571 matches
-
și Munteniei, care nu îmbrăca forma unui obiectiv politic național, ci al unuia, este adevărat individualizat sub aspectul strategic și al statutului lor juridico-politic particular, topit într-o largă viziune antiotomană, de avans în sud-estul continentului în numele „slobozeniei” și al ortodoxismului. Constatările privitoare la Rusia pot fi extinse și asupra Austriei, animată de idei anexioniste de esență feudală. Termenii preferați erau cei de națiune greacă, pentru popoarele ortodoxe din Imperiul Otoman, și de națiune iliră, pentru ortodocșii din Imperiul Habsburgic. S-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
înlocuită de marea pătrundere calvinistă din 1550, pătrunde în Ungaria și în Transilvania. Ortodocșii români își află un loc în acest spațiu cucerit de Reformă. Ei sînt aliații de drept ai catolicilor împotriva Reformei și deci ținta reformaților. În lumina ortodoxismului înțeles ca esență a romanității, poziția românească este analizată ca rezistență. Prezentînd la Geneva, în 1981, o scurtă istorie a ortodoxiei românești, teologul Ion Bria comentează faptul astfel: "Istoria Bisericii ortodoxe și a națiunii române din Transilvania a cunoscut momente
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în plus și o dezbatere permanentă pe tema metodelor și obiectivelor studiilor culturale. Această reflexivitate și flexibilitate a caracterizat și anumite etape din dezvoltarea Școlii de la Frankfurt, deși unele din pozițiile sale s-au rigidizat într-un anume tip de ortodoxism rezistent la noile dezvoltări teoretice și incapabil să ia în considerare noile condiții sociale (vezi Kellner, 1989 a). Există întotdeauna pericolul ca o teorie sau o metodă foarte puternică să degenereze și să se rigidizeze și numai un sistem critic
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ale interpretării, abordările culturale și sociale și intervențiile politice ale diverselor categorii, grupuri oprimate și multiculturale au produs, ca urmare, noi perspective și noi instrumente critice. Aceste grupuri au utilizat studiile culturale ca un mod de a contesta canoanele și ortodoxismele, acordînd legitimitate textelor și vocilor aparținînd unor grupuri subordonate și politizînd cultura și educația. Cu toate acestea, multiculturalismul ca mișcare și ideologie (într-un sens mai larg decît cel folosit de mine) poate fi ușor cooptat de forțele care vehiculează
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
echitabile. Interesul multiculturalist față de diversitatea de forme de opresiune și rezistență se leagă de dezvoltarea unei teorii sociale și a studiilor culturale bazate pe o mare varietate de studii din domeniu din ultimii ani. Studiile culturale încearcă să evite unilateralitatea, ortodoxismul și un oarecare separatism cultural prin accentuarea necesității de a adopta o gamă largă de perspective pentru a putea înțelege și interpreta fenomenele culturale. După cum am încercat să arăt, sexul, rasa, clasa și alte concepte culturale centrale sînt interrelaționate și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
fenomenului culturii media ai deceniului șapte și începutului deceniului opt. Studiile sale asupra simulării, imploziei, hiperrealității și a efectelor noilor tehnologii informaționale, de comunicare și media au deschis noi drumuri în teoria socială contemporană și au reprezentat o provocare la adresa ortodoxismului dominant. Teza pe care el a susținut-o, aceea a unei rupturi radicale cu societatea modernă, i-a conferit statutul de profet al postmodernității în cercurile teoreticienilor avangardiști din întreaga lume. Baudrillard a proclamat dispariția individului, a economiei politice, a
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de la adecvarea sau nu la un pretins model occidental, reprezintă, de fapt, o discuție riguroasă cu privire la miza Tradiției în cultura română 1. Radiografia istoricului Alexandru Zub, în ansamblul ei, pertinentă, este redevabilă unor poncife care trebuie demontate: în primul rând, "ortodoxismul ca formă interbelică a vechiului tradiționalism" este un concept total inoperabil pentru simplul motiv că dezbaterea din perioada interbelică se purta asupra relației dintre Ortodoxie și națiune; în al doilea rând, a discuta despre o diacronie ortodoxă în termenii: în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
săi de marcă (Mircea Vulcănescu, George Racoveanu, Paul Sterian, Stelian Mateescu) erau preocupați de problematica identității religioase românești, a specificității naționale, a Predaniei ca măsură de revitalizare a ethosului românesc. De aceea, nu se poate echivala nici măcar acest hibrid intitulat "ortodoxismul" cu ceea ce istoricul Keith Hitchins numea "o filosofie a culturii și o teorie a dezvoltării". Sintagma cea mai cuprinzătoare cu privire la raportul dintre tradiția religioasă și națiune rămâne cea conturată de teologul Dumitru Stăniloae, Ortodoxie și românism. Într-un context al
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a accelerat, prin intermediul cărților bisericești tipărite în limba moldovenească la Chișinău, și care circulau liber de pe un mal pe celălalt al Prutului. Cu alte cuvinte, credința comună strămoșească a Mitropoliei de la vest și a Mitropoliei de la est de Prut - adică ORTODOXISMUL - i-a unit (i-a închegat!) într-un tot întreg ca NAȚIUNE pe MOLDOVENI. De aceea, CREDINȚA nici n-are hotare și nici nu poate fi di-vi-zată”. Încă o teorie inedită și care frizează absurdul (a câta?) a domnului Vasile
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Vieru vine cu o nouă teorie, parcă pentru a detensiona atmosfera și pentru a descreți frunțile. În 1812 Napoleon Bonaparte dorea și el să cucerească Moldova și Valahia, „...ca să le convertească la catolicism...”. Salvarea a venit de la Rusia, protectoare a ortodoxismului, care a alipit sieși teritoriile de la est de Prut, iar mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, „înțelegând că centrul ortodoxismului răsăritean e de mult în Rusia”, trece sub ascultarea patriarhului de la Moscova. Ca urmare, Mitropolia Moldovei a fost împărțită în două Mitropolii. Cea
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
1812 Napoleon Bonaparte dorea și el să cucerească Moldova și Valahia, „...ca să le convertească la catolicism...”. Salvarea a venit de la Rusia, protectoare a ortodoxismului, care a alipit sieși teritoriile de la est de Prut, iar mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, „înțelegând că centrul ortodoxismului răsăritean e de mult în Rusia”, trece sub ascultarea patriarhului de la Moscova. Ca urmare, Mitropolia Moldovei a fost împărțită în două Mitropolii. Cea de Vest, reintegrată Patriarhiei de la Constantinopol, și cea de Est, intrată sub autoritatea Sfântului Sinod din Rusia
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
este privit ca un „reformist”, ca un „dizident” al propriei sale doctrine, ca un gânditor complex, care a străbătut mai multe etape de gândire, între acestea existând similitudini, dar și contraziceri. Pe măsură ce ne îndepărtăm de sursa originală a „psihanaliyei”, de „ortodoxismul” lui S. Freud, constatăm că modurile de interpretare devin tot mai nuanțate, tendințele „ortodoxe” diferențiindu-se de cele heterodoxe, eretice, iar „schemele determinismului psihic” devin mai versatile - ceea ce duce la o adâncire și lărgire a ariei de interpretare a freudismului
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în Transilvania. Astfel, la 11 octombrie 1948, la Cluj, a fost convocat un congres destinat readucerii „uniților” în „sânul Bisericii Mamă”. Cu acest prilej, 38 de delegați și 423 de preoți au semnat un act care confirma trecerea lor la ortodoxism, motiv pentru care au fost excomunicați imediat din Biserica Greco-Catolică. Regimul comunist a reacționat și, la 8 noiembrie 1948, au fost arestați numeroși preoți „uniți”, iar cei patru episcopi greco-catolici au fost înlăturați din scaunele lor episcopale. La 1 decembrie
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
ca oameni „bine intenționați” să trimită anonime și să semnaleze fapte prin care se simțeau lezați. În situația prezentată mai jos, ne dăm seama de ridicolul în care au căzut unii membri ai Partidului Muncitoresc Român. Forțati să treacă la ortodoxism, aceștia continuau să frecventeze biserica în care fostul preot încercau să mențină tradiția slujbelor greco-catolice. Mai mult decât atât, ei se declarau ortodocși convinși și se simțeau lezați că erau dați afară din biserică de către preot. În concluzie, au simțit
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
din Țara Românească la Alba Iulia de către Atanasie Anghel a fost mutată după 1700 la Blaj, În slujba Bisericii unite. De aceea, pentru bisericile ortodoxe ardelene, s-au procurat cărți bisericești - pe bani sau donații - din Țara Românească. Protejând ortodoxismul transilvănean, prin toate mijloacele, Constantin Brâncoveanu a ridicat pe culmi fără precedent legăturile culturale cu acest pământ românesc. Referitor la Învățământ, școlile de slovenie de pe lângă unele mânăstiri și biserici, cum a fost cea de pe lângă Mânăstirea Sfântul Gheorghe Vechi (din 1556
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Ștefania Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92323]
-
angajate în proiecte utilitariste elimină pericolul cezaropapismului ori al dominației unei anumite Biserici asupra statului și societății), o cale de ieșire din sfera acestor îndoieli și interogații. Scriind pentru un public românesc, în condițiile în care despărțirea noastră colectivă de ortodoxism și legionarism se află abia la început, poate ar fi bine să insist că sunt cu totul în favoarea separației dintre Biserică și stat, după cum sunt cu totul conștient de imensul pericol prezentat de proasta înțelegere a cardinalei probleme teologico-politice. Nici
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
politică”, fiind ele la fel de lipsite de un veritabil spirit critic (deschis prin definiție!). Am observat și în România, deja înainte de 1989, o raliere încruntată la diverse paradigme cu veleități de piatră filozofală, de la curente filozofice, logice și epistemologice analitice la ortodoxismul deja încercat, cu triste rezultate, între cele două războaie mondiale. Ca și în alte părți, asemenea conversiuni, chiar la doctrine laice, au o nuanță agresiv-defensivă, când nu de-a dreptul soteriologică (dar e vorba de mântuiți care nu se mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
frământări a fost dezbinarea bisericii ardelene în Unită și Neunită. Dincolo de aceste neajunsuri Unirea cu Roma este considerată de Paulescu ca un strălucit act național, mai ales prin urmările sale. Și într-adevăr Biserica unită nu s-a întors de la ortodoxism ci de la calvinism, ce reprezenta, la acea vreme, calea sigură spre maghiarizare și înstrăinare. Dar cel mai important lucru realizat prin acest act a fost pasul decisiv pe care l-a realizat pentru emanciparea noastră națională prin deșteptarea instinctului național
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
oficiale, și mai ales la televizor, în direct. Credința autentică nu va fi lipsit, poate, din aceste spectacole liturgice, dar difuziunea lor nelimitată, străvechiul formalism ritualistic par că țin mai degrabă de oroarea de vid; substituindu-se riturilor propagandei comuniste, ortodoxismul de fațadă aduce o contribuție entuziastă noii limbi de lemn a democrației în construcție. Manipulări De bună seamă, noii "stăpânitori ai adevărului" nu propuneau întoarcerea la comunismul purificat la care visase pentru o clipă Ion Iliescu pe 22 decembrie, când
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
cari au fost și nu mai sunt de cât țărână și oase. Aceasta este partea determinantă și hotărîtoare a Patriei (Delevrancea, 192-, pp. 8-9). Elevând religia ancestrală la rangul de stigmat identitar și marcă distinctivă a naționalității, Delavrancea asigură uvertura ortodoxismului al cărui concert ideologic avea să inunde sonor filarmonica culturală a interbelicului românesc, în special sub bagheta doctrinară a lui Nichifor Crainic. Patria nu e, așadar, doar pământul pe care un popor îl ocupă din întâmplare, el trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
primite de Românĭ numaĭ ca mosafirĭ, și n'aŭ alte drepturĭ de cît acele ce Românii voesc să le dee" (Xenopol, 1890, p. 13). Aceastea este noua formulă a pedagogiei naționale, ale cărei ingrediente principale sunt naționalismul etnic, românismul purificat, ortodoxismul nealterat, venerația pământului strămoșesc, spiritul sacrificial. Pe aceste aliniamente se configurează în literatura școlară și meta-școlară românească un naționalism de tipul Blut und Boden, care are în miezul său ideea de etnicitate înțeleasă drept conjuncția dintre sânge și teritoriu. Spiru
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Romei este constrastată cu spiritualitatea Constantinopolului, care a simbolizat farul creștinismului în întreaga orientalitate. Concluzia care se desprinde este că " Lumina nu vine de quât dela Rĕsărit. Dela Appus nu vin de quât tempeste și întunerecul" (Heliade, 1861, p. 46). Ortodoxismul este matricea spirituală a românității, creștinismul răsăritean fiind instalat definitiv ca principală axă identitară în imaginea despre sinele colectiv cristalizată în conștiința națională. Spiritualitatea creștină, sădită atât de adânc încă de timpuriu în ființa românească, este și motivul pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Constanin Noica, Mihail Sebastian, Mircea Vulcănescu etc.); ii) corporatismul, doctrina socio-economică elaborată de Mihail Manoilescu ca armătură organizatorică a statului totalitar de inspirație fascistă; iii) gândirismul patronat de Nichifor Crainic, a cărui idee monomanică este reductibilă, în ultimă instanță, la ortodoxism, și iv) legionarismul, care, amalgamând elemente prelevate din diversele curente de extrema dreaptă aflate în circuitul intelectual al interbelicului, s-a concretizat într-o vibrantă mișcare socială de masă animată de idealul înfăptuirii revoluției naționaliste, în urma căreia neamul românesc ar
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pentru a acomoda această tensiune inconciliabilă între ispita naționalismului angajat și constrângerea detașării critice. Soluția de compromis la care se ajunge este un adevăr relativ național controlat parțial de evidențe empirice și rigori inferențiale. În climatul spiritual dominat de un ortodoxism intransigent, unitatea sufletească a românilor a fost readusă în capul ordinii de zi a chestiunilor identitare. Am arătat că acțiunea unificatoare a lui Mihai Viteazul nu mai putea fi interpretată în cheie naționalistă. Profesionalizarea câmpului istoriografic, precipitată prin asumarea criticismului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
scindată în urma acceptării de către Mitropolia Ardealului a trecerii formale la catolicism. Unirea cu Roma a însemnat însă dezbinarea unirii spirituale a românilor, fapt care, în interbelic, trece ca o apostazie nu doar doctrinară, ci și națională (în condițiile în care ortodoxismul este o condiție necesară a românismului). Ținând cont de faptul că unirea cu Roma a bisericii ardelene, decisă la 1698 și finalizată la 1700, a deschis calea către cristalizarea conștiinței naționale românești, aceasta a fost privită în decursul timpului ca
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]