuminți ca ucenicii noi sprijinim moguliiJustiția e oarbă că noi i-am legat ochiiSărmană era Venus că n-avea bani de rochiiDăm pâinea pe săgeți și arbalete proasteApoi murim de foame, feciorii merg la oaste; Dar vine sindicatul și recomandă grevaDeși nu poartă vina prostiei biată EvaNoi ne-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
simțuri de poet ........................................................ Crezi Și noi simțim pădurea Crescând din frunze moarte Aripi ne invadeaza zilnic Cerându-ne polen Ne plânge cerul Cu furtuni în noapte Și tot mirosul nostru Ne pleacă în poeni Dar în sălbăticia asta De sentimente oarbe Nu doar culoarea Ne dă puteri sporite Ci însăși alergarea Sălbatică din vânturi Ne face mișcătoare Ne umple în crânguri vara Pădurile cu muguri Poienile romantic Cu flori și ierburi nalte Sălbatice mirosuri Și gusturi parfumate Din care se adapă
FLOARE SĂLBATICĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377195_a_378524]
-
clădite îmi cască-n sânge vastele-mi orbite ARLECHINADĂ AUTUMNALĂ în valuri de noroi se-neacă noaptea cât de uscați sunt sfinții din copaci se-oprește rugăciunea ca și soartea și vrei să mori și nu mai vrei să faci orbii vampiri vomită peste gânduri podoabele de beznă se alintă chiar demonul s-a plictisit să mintă ceasul din urmă a căzut pe scânduri pe cruce Crist tresare printre clisme cerșește răni și picotește sânge istoria vicleană nu se frânge rugini
TOAMNA APOCALIPTICĂ (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377303_a_378632]
-
pământești deși ele ni te arătau pe tine Dumnezeu vă va trimite un proroc ca mine de El să ascultați și cine nu va asculta de prorocul acela va fi nimicit cu desăvârșire din Israel noi am rămas surzi și orbi piatră și cremene ne-am făcut când ai murit răstignit de noi înșine din înalt tot cerul s-a prăbușit pe pământ și am murit și noi odată cu Tine de frică și spaimă acela ce care noi l-am răstignit
UȘA OILOR-ISUS de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382123_a_383452]
-
ascundeau pânzele peste ochii flămânzi de dor, ai mamei. Începu să scurme ca o cârtiță, prin grămada aceea de lut, ce-i înecase toată speranța. Nu-i venea să creadă că o lăsaseră singură și plecaseră toți.Începu să roadă,oarbă,din măruntaiele pământului, fără odihnă. Mâinile ei țipau de durere, pentru că nu puteau apuca lutul. - Iartă-mă! mamă, că ți-am făcut dorul să doară atât de tare. Am crezut că ești puternică și că ai timp să mă aștepți
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
că-L poți cuprinde, sau chiar în bătaie de joc. Cuvântul despre dragoste e cunoscut numai îngerilor, dar și acelora, numai prin lucrarea iluminării. DRAGOSTEA E DUMNEZEU. Iar cel ce voiește să arate hotarul (definiția) Acestuia, e ca cel ce, orb fiind, numără nisipul de pe fundul oceanului” (Filocalia vol. 9, pag. 425). *** 2. „Cele trei mari virtuți creștinești sunt: credința, nădejdea și dragostea. Dar mai mare decât toate este dragostea. Căci DUMNEZEU SE NUMEȘTE DRAGOSTE. Dar eu (pe cât pot să înțeleg
PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE, ARTICOL DE PREOT ILIE BUCUR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382180_a_383509]
-
de pază, gardieni înarmați și câini special dresați, lagăre și închisori, locuri în care nu vârsta și sexul deținutului contau, ci vina de a fi ALTFEL, DOSARUL, de multe ori cu probe inventate și acceptate de nemestecate de o Justiție oarbă, duplicitară, școlită în mare parte, la Branul lui Țepeș Vodă. O Românie cu un număr infinit de Gulaguri, existând, vai, atât de multe cazuri în care propriile rude, soți și soții, copii, “turnau”. De bună voie, stimulați, șantajați, indiferent cum
Recompense morale tardive pentru “duşmanii poporului” Nicolae Steinhardt, Gheorghe Cotenescu, Justin Pârvu, dar şi pentru Lt. Col. Gheorghe Arsenescu şi “Haiducii Muscelului” [Corola-blog/BlogPost/93193_a_94485]
-
bătrînului Freud, dar și mărețul lui proiect de a construi o lume cutremurată pînă în străfunduri de frisoanele unei acuplări cosmice, însuși actul fondator al suptului, adică al candidei mozoliri a sfîrcului matern, se naște la intersecția principală a nevoii oarbe de a te hrăni cu impulsul surd de a te reproduce. Indiferent dacă este așa sau nu, vreau să zic dacă țipătul sugarului este simptomul unei colici precoce sau al unei ejaculări apriorice, rămîne hotărît că arealul fantasmării erotice seamănă
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
țara asta", individul "care a trecut prin înalte funcții nu are de ce să se teamă". A-i fi refuzat pe "oamenii de nădejde" ce-l potopesc cu daruri scumpe n-ar fi însemnat oare "să le sfîșii inimile"? Și norocul orb nu se oprește aici. Se prind în horă și bătrînii aparent înstrăinați de lumeștile treburi, care nu ezită a oferi, ca din senin, celor aflați pe creasta valului cîte "o sarsana plină vîrf cu bijuterii (Nouveau style, Fabergé)", a-i
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
octombriferă cu membrană rece și groasă care se lipește de aripi. Când trage lucrurile din oglindă, când scoate câte-un fleac din râul-care fură chipuri, când el însuși, fosilizat, este salvat de la naufragiu de brațul coclit al victoriei, aceste sărbători oarbe, avortate din calendar, alcătuind timpul adevărat, timpul adevărat și spinos, al sălbăticirii spirituale. Apoi când întors pe o parte cu spatele la animal, acoperit cu frunze uscate, își numără inelele de pe tulpină, răbdare, răbdare, vițelul cel gras are să vină, un tată falnic
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
aură neagră de gunoaie", se dorește luminoasă și stenică. Deși punctul cardinal e tomberonul de gunoi ce nu se mai poate conține, iar ca personaje predilecte (în registru realist) apar câinii ologi, uzi și flămânzi, pisicile gestante și o mâță oarbă, șobolanii și gândacii, privirea franciscană a poetului găsește aici o semnificație mai înaltă, un Dumnezeu probabil, plutind pe deasupra cartierului muncitoresc. Cele mai reușite secvențe din volum sunt acelea în care respirația divină se face simțită, spre bucuria religioasă a credinciosului
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
mea admirativă, emoția mea confraternă". Dar un critic fin de poezie ca Gheorghe Grigurcu trebuie să știe că bunele sentimente nu sunt suficiente pentru a susține, artistic, o pagină de literatură. Din păcate pentru cățelul ud și flămând, pentru pisica oarbă care scormone prin gunoaie, pentru șobolanii și gândacii mișunând în lumea betonată a lui Ion Maria, acesta nu reușește să scrie, în nouă cazuri din zece, decât o poezie cumințică și palidă.
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
firescului cu notele sale relativizante. Filmul este înschis în paginile jurnalului, ceea ce se întîmplă ulterior lichidării ofițerilor polonezi amînă într-un fel scena execuției, documentul istoric apare sensibilizat de drama familiilor care așteaptă o veste, care se hrănesc cu speranțe oarbe, și, în final, ca o lovitură de grație execuția cu sînge rece. Nu căderea trupurilor, nu ultimele cuvinte, frînturile de rugăciune, nu groapa comună deschisă la picioare, ci eficiența mașinii de tocat, o găleată cu apă care spală superficial sîngele
Remember Katyn! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8481_a_9806]
-
datorită criticii nu se lasă la vatră". Elogiul poate fi privit cu neîncredere ori chiar cu ironie sfidătoare. Dreptatea e de partea lui Nichita Stănescu și a multor oameni cu oarecare skepsis: "O literatură fără critică literară este o literatură oarbă. Critica literară reprezintă, mai ales, ideea de comunicare. Faptul că opera literară comunică este adeverit de existența salutară a criticii". Pe de altă parte, bătălia dintre critica "științifică" și critica "creatoare" s-a încheiat de mult, în felul în care
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
răngi și șperacle ascultă discuția înflăcărată a celor doi orbi auzită de privirile disperate ale surzilor bătrâna cu cartea de rugăciuni în mână se roagă în genunchi lângă automatul de Cola din autogara 1 Mai bătrâna în zdrențe și pescărușii orbi se roagă pentru mântuirea lumii Bântuirea Sunt copilul fantomă și bântui o clădire numită Pavilionul de Băi din orășelul Alcatraz Cu mintea zdruncinată fără argumente pe coridoare cu pereții scorojiți Mă caut în ochiurile de geam spart și scrijelesc uși
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8617_a_9942]
-
iese alergând de pe ușa secției de psihiatrie se oprește brusc în fața avizierului de lângă spital și citește "articolul cu privire la integrarea în societate a celor bolnavi psihic" izbucnește în lacrimi și spune nu vreau să mă integrez în lumea lor a oamenilor orbi care refuză să-și recunoască propria limitare care se luptă și rănesc pentru lucruri mărunte uite pe mine m-au închis aici pentru că ziceam că lumea asta nu e reală eu nu mă recunosc în această formă umană ciudată nu
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8617_a_9942]
-
Mircea Mihăieș Ca unul care-și duce existența după un program sufocant, parcelat până-n cele mai mici detalii, trec orb și surd pe lângă oameni și lucruri ce-ar merita întreaga atenție. De ani buni, nu mai observ nici scurgerea anotimpurilor, darmite schimbarea întâmplătoare a peisajului. Traversez, ca un automat din ce în ce mai ruginit, situații și locuri fără să pot depozita în cămările
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
ca imperative militare. La urma urmei, cum spunea și Tzvetan Todorov, suspendînd universaliile valorilor supreme ale umanității, războiul este, pur și simplu, "o ocazie de legiferare a crimei"xv. Apologia fanatismului. Mobilizarea generală face din intransigență și cruzime virtuți. Încrederea oarbă în "cauză" și în conducători e o datorie morală. Respectul pentru viață, mila față de semeni devin, precum în Roma imperială, slăbiciuni demne de dispreț, chiar forme ale trădării credinței. E vremea în care e cîntată crima, iar cei necruțători devin
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
s.n.)xix. Pe același tipar incitativ, dinamogen sînt croite și versurile legionare. Oferim spre exemplu, dintre multele existente, o chemare, în regim la urgență, la luptă: "Luați-vă armele'n grabă / Și'n lupta cea cruntă porniți. Lăsați lașitatea cea oarbă / Și'n dușmanii țării loviți." (Constantin Savin, La atac!). În toate aceste regimuri politice, versurile sînt folosite pe post de semnal de atac, pentru populația civilă. Formula percutantă, verbele combatanței, imperativele repetate hipnotic - tot acest carusel al declanșatorilor verbali ai
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
Gheorghe Grigurcu Diverse personalități intră în scenă cu o alură inconfundabilă, joacă preț de cîteva pagini rolul principal. Iat-o pe Carmen Sylva, care trăia în excesul darurilor sale, împingîndu-și bunătatea în milostenie nesăbuită, încrederea în credulitate oarbă, entuziasmul în-tr-o rupere de natura lucrurilor, temperată doar de regele Carol I, care, lăsînd-o stăpînă peste "țara visurilor", o oprea "suav" a se amesteca în treburile politice: "Regina-poetă era lipsită de simțul realului, al măsurii și al vieții practice. Exaltarea
O carte somptuoasă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8400_a_9725]
-
șir de case, clădite toate în aceeași perioadă, prin anii '30. Casele se cocoață pe coasta dealului, urcând ca o scară. Zidul de aproximativ doi metri care înalță fiecare casă deasupra vecinei sale de mai jos, are câte trei ferestre oarbe, distanțate între ele ca ochii unui animal, și un joc de șipci în culori de la nuanțele de vânătaie până la cele de baligă. Fațadele cândva albe sunt coșcovite. Casele sunt în număr de douăsprezece, fiecare cu câte două etaje și două
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
filtrează constant în versurile sale, aducând-o în registrul existențial cotidian, în gesturile, faptele și replicile de toată ziua. Tensiunea dramatică și insolitul reprezentărilor sunt astfel asigurate. Iată, în Centura de castitate, două dintre cele mai ilustrative poeme: "Un râu orb merge pe stradă;/ în urma lui clipocesc undele/ împrăștiindu-se pe la răspântii:/ nu rămâne nici un loc neacoperit,/ nici unul necălcat de picioare.// Undele curg peste pași/ și peste glasuri înserate:/ râul orb se oprește la semafor/ picioarele sale încălțate/ în pantofi de
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]