682 matches
-
o interrelație între momentul în care au fost traduse anumite texte și dezvoltarea imaginarului specific epocii. În domeniul filosofiei existau pe lângă textele sfinților părinți care integrau o parte a filosofiei greco-latine și câteva dintre lucrările aristotelice, în special părți ale Organon-ului. Astfel secolele VII-IX sunt, din punctul de vedere al legăturilor cu antichitatea, poate fi considerat moment apropiat de o maximă puritate informațională. Ulterior prin recuperarea operei aristotelice, la început, și a literaturii antice într-o multitudine de direcții și
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
este ca experimentele să fie făcute în spiritul naturii. Ele nu trebuie să o constrângă, să intervină în mersul ei, ci trebuie făcute în armonie cu ea. "Natura nu este învinsă decât ascultând de ea"76, spune el în Noul Organon, și completează: "Omul, servitor și interpret al naturii, poate să înfăptuiască și să cunoască, atât cât a observat din ordinea naturii, prin lucrul însuși sau prin spirit; în afară de aceasta, el nu mai cunoaște și nu mai poate nimic"77. Metoda
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
să reprezinte pentru aceasta începutul istoriei analizei sistematice a științei. Anticipațiile naturii reprezintă tradiția, dar care se va dezvolta începând cu el, pe când explicarea naturii, metoda. Din cele două părți ale explicării naturii, Bacon nu s-a ocupat, în "Noul Organon", decât de prima. Pentru prima parte, el a folosit inducția, iar pentru a doua ar fi trebuit să folosească silogismul, dar pentru că "Noul Organon" a rămas neterminat, metoda baconiană este redusă la inducție. "Prima parte se subdivide în alte trei
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
naturii, metoda. Din cele două părți ale explicării naturii, Bacon nu s-a ocupat, în "Noul Organon", decât de prima. Pentru prima parte, el a folosit inducția, iar pentru a doua ar fi trebuit să folosească silogismul, dar pentru că "Noul Organon" a rămas neterminat, metoda baconiană este redusă la inducție. "Prima parte se subdivide în alte trei părți, care pot fi socotite ca trei feluri de ajutoare, și anume: pentru simțuri, pentru memorie și pentru spirit sau rațiune"87. Cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
și experimentale; întocmirea de tabele sau grupări de cazuri pentru a ajuta memoria și a le avea înaintea intelectului în ordinea cuvenită; folosirea legitimei inducții. Prima parte este reprezentată De Dignitate et Augmentis scientiorum; celelalte două trebuiau prezentate în Noul Organon. Lucrarea filosofului englez reprezintă noul instrument, o încercare de cenzură a metodelor existente, în toate formele lor. El adăugă pornește de la un zero metodic al cunoașterii încercând să reformeze în mod radical încercarea de a face știință. Pornind de la experiment
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
trecerea la ideea unei legi a naturii În opera lui Francis Bacon putem urmări explicația dată formei trecând prin toate etapele conceptuale descrise anterior. O primă definiție a acesteia, asemănătoare descrierilor ce apar în perioada medievală, o întâlnim în Noul Organon 28: "Opera și scopul cunoașterii omenești constau în a descoperi forma însușirii date, sau adevărata deosebire, sau natura naturantă, sau izvorul emanării (căci nu avem la îndemână decât acești termeni care să indice mai exact ce avem în vedere)"29
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
formă ca esență a substanței, ca mișcare a atomilor. Deoarece Bacon nu are o scriere în care să-și prezinte pe larg teoria sa asupra naturii, nu avem nici o definiție exactă și clară dată formei. El o prezintă în Noul Organon din foarte multe perspective: ontologică, logică, gnoseologică și epistemologică. Totuși, aceste perspective sunt greu de separat una de alta. Pe cea ontologică am prezentat-o, și ea se rezumă la ideea că forma este esența naturii, prezentată ca mișcare a
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
extrage propozițiile din experiență, pe când cea de-a doua deduce și derivă din aceste axiome experiențe noi"68. Anticipațiile naturii reprezintă tradiția, pe când explicarea naturii, metoda. Din cele două părți ale explicării naturii, Bacon nu s-a ocupat, în Noul Organon, decât de prima. Pentru prima parte, el a folosit inducția, iar pentru a doua ar fi trebuit să folosească silogismul (dar Noul Organon a rămas neterminat). "Prima parte se subdivide în alte trei părți, care pot fi socotite ca trei
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
explicarea naturii, metoda. Din cele două părți ale explicării naturii, Bacon nu s-a ocupat, în Noul Organon, decât de prima. Pentru prima parte, el a folosit inducția, iar pentru a doua ar fi trebuit să folosească silogismul (dar Noul Organon a rămas neterminat). "Prima parte se subdivide în alte trei părți, care pot fi socotite ca trei feluri de ajutoare, și anume: pentru simțuri, pentru memorie și pentru spirit sau rațiune"69. Cele trei părți sunt: întocmirea unei istorii naturale
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
a ajuta memoria și a le avea înaintea intelectului în ordinea cuvenită; folosirea legitimei inducții. Prima parte alcătuiește Of the Profience and Advancement of Learning Divine and Human (ulterior De Dignitate et Augmentis scientiorum), celelalte două trebuiau prezentate în Noul Organon. Pentru a-și explica metoda, Bacon alege un exemplu practic: să descoperim forma căldurii. Primul pas pe care îl face este întocmirea tabelei prezenței (tabula presentiae), în care sunt prezentate cazurile în care prezența căldurii este evidentă. Este o colecție
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ajutoare sunt: "cazurile prerogative", "reazemurile inducției", "corectarea inducției", "variația cercetării după natura subiectului", "însușirile prerogative", "limitele cercetării", "deducția pentru practică", "pregătirile pentru cercetare" și "scara crescândă și descrescândă a propozițiilor". Bacon nu a reușit să prezinte decât cazurile prerogative, Noul Organon rămânând neterminat. Cazurile prerogative, douăzeci și șapte la număr, sunt ajutoare date intelectului în cercetarea naturii. Sunt cazuri excepționale, diferite de cazurile comune prezentate în tabele. Ele țin fie de partea instructivă, fie de cea operativă a metodei. Printre cele
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cazurile "puterii"; sau la ce ar trebui să aspirăm dacă ne sunt date mijloacele, ca în cazurile "indicatoare". Cele patru cazuri "matematice" măsoară practica: cazurile "pentru multe scopuri" și "magice" o înlesnesc 86. Cu enumerarea cazurilor prerogative se încheie Noul Organon care, astfel, nu prezintă în mod complet metoda baconiană. Metoda lui Francis Bacon, chiar dacă are la bază metoda inductivă, nu se rezumă la aceasta, fiind mult mai complexă și mai vastă. Inducția incompletă nu este decât o parte a metodei
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
și ne zise că am făcut bine cerându-ne iertare pentru întrebarea pusă, deoarece era important de știut dacă noi socoteam că această țară e o țară de vrăjitori (...)"125. Noul mod de a face știință este descris în Noul Organon. Aceasta nu este o carte oarecare, ci una ce descrie drumul pe care trebuie să-l parcurgă intelectul pentru ca omul să pătrundă în lumea științei. Denumirea de Novum Organum nu este numai în contradicție cu Organon-ul aristotelic, ci reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
este descris în Noul Organon. Aceasta nu este o carte oarecare, ci una ce descrie drumul pe care trebuie să-l parcurgă intelectul pentru ca omul să pătrundă în lumea științei. Denumirea de Novum Organum nu este numai în contradicție cu Organon-ul aristotelic, ci reprezintă titlul cu care putea fi numita o carte de căpătâi pentru omenire. La fel a fost intitulată, în 1520, și versiunea în latină a Noului Testament (1516) aparținând lui Erasmus din Rotterdam 126. Asemănarea dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
în spațiul cercetărilor. Prins între manipulator și anahoret, omul de știință modern descris de Bacon este prototipul omului de știință contemporan. Împăcarea cu natura apare ca un leit motif în opera lui Bacon. In Aforismul III din partea I a Noului Organon el precizează: "Natura nu este învinsă decât ascultând de ea"134. Experimentele pe care le face omul de știință trebuie să fie în spiritul naturii. Cele din Noua Atlantida fie împlinesc, fie accelerează un proces natural. Toate invențiile au drept
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cincisprezece probleme", în Despre unitatea intelectului, Editura IRI, București, 2000. Anselm din Cantebury, Proslogion, Biblioteca Apostrof, Cluj, 1996. Antohi, Sorin, Utopica, Editura Științifică, București, 1991. Aries, Phillippe, Duby, Georges, (coord.), Istoria vieții private, Editura Meridiane, București, 1994. Aristotel, "Categoriile", în Organon, vol. I, Editura Iri, București, 1997. Aristotel, Despre suflet, II, 412 a, Editura Aion, Oradea, 1995. Aritotel, Metafizica (981 a), Editura Iri, București 1996. Bacon, Francis, "De Dignitate et Augmentis scientiorum", în Oeuvres, vol. I, Paris, Charpentier, 1845. Bacon, Francis
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
două cărți ale lui Francis Bacon despre excelența și progresul cunoașterii divine și umane, Editura Humanitas, București 2012. Bacon, Francis, Despre înțelepciunea anticilor, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976. Bacon, Francis, Noua Atlantida, Editura Științifică, București, 1962. Bacon, Francis, Noul Organon, Editura Academiei, București, 1957. Bacon, Francis, Oeuvres, vol. I și II, L'Hachette, Paris, 1834. Bacon, Francis, Works, (I-X) Baynes and Son, Londra, 1824. Bacon, Roger, Opus Majus, editor John Henri Briges, Minerva G.b.m.H Frankfurt / Main
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1992, p. 412. 35 Părți din acest capitol se regăsesc în "Fracis Bacon - cenzura imaginarului științific. Teoria idolilor", în Revista de filosofie, Tome XLVIII, nr. 5-6, Romanian Academy, 2001, pp. 501-512. 36 Francis Bacon, Noul Organon, Editura Academiei, București, 1957, p. 36. 37 Lucrețiu, Poemul naturii, Editura Minerva, București, 1981, p. 132. 38 Bonaventura, Itinerariul minții în Dumnezeu, Editura Științifică, București, 1994, p. 10. 39 Bonaventura, op. cit., p. 26. 40 Nicolaus Cusanus, De docta ignoratia, apud
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
308. 41 Francis Bacon, "Cugetări si observări", în Despre întelepciunea anticilor, Editura Științifica și Enciclopedică, București, 1976, p. 265. 42 Voichita Ionescu, Dicționar latin-român, Editura Orizonturi, București, 1993. 43 A. Bailly, Dictionnaire grec-francaise, Hachet, Paris, 1997. 44 Francis Bacon, Noul Organon, I, XXXVII, Noul Organon, Editura Academiei, București, 1957, p. 41. 45 Bonaventura, Itinerariul minții în Dumnezeu, Editura Științifică, București, 1994, p. 11. 46 Roger Bacon, Opus Majus, editor John Henri Briges, Minerva G.b.m.H Frankfurt / Main, 1963, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Cugetări si observări", în Despre întelepciunea anticilor, Editura Științifica și Enciclopedică, București, 1976, p. 265. 42 Voichita Ionescu, Dicționar latin-român, Editura Orizonturi, București, 1993. 43 A. Bailly, Dictionnaire grec-francaise, Hachet, Paris, 1997. 44 Francis Bacon, Noul Organon, I, XXXVII, Noul Organon, Editura Academiei, București, 1957, p. 41. 45 Bonaventura, Itinerariul minții în Dumnezeu, Editura Științifică, București, 1994, p. 11. 46 Roger Bacon, Opus Majus, editor John Henri Briges, Minerva G.b.m.H Frankfurt / Main, 1963, p. 2, https://archive.org
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
impediunt, et vix aliquem permittunt ad verum titulum sapientiae prevenire, videlicet fragilis et indignae auctoritatis exemplum, consuetudinis diuturnitas, vulgi sensus imperiti, et propriae ignorantiae occultatio cum ostentatione sapientiae apparentis. His omnis homo involvitur, omnis status occupatur". 47 Francis Bacon, Noul Organon, I, XXXVIII, Editura Academiei, București, 1957, p. 41. 48 Ibidem, I, XV, p. 37. 49 Ibidem, I, XII, p. 37. 50 Ibidem, I, XXIII, p. 39. 51 Ibidem, I, XII, p. 37. 52 Anton Dumitriu, Istoria logicii, vol. III , Editura
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
o clasificare completă a științelor. În cazul științelor despre om se folosesc drept criteriu al clasificării gradul de generalizare în care este privit omul, obținându-se clasele: știiința omului în sine și știința omului în societate. 54 Francis Bacon, Noul Organon, I, XLI, Editura Academiei, București, 1957, p. 42 55 Ibidem, I, XLI, p. 42. 56 Ibidem, I, XLV, p. 43. 57 Ibidem, I, XLVII, p. 44. 58 Ibidem, I, XLVIII, p. 44. 59 Ibidem, I, L, p. 46. 60 Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
XLVIII, p. 44. 59 Ibidem, I, L, p. 46. 60 Ibidem, I, XLII, p. 42. 61 Ibidem, I, XLIII, p. 42. 62 Ibidem, I, XLIII, p. 42. 63 Voichița Ionescu, Dicționar latin-român, Editura Orizonturi, București, 1993. 64 Francis Bacon, Noul Organon, I, LX, Editura Academiei, București, 1957, p. 49. 65 Ibidem, I, LX, p. 49. 66 Ibidem, I, LX, p. 49. 67 Ibidem, I, XLIV, p. 43. 68 Ibidem, I, LXIII, p. 52. 69 Ibidem, I, LXIII, p. 53. 70 Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
contextul de ansamblu. Metoda ce trebuia dezvoltată pornea de la zero astfel că, această construcție de ipoteze trebuie să se realizeze dincolo de un conținut ideatic trecut, doar pe ceea ce era cunoscut în mod direct prin experiment științific. 73 Francis Bacon, Noul Organon, Editura Academiei, București, 1957, p. 35. 74 Francis Bacon, "Critica sistemelor filosofice", în Despre înțelepciunea anticilor, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976, p. 321. 75 Ibidem, p. 321. 76 Francis Bacon, Noul Organon, I, III, ed. cit., p. 35. 77
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
prin experiment științific. 73 Francis Bacon, Noul Organon, Editura Academiei, București, 1957, p. 35. 74 Francis Bacon, "Critica sistemelor filosofice", în Despre înțelepciunea anticilor, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976, p. 321. 75 Ibidem, p. 321. 76 Francis Bacon, Noul Organon, I, III, ed. cit., p. 35. 77 Ibidem, I, I, p. 35. 78 Ibidem., I, XII, p. 37. 79 Teodor Dima, Metode inductive, Editura Științifică, București, 1975, p. 42. 80 Ibidem, p. 43. 81 Ibidem, p. 43. 82 Atanasie Joja
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]