3,686 matches
-
în anii imediat următori, se zăreau semnele unei deschideri, ale unei încercări de depășire a înghețului perioadei "războiului rece". Statutul de ocupant al Armatei Sovietice lua sfârșit. Echipa conducătoare își consolida pozițiile. Era necesară cosmetizarea unei imagini care să mascheze ororile anilor trecuți, cri-mele de pe șantierul Canalului Dunărea-Marea Neagră, spre exemplu. Căpătau palid contur relațiile cu Vestul Europei. Timide dar evidente. Un anume sentiment național, atent controlat de la vârful piramidei conducătoare, încerca a depăși gesticulațiile penibile ale "internaționalismului proletar". Instituirea Festivalului
Festivalul Enescu, ieri și azi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6955_a_8280]
-
clădirea de peste drum și o văd cu o claritate uluitoare. E de necrezut! Marți 11 septembrie, ies din spital, liber, ușor, apoi iau masa cu Catherine la Cupolă! Viața este o bucurie! Și tot marți, 11 septembrie, pe la ora 15: oroare, coșmar de neimaginat. Avioane sinucigașe distrug cele două turnuri World Trade Center, centrul mondial al afacerilor, și Pentagonul, centrul super-apărat al armatei americane. 23 iulie 2002 Sunt fericită că iubesc și că sunt iubită" Așa îmi scria Kiki pe 20
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
34,90 lei. Confruntarea politică Roman considerat printre cele mai politice ale scriitorului britanic Ian McEwan. Cartea este construită pe mai multe paliere, tratând în principal angoasele, dilemele, ezitările intelectualului contemporan, aflat în continuă confruntare cu spectrele trecutului plin de oroare al lumii în care își duce existența. Editura prezintă romanul „Câinii negri“ ca pe o „superbă meditație asupra modurilor diferite în care oamenii reacționează în contact cu tenebrele istoriei“. Ian McEwan s-a născut în Anglia, în 1948, și a
Agenda2006-08-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284784_a_286113]
-
noului soț, în ciuda negrelor presimțiri ale fiului femeii, presimțiri legate de clădirile din zonă și de rezidenții lor. Însă, după ce fiica ei începe să aibă coșmaruri îngrozitoare, Caroline realizează că sub splendoarea noii locuințe se ascunde un secret de o oroare inimaginabilă... John Saul: Vocile. Editura Rao, București, 2006. Preț: 35,99 lei. Știrea avertisment Imaginați-vă că citiți în ziar următorul anunț: „Vă informăm că va avea loc o crimă, vineri, 29 octombrie, de la ora 18,30, la Little Paddocks
Agenda2006-09-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284814_a_286143]
-
Jerome Angust se vede obligat să suporte logoreea interminabilă a unui individ necunoscut. Textor Texel se apucă să-și povestească viața, insistând peste măsură să fie ascultat. Dialogul dintre cei doi capătă treptat o turnură neașteptată: Angust este uluit de ororile aberante pe care le aude și sub nici o formă nu poate scăpa de acest individ. Mai mult decât atât, necunoscutul pare să cunoască detalii din viața sa. Amélie Nothomb: Cosmetica dușmanului, Editura Polirom, Iași, 2006. Preț: 16,90. Destine frânte
Agenda2006-22-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/285017_a_286346]
-
vol. I-II (Ed. Humanitas, 69 lei); René Al. De Flers - Radio Europa Liberă și exilul românesc (Ed. Vestala, 9,29 lei); Ovidiu Morar - Avangardismul românesc (Ed. Fundației Culturale Ideea Europeană, 21,80 lei); Mihai David-Ghindăoani - Crâncenul veac XX și ororile sale (Ed. Timpul, 10,90 lei); Anthony Beevor - Stalingrad (Ed. RAO, 49,99 lei); Valeriu Gherghel - Porunca lui rabbi Akiba (Ed. Polirom, 19,50 lei); Ovidiu Hurduzeu - Sclavii fericiți: lumea văzută din Sillicon Valey (Ed. Timpul, 15,26 lei); Nicolae
Agenda2006-03-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284655_a_285984]
-
Traxler, Arendt, Weisz, Babcsany, Bleier, Herzog. Nici o durere, nici o părere de rău. Doar uimirea că acel cuvânt misterios, Timișoara, revenea, Atlantidă scufundată și readusă la suprafață, rostit de propriul ei fiu. Am încercat să-mi închipui uimirea și spaima și oroarea din ochii ei, să-mi imaginez drumul prin confuzia unui imperiu care nu mai era, Galiția, Moravia, câmpia Panonică, Transilvania și Banat. Setea și foamea pe care le îndurase - «Eram doar cu rochia de pe mine» - și deruta când va fi
„Mai puțin rău“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3895_a_5220]
-
grup, pentru munca „în echipă”, cu condiția ca liderul să fie el însuși - iar mai apoi va anima, împreună cu André Clavé, La Roulotte. Vilar recunoaște astfel vocația nomadă a teatrului, strânsa lui înrudire cu spectacolul de bâlci; de aici și oroarea lui față de teatrele stabile, cu sălile lor impunătoare, elegante, de aici și plăcerea de a bate drumurile Franței și de a juca pe scene improvizate. Marea provocare constă, așadar, în a ajunge la Paris ocolindu-l, fugind de el! Iar
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
stă în propria-i vîrstă ca într-un ștreang, poeziile fiindu-i așijderea ștreanguri, unde nu există inimă, ci doar „o seninătate sulfurică”, atroce, care îi „mănîncă poemul”. Nimic de făcut așadar cu prezentul care e pur și simplu o oroare incorigibilă. Dar trecutul? Acesta e marcat de neputința împlinirii, reprezentînd o transpoziție retroactivă în prezentul rebarbativ, „zeitatea sau ceea ce crezi că ești”. Id est o complicitate malefică între sublim și abject. La rîndul său, viitorul nu e decît un Neant
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
mai vechea sa aversiune față de liberali, îi facilitează misiunea la Chișinău, unde se prezintă ca un diplomat neutru, venit să încurajeze toate facțiunile și toate demersurile, atâta timp cât ele converg către interesul național. Nu favorizează pe nimeni și, mai ales, cu oroarea sa funciară de aventură, preferă să observe și să studieze. Nelăsându- se antrenat în mișcările tulburi din jurul și din perioada imediat următoare Unirii cu Vechiul Regat - prima din șirul deciziilor politice care aveau să ducă la crearea României Mari -, scriitorul-diplomat
Duiliu Zamfirescu necunoscut și cenzurat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4246_a_5571]
-
nu părea să știe la ce să se aștepte și, cu siguranță, nimeni nu se aștepta la asta. Filmul original fusese încetinit la un timp de proiecție de douăzeci și patru de ore. Ceea ce privea el acum părea film pur, timp pur. Oroarea evidentă a vechiului film gotic era subsumată timpului. Pentru cât timp trebuia să mai stea aici, câte săptămâni sau luni, înainte ca schema temporală a filmului să o absoarbă pe a lui, sau poate că asta deja începuse să se
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
la început, convingerile unui om atrag acele întîmplări care răspund vederilor sale intime, și nu e accident care să cadă pe capul cuiva fără ca pe dinlăuntru condițiile căderii să nu fi fost coapte. Prin urmare, Brăileanu și-a provocat destinul, oroarea de marxism făcînd din el o țintă predilectă: invazia sovietică a fost însoțită de răzbunarea tocmai acelor marxiști împotriva cărora se ridicase în decembrie 1920. Infiltrați după 1945 în toate posturile-cheie ale societății, ei au curățat ideologic România de scoriile
Peripsema by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4288_a_5613]
-
teza lui Neagu Djuvara, despre care am mai scris în această pagină, conform căreia primii voievozi români ar fi de origine cumană. Deși ideea fusese sugerată de Iorga, după cum recunoaște Djuvara însuși, naționaliștii noștri au ținut-o de la început în oroare. Ideea e totuși de bun-simț: descălecătorul unui neam nu poate aparține neamului cu pricina, caz în care n-ar mai fi descălecător. Ridicolul teribil este în altă parte și anume în convingerea celor care l-au provocat că ADN-ul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4462_a_5787]
-
Președintele Traian Băsescu susține că cea mai mare realizare a sa ca președinte a fost faptul că a înțeles ororile anilor 90. Băsescu consideră că în mandatul său a realizat necesitatea de a reforma statul cu totul, nu o trecere de la comunism la capitalism. "Uitați, nu am să-mi fac un bilanț acum. Pentru că este prea devreme. Să-mi termin
Care este cea mai mare realizare a lui Băsescu, în opinia sa () [Corola-journal/Journalistic/44707_a_46032]
-
ca un tânăr vulcanic. Eu cred că nu mai este cazul să explic de ce este așa de important cenaclul „Flacăra” acum, tocmai acum, când spiritualitatea este aruncată, pur și simplu, la gunoi, În favoarea a tot ce este frivolitate, sex, pornografie, oroare, violență, crime, alcoolism, droguri, perversiune. Și ce este mai trist, este că absolut toate posturile de televiziune de la noi nu prezintă decât emisiuni și filme de acest calibru. Și toată lumea e mulțumită, fără ca cineva să realizeze cât de lipsite de
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
spre superioritate. Este un drum pe care poetul îl parcurge râzând, dar râsul "insurgență și act de sabotaj" îi îngheață pe buze. La capătul acestui drum, Emil Botta descoperă că realul este o farsă, o tragi-comedie "bălțată și barocă". Și, oroare maximă!, tot la capătul acestui drum, se regăsește, dezavuat, pe sine. Aventura în afară îl conduce spre același spațiu al interiorității subminate, deșănțate și haotice. Mă despart cu trist entuziasm, cu voioasă părere de rău de ceea ce eminenții, spiritualii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
îmi vei resorbi acest suflet în tine?" * Confuzii grave s-au făcut privind viziuni fundamentale nietzscheene, și anume, "moartea lui Dumnezeu", voința de putere, Supraomul. Când el scria "Gott ist tot", Nietzsche nu decreta un deces real, ci constata cu oroare moartea lui Dumnezeu în conștiința oamenilor, și profețea dezastrele morale, crimele inimaginabile care vor urma acestei sincope spirituale a omului. Reamintim că în aceeași perioadă scria și Eminescu: Nimeni nu poate opri apunerea lui Dumnezeu de pe cerul cugetării". În ce privește divinitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
al acestei erori, cruzimea unei zeițe, care se răzbună pentru faptul că i-a fost respinsă dragostea și, mai presus de toate, viziunea prieteniei care înfruntă destinul fatal al omului trecând peste pragul morții, de unde Enkidu vorbește cu Ghilgamesh, despre oroarea lumii de dincolo. Unind astfel, pe de o parte, eroarea umană și moartea ca destin ineluctabil, cu răutatea cerului, cu intervenția nefastă a șarpelui, iar pe de altă parte, sacralitatea prieteniei și catharsisul cântului epopeea sumero-babiloniană dezvoltă parametrii esențiali ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și fascinanta Danaida, prăbușită. În pictură, absurdul uman, sub cele mai diverse manifestări, a fost relevat mai ales de triada: Jeronymus Bosch (Grădina plăcerilor, Judecata de apoi), Peeter Brueghel cel Bătrân (Lupta dintre Carnaval și Postul Mare, Griet Nebuna sau Ororile războiului), Francisco Goya în celebrele sale Capricii, între care gravura profund semnificativă, Il sueño de la razòn produce monstruos "Somnul rațiunii naște monștri". De amintit și Guernica lui Picasso, unde durerea apare însă caricaturizată în manieră cubistă. Absurdul antipoezie Precum este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ale lui Iov în scopul de a i se testa credința; trimiterea la moarte a lui Urie de către David, pentru a-i lua soția, Bethsabe; imensul harem al lui Solomon etc. etc. într-un cuvânt, un tsunami de păcate și orori aruncate în blestem de prooroci iluminați Isaia și Ieremia în primul rând. (Și ecouri în timp obsesia pansexualismului universal la Siegmund Freud, Sodoma și Gomora lui Marcel Proust, mărturia licențioasă, într-o frază unică pe zeci de pagini, la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Sunt ca nudiștii de la mare. Corpurile lor emoționale, imperfecte, cărnoase, schiloade, ciumpăvite, noduroase, poate, îi preocupă prea puțin, sau prea mult, ca să nu le dezbrace de haina anoni matului. Mă zgâiesc și eu la ele. Unele sunt ca fotografiile cu orori, cu mutilați și avortoni. Altele au acea perfecțiune de sitcom cu hăhăieli și zâmbete deformate gen reclamă la pastă de dinți. Trec peste ele, ca peste fotografiile retușate. Mă regăsesc, câteodată, umplut de scârnăvie, pe blogurile astea. Jumulit. Dezbrăcat până la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Mi-e foarte foame. 2. Ema. Schița 1 Portrait of the Queen Recluse Etajul 10. Vizavi de supermarket. Stație de metrou imediat cum ieși din bloc pe dreapta. Net. Cablu. Nu am câine. Nu am pisică. Nu-mi cunosc vecinii. Oroare de inundații, calorifere explodate și ședința de bloc (nu am fost niciodată). Nu folosesc telefonul fix. Cărți multe. Nu citesc. Nu am ocupație. Am calificări. Am televizor. Încerc să mă las. [Aici se schimbă fontul. Îmi scot ochelarii și mi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
primordial, când încă nu ai coaste, ochi, piele. Sub fâșiile de pânză, carnea sângera lacomă de viață, de o nouă viață, a treia, pentru ea. Sub ochii lui Musa, toate fibrele ființei ei interioare sângeraseră de spaimă, de umilință, de oroare. Și atunci murise puțin, cu numele și trecutul ciopârțite, amintiri serbede a ceea ce fusese odată. Își amintea ochii lui. Larg deschiși, așa cum își imaginase de multe ori că se deschiseseră și ochii celuilalt, ai mortului de la Guadalete, în fața umbrelor ce
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
înfruntarea lui cu Tariq. Când nu e cu ea, gândurile i se încâlcesc între șuvițele blonde, se pierd în hăul din obrazul ei. Ar fi putut-o iubi, dacă ar fi avut mai mult timp... Tâmplele i se încrețesc de oroarea primei lui pierderi reale, a primei despărțiri de un suflet pe care îl iubește deja, îl iubește de mult, orbecăind în necunoașterea care-l înconjoară. Iubește curajul ei de a-și cumpăra ierburile Bahei, paloarea mândră și neclintită de la Úbeda
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
povesteai de o sută de ori despre mărul din care căzuseși, în copilărie, atunci când te-ai speriat de omida aia, ai paralizat de frică și pe urmă ți-ai dat drumul, uite-așa, din vârful pomului, nu de spaimă, de oroare, deși nu știai ce-i aia, - vezi? Mai am și acum semn, vezi? Aici, julitura! Și tot genunchiul a fost vânăt cred că săptămâni, da’ nu mi-am rupt nimic, am căzut ca o pisică - îmi amintesc, da, ai căzut
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]