898 matches
-
pentru libertate și raționalism, valori și stări prin care ne-am deosebit în construcția civilizației materiale. În toată dezbaterea despre economie și despre bani oamenii unor culturi diferite aproape că nu au un limbaj comun. Suntem atât de diferiți pentru că "orientalii încă nu știu că spiritul, sau omul ca atare, este liber în sine; deoarece nu știu nici nu sunt liberi; ei știu că doar un singur om este liber, dar tocmai de aceea asemenea libertate este numai bun plac, sălbăticie
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
au loc într-o stranie buclă temporală: povestea lui Ghilgameș se termină acolo unde a început"888. Spre deosebire de această viziune, la evrei există noțiunea de progres. Pe această linie civilizația occidentală de azi moștenește un alt tip, diferit de cel oriental, de raportare la cosmos și la evoluțiile cosmogonice. "Unul dintre lucrurile pe care cei ce au scris Vechiul Testament le-au dat omenirii este ideea și noțiunea de progres. Poveștile din Vechiul Testament își au propria evoluție; ele schimbă istoria poporului evreu
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
astăzi nu mai este chiar româna din secolul al XVIII-lea, dat fiind că În secolul al XIX-lea a trecut printr un proces de „relatinizare“. S-a manifestat astfel și În limbă voința de despărțire de spațiul slav și oriental. Începutul Îl făcuse Școala ardeleană (prelungită prin curentul latinist al secolului al XIX-lea), apelând la limba latină pentru completarea vocabularului românesc sau Înlocuirea unor cuvinte de alte origini. În secolul al XIX-lea, franceza devine principala limbă de referință
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de referință, cu mult Înaintea latinei. Necesitatea neologismelor era evidentă: modernizarea societății o impunea. S-au introdus Însă nu numai cuvinte definind noțiuni noi, ci și altele, care au Înlocuit sau dublat vechi cuvinte românești (Îndeosebi din fondul slav și oriental). Fondul francez din limba română este astăzi imens, apreciat la aproape 40% din vocabular și la o frecvență de 20%!<endnote id="10"/> Ceea ce Înseamnă că În limbajul curent un cuvânt românesc din cinci este de origine franceză (prezență mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
secolul al XIX-lea. De o parte și de alta, există suspiciuni și rezerve. În plus, condițiile materiale ale țării Îi ancorează pe români În regiunea În care se află. „Reoccidentalizarea“ României merge Împreună cu o „reorientalizare“. Turci, irakieni și alți orientali (inclusiv chinezi) sunt aici la ei acasă. Pe alocuri, În zonele comerciale, frapează aspectul de bazar oriental (diferit și de solemnul comerț comunist, dar și de aspectul mai discret și mai ordonat al comerțului occidental). Turcia revine În forță Într-
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
moartea a milioane de chinezi, dar și de regăsirea de sine a acestui popor (popoare?), re-plasat într-o geografie în care fusese multă vreme absent. N-a fost scos din Mausoleu, portretul i-a rămas în Piața Tien An Men. Orientalii știu a vedea și binele ce licărește dincolo de întunecimea răului. C ine-l mai citește, astăzi, pe Hasdeu? Iaca, eu! Am găsit, la un anticar de pe strada Lăpușneanu, o carte oropsită, fără coperți, ce mi-a fost oferită contra sumei modice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mare decât să-i dai cât cere [fără să te tocmești]”, sună două proverbe evreiești <endnote id="(300)"/>. Evident, târguiala În exces nu era un obicei anume al comerciantului evreu, ci al comerciantului În general și mai ales al celui oriental. Irina Nicolau a prezentat adevărate „strategii ale târguirii” la negustorii sud-est-europeni. O butadă englezească arată modul În care erau percepuți de către vest- europeni comercianții balcanici : „În Balcani, dacă cumperi un obiect la jumătate de preț, poți să fii sigur că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dinainte, că aici este singurul loc din lume... etc... etc... După baia de lumină aurie, am coborît în sat și am intrat într-o ceainărie unde, pe covorul gros, stăteau doi bătrîni care-și sorbeau în liniște ceaiul. Știind că Orientalii mai ales cei bătrîni au o profundă aversiune față de aparatul de fotografiat, m-am apropiat de masa lor, am spus cuviincios Salaam și cu mult respect, folosind cîte un cuvînt uzbec învățat din dicționar și douăzeci de alte vorbe din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
celei mai frumoase dintre frumoasele femei ale lui Timur-Han Bibi-Hanîm. În apropierea orei 8, începem să păzim ușa dughenei cu inele. Și o tot păzim, căci suntem în Orient și aici orele sunt aproximative și nimeni nu se grăbește, căci Orientalul are în fața lui eternitatea, iar timpul, pentru el, este o entitate care se măsoară cu secolele. Pe la ora 8,30 apare un tînăr smead, cu nas acvilin, cu haine europene, dar cu nelipsita tiubiteică pe creștetul capului. Se îndreaptă spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ceilalți îl urmează, în timp ce un ghid tînăr, în haine europeene, dar cu "tiubiteică" pe creștetul capului, le spune în uzbecă aceeași poveste, probabil, pe care tocmai am auzit-o și noi, în limba noastră. Privesc la noi, noi la ei: orientali la europeni, europeni la orientali, ei nu ne înțeleg graiul, noi nu-l înțelegem pe al lor și ne continuăm drumul, în paralel, fără să ne amestecăm, străini... Vizita se sfîrșește în Sala de Ceai, plină de darurile trimise Emirului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ghid tînăr, în haine europeene, dar cu "tiubiteică" pe creștetul capului, le spune în uzbecă aceeași poveste, probabil, pe care tocmai am auzit-o și noi, în limba noastră. Privesc la noi, noi la ei: orientali la europeni, europeni la orientali, ei nu ne înțeleg graiul, noi nu-l înțelegem pe al lor și ne continuăm drumul, în paralel, fără să ne amestecăm, străini... Vizita se sfîrșește în Sala de Ceai, plină de darurile trimise Emirului de alți mai mari ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
că poziția tradițională a băutorului de ceai a putut fi respectată în mod decent. Mîinile slabe, tuciurii ne întind bolurile de ceai umplute, conform ritualului, doar pînă la jumătate. A umple un bol pînă la margine ar fi, pentru un oriental, o mare nepolitețe: ar însemna că-i torni toată porția deodată, ca să scapi de el cît mai iute. Gazdele noastre ne toarnă ceaiul cîte puțin, pentru a ne dovedi că bucuria de a primi oaspeți este fără sfîrșit. Odată ritualul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
un buchet de iasomie. Și numai lipsa unui melon și faptul că buchetul este învelit în ziar tulbură ținuta pur englezească a acelui gentleman, în puternic și aproape incredibil contrast cu figura rotundă, galbenă, cu ochii alungiți spre tîmple ai orientalului pur sînge. Fugind prin ploaie, o tînără cu părul pînă la brîu, împletit într-o singură cosiță neagră ca noaptea, cu trupul strîns înfășurat într-un fulgarin roșu, se îndreaptă spre omul care așteaptă. Acesta deschide calm umbrela, un zîmbet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
amator de circ se adunase în întregime și ne urcăm în autocarul prezent prin amabilitatea șoferului în ale cărui obligații nu intră desigur transportul unor turiști la circ, mult după orele de lucru. În fața circului, lume cîtă frunză și iarbă. Orientalul iubește circul, iubește această lume fantastică țesută din înde-mînare și haz, din istețime și atenție, din curaj la om și ascultare la animal. Mii de fețe palide, zîmbitoare, mii de costume diferite, mergînd de la rochia de lamé auriu la stamba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
meu. Are niște morfină de vînzare. Tipul s-a Îndreptat și și-a coborît picioarele de pe canapea. Falca Îi atîrna, chipul căpătîndu-i astfel un aer absent. Pielea de pe față Îi era Întinsă și bronzată. Avea pomeții Înalți și arăta a oriental. Urechile i se ițeau În unghi drept de pe craniul asimetric. Ochii Îi avea căprui și cu o lucire neobișnuită, de parcă din spatele lor ar fi sclipit niște puncte luminoase. Lumina din cameră scînteia În punctele luminoase din ochii lui ca-ntr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
zeiască, Socrate se mulțumește să spună cum ne apare el, sufletul. Acesta e aidoma unei puteri ce prinde laolaltă și atelajul înaripat și pe vizitiu. Friedländer vede aici un dublu motiv: al carului (mult mai vechi, de regăsit și la orientali; carul este trupul, intelectul este vizitiul, hățurile bine întinse sunt organul gândirii, atelajul greu de strunit reprezintă simțurile, iar Atman călătorește în acest car) și al înaripării. Problema este că, în motivul oriental, caii sunt cel mai puțin importanți și
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
manieră obiectivă). Probabil că mai multe variabile culturale au interacționat, producând cele două moduri diferite de răspuns. Într-un articol din 1986, „Reasons for the Lack of Argumentation and Debate in the Far East”, Becker scria: „În multe situații... limba orientalilor e folosită mai puțin pentru a comunica și mai degrabă pentru a exprima sentimentul apartenenței la comunitate, pentru a felicita, pentru a exprima emoțiile, pentru a începe și sfârși diverse activități”. Pentru a-și susține generalizarea, autorul descrie activitățile verbale
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Nu există disponibile grafice comparative cu Serbia. Nu este disponibilă comparația pentru factorul „orientare în timp”. Ralea, op. cit., pp. 73-75: „Sub diferite variații de detaliu, omul care locuiește azi continentul nostru se prezintă sub două tipuri bine definite: occidentalul și orientalul. În apusul și centrul Europei domnește o mentalitate, iar către răsărit, către posturile cele mai avansate ale Asiei, o alta. Toată civilizația occidentală stă într-un singur cuvânt: aptitudinea creatoare. Ridicat deasupra mediului, dominându-l prin stăpânire de sine, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
în încrederea pe care o acordă forțelor sale, crede în libertate, mai mult, în liber-arbitru, pentru că rezistența determinismului orb o învinge cu puterea înțelepciunii sale; forțează evenimentele prin voința sa de triumf. Individualismul e, fără îndoială, idealul său ultim. Psihologia orientalului e exact contrară. Ea se reduce, de obicei, la o resemnare pasivă. Dacă occidentalul se impune mediului, orientalul se supune. Forța naturii îl zăpăcește, îl zdrobește, îl apasă. Recunoaște într-însa cine știe ce forță religioasă misterioasă, contra căreia i se pare
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
orb o învinge cu puterea înțelepciunii sale; forțează evenimentele prin voința sa de triumf. Individualismul e, fără îndoială, idealul său ultim. Psihologia orientalului e exact contrară. Ea se reduce, de obicei, la o resemnare pasivă. Dacă occidentalul se impune mediului, orientalul se supune. Forța naturii îl zăpăcește, îl zdrobește, îl apasă. Recunoaște într-însa cine știe ce forță religioasă misterioasă, contra căreia i se pare inutil să mai lupte. Ordinea evenimentelor i se pare mai dinainte stabilită de un zeu inefabil. Fatalismul, adică
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
voința nu prefac deloc realitatea înconjurătoare. Idealul său e confundarea în masa anonimă, în colectivitatea absorbantă. Între aceste două tipuri extreme de civilizație, între aceste două interpretări ale existenței, datorită a două structuri structuri deosebite, între creațiunea occidentalului și resemnarea orientalului, se poate găsi o valoare intermediară. Să numim această structură adaptabilitate. Această aptitudine nu e încă activitate creatoare. A te adapta la mediu nu înseamnă chiar a preface mediul. Înseamnă cel mult a rezolva un conflict cu ambianța, înseamnă a
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
referă Bacalbașa târgul se ținea pe locul halelor de la Obor de astăzi, acolo unde se sfârșea Calea Moșilor, vechiul „Pod al Târ gului de Afară“ (v. Târgul Moșilor, în: Potra, Bucureștii, pp. 157-172). 110 bucureștii de altădată Nu mai veneau orientalii cu mărfuri fabricate în Persia, la Smirna, în Egipt. Nu mai veneau elvețienii cu lucruri fabricate din lemn. Și alții și alții. Și nu mai veneau fiindcă pe de o parte era mizerie materială, iar pe de alta taxele comunale
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
După ce în 1897, sub pseudonimul Mihai din Pașcani, publicase o schiță, Domnișoara M. *** Fălticeni, dar și versuri sau niște istorii hazlii într-o foaie obscură, „Dracu”, debutează efectiv în 1898, la „Vieața nouă”, unde îi apar schițele Dușman, Binecrescută, poeziile Oriental, Cântăreții, Amurg, semnate cu numele real. Nu îi place însă linia macedonskiană a revistei și își îndreaptă producțiile către alta mai cuminte, „Pagini literare”, scoasă de Artur Stavri și Ion Gorun, unde i se tipăresc o suită de schițe, versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
și religii vechi și mai noi din toate părțile lumii și din toate timpurile, filosofie, arheologie, astrologie, arte etc., remarcându-se totodată caracterul interdisciplinar. Se evidențiază nume importante ale istoriei religiilor, precum Ananda K. Coomaraswamy (The Philosophy of Mediaeval and Oriental Art și studiul despre Paradisul ceresc, intitulat Svayamatr.n.n.: Janua Coeli), Raffaele Pettazzoni (Le Corps parsemé d’yeux), Carl Clemen (Zalmoxis), Carl Hentze (Le Culte de l’ours ou de tigre et le ț’ao-t’ie), Benjamin Rowland Jr. (Buddha
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290692_a_292021]
-
și modelele prin amploare și prin adecvarea disputei la spiritul Bisericii Răsăritului. Gândirea liberală a lui C. a fost cenzurată de profesorul Ieremia Cacavelas, sub îndrumarea căruia încă se afla. Cartea are două introduceri compuse în stilul alegorizant al barocului oriental; prima, de închinare protocolară față de domnitorul de atunci, Antioh Cantemir, fratele autorului, iar cea de-a doua închinată cititorului, o ceremonioasă invitație la lectura cu profit moral. Stilul, metaforizant, mizează pe simboluri. Cartea e „floare”, iar autorul, „grădinar”. A treia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]