971 matches
-
ya‘lamóna (6, 37): „...Spune: Dumnezeu are putință să pogoare un semn, însă cei mai mulți nu știu.” (GG) Qul: Huwa al-Q"dir ‘al" ’an yab‘aÖa ‘alaykum ‘a:"b... (6, 65): „Spune: El are puterea de a trimite asupra voastră o osânda...” (GG) wa-’inn" ‘al" ’an nurka m" na‘idu-hum la-q"diróna (23, 95/97): „Noi avem puterea de a-ți arată ceea ce le-am făgăduit.” (GG) Acest participiu activ este nemarcat față de celelalte două sinonime, considerate de majoritatea comentatorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mónÄi theÄÎi sÄtQÎri hQmÄÎn dià IQso¤ Christo¤ to¤ kyríou hQmÄÎn dóxa...: „singurului Dumnezeu, Mântuitorului nostru prin Iisus Hristos Domnul nostru: slavă...” (BVA) În Noul Testament, mântuirea are întotdeauna un sens spiritual: salvarea din robia celui rău, eliberarea de păcat, izbăvirea de osânda veșnică. De aceea, înfăptuitorul ei nu poate fi decât Dumnezeu, prin Fiul său, Isus Hristos. Semnificații de bază: cel care îl scăpa pe om de rău, de păcat și de osânda. 3.2.2. Nume hristice 3.2.2.1. Nume
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
salvarea din robia celui rău, eliberarea de păcat, izbăvirea de osânda veșnică. De aceea, înfăptuitorul ei nu poate fi decât Dumnezeu, prin Fiul său, Isus Hristos. Semnificații de bază: cel care îl scăpa pe om de rău, de păcat și de osânda. 3.2.2. Nume hristice 3.2.2.1. Nume referitoare la dumnezeire 3.2.2.1.1. (ho) theós Îi este aplicat lui Hristos doar de patru ori în întreg Noul Testament, a patra oară fiind nume predicativ: - ho kýriós
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
hQmÄÎn Christo¤ IQso¤).” (Țiț 2,13) Epistola a doua a lui Petru îl numește și ea de două ori pe Hristos kýrios kaì sÄter (1,11 și 3,2). Semnificații de bază: cel care eliberează de păcat și scapă de osânda veșnică. 3.2.2.13.2. apolýtrÄsis: „mântuire” (SC, Blaj); „răscumpărare” (celelalte traduceri românești); „redemptio” (Vg); „rédemption” (BJ); „redemption” (RSV). Răscumpărarea este una dintre metaforele folosite de apostolul Pavel pentru a descrie lucrarea lui Hristos. Omul ajuns rob păcatului este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
trupului, după suferințe și mântuire. în schimb, el coincide cu cunoașterea adevărului. Astfel încât individul care nu știe ce predică Spiritul Liber trăiește în iad, spre deosebire de inițiat care, emancipat prin cunoașterea învățăturii va cunoaște și raiul. Așadar, nicio spaimă. Nu există osândă veșnică; și nici mântuire pentru totdeauna. Cerul e o ficțiune. Singura realitate care contează este pământul, aici și acum. Mâhnirea, frica, angoasa, căința, disperarea și celelalte pasiuni triste nu au prin urmare nicio rațiune de a fi. De ce le-am
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
s-o spunem cu cuvintele lui Rimbaud... Astfel dotat cu liberul arbitru, omul alege să facă rău când ar putea să prefere binele. Vinovat de o greșeală pe care putea să n-o facă, el este dator cu o ispășire. Osânda? Să muncească, să cunoască ce e rușinea, să nască în durere îpentru femei), să moară, să sufere și să transmită acest blestem până la sfârșitul lumii. Din acel moment, viața oferă, pe pământ, și ocazia ispășirii. Suferința devine necesară, chinul de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
hedonismul, materialismul, necredința. De asemenea, se cunosc motivele pentru care corpusul epicurian constituie un adevărat rezervor de idei utile pentru combaterea ideologiei dominante. Creștinismul celebrează pulsiunea morții, adevărul lumilor din spatele celei reale, disprețul pentru un trup, pasiunea doloristă, frica de osânda veșnică, catastrofa păcatului originar? Epicur susține exact contrariul: dragostea de viață, bucuria de a trăi aici pe pământ, înrădăcinarea înțelepciunii în trup, gustul pentru plăceri, inexistența zeilor răzbunători, absența culpabilității... Biserica are de ce să fie nemulțumită! Ca întotdeauna când e
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Ca principiu, epicurianul consideră că animalele și oamenii se deosebesc prin niște detalii dar se aseamănă în esențial: compuși din materie, animați de un suflet coruptibil, sortiți descompunerii după moarte, necuprinși în nici un fel de destin post-mortem, deci cruțați de osânde dar și de răsplată, filosoful și câinele - drag lui Diogene...- ei sunt supuși unei aceleiași legi, cea a naturii. De unde concluzia etică a acestei opțiuni antimetafizice: nu contează decât folosința pe care o dai clipei, cea mai bună dintre ele
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Așa ceva e valabil pentru pitagoricieni și platonicieni, la care, într-adevăr, cele două ordini există separate, distincte, fiecare dintre ele ținând clar de lumea sa. Creată, coruptibilă, constrângătoare pentru primii, necreată, eternă, nemuritoare, necoruptibilă pentru ceilalți. De o parte, o osândă sub formă de mormânt; de cealaltă, o șansă făcând posibilă o eventuală mântuire. Sensibil și inteligibil. Dar ce înseamnă aceste cupluri de opoziții pentru un materialist? Pentru un filosof care afirmă compoziția atomistă a universului și a oricărei realități? Așadar
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și nemurirea sufletului, concepții dragi filosofului Peșterii la care creștinii țin atât de mult - se înțelege de ce. Phaidon oferă într-adevăr un text care inaugurează opțiunile catolice asupra chestiunii morții și a ceea ce se întâmplă cu trupul după moarte: mântuire, osândă, infern, cântărirea sufletelor, viața de apoi etc. în mod evident, Platon îl calchiază pe Pitagora care, la rându-i, reciclează înțelepciunile orientale. De unde, la adepții idealului ascetic, o apărare și o ilustrare a metempsihozei și a metensomatozei: sufletul desprins de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fiind transformați În licurici. Μ Ca să fii cu adevărat un creator/Înnoitor În domeniul ethosului, trebuie să ai o conștiință prometeiană. Μ Oricât s-ar strădui, unii nu reușesc să-și ridice munca de la acest nivel dezolant al caznei, al osândei, al chinurilor (asemănătoare sforțărilor torturante ale lui Sisif). Aceasta pentru că ei nu au cunoscut Încă plăcerea găsirii unui rost muncii lor sau nu știu Încă s-o supună la Înseși cerințele devenirii lor (de aici, sentimentul că s-au vândut
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pe cruce: „Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniți Îl hulea zicând: «Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuți și pe noi». și celălalt, răspunzând, Îl certa, zicând: «Nu te temi tu de Dumnezeu, că ești În aceeași osândă? și noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta Însă n-a făcut nici un rău». și zicea lui Isus: «Pomenește-mă, Doamne, când vei veni În Împărăția Ta». și Iisus i-a zis: «Adevărat grăiesc ție
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
1954; Frunze de dor, Chișinău, 1957; Dor de oameni, Chișinău, 1959; Cenușica, Chișinău, 1962; Balade din câmpie, Chișinău, 1963; Povestea furnicii, Chișinău, 1963; Piept la piept, Chișinău, 1964; Trofimaș, Chișinău, 1966; Casa mare, Chișinău, 1967; Povara bunătății noastre, Chișinău, 1968; Osânda căutării, Chișinău, 1969; Bobocel cu ale lui, Chișinău, 1972; Clopotnița, Chișinău, 1972; Balada celor cinci motănași, Chișinău, 1973; Păsările tinereții noastre, Chișinău, 1974; Ultima lună de toamnă, Chișinău, 1975; De la verde pân’ la verde, Chișinău, 1982; Daruri, Chișinău, 1983; Clopotnița
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
devenit mai importanți În reglementarea tranzacțiilor economice și a schimburilor. O nouă clasă de comercianți și bancheri a Început să Împrumute bani cu interes, obținând astfel profituri enorme. Biserica argumenta că obținerea de profit era un păcat capital, pedepsit prin osândă veșnică. Ca să suporte această poziție, aducea citate din ambele testamente. În Ieșirea 22,25, Dumnezeu Își avertiza poporul ales: „Dacă vei Împrumuta bani fratelui sărac din poporul Meu, să nu-l strâmtorezi și să nu-i pui camătă”. Vaticanul a
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
42); 6) persecuțiile pe care le va declanșa împotriva sfinților (Mt. 13,21); 7) se va face slăvit ca Dumnezeu (2Tes. 2,4); 8) moartea sa; 9) parusia lui Cristos; 10) distrugerea lumii; 11) cei o mie de ani; 12) osânda veșnică aplicată necredincioșilor (Mt. 25,46). În opinia lui Pricoco, Hipolit reușește să dezvolte absolut toate aceste puncte în tratatul său, fără însă a respecta ordinea propusă inițial. El face numeroase digresiuni de ordin metodologic, teologic sau politic, în funcție de provocările
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
atitudine față de femeile rămase fără soți. Vremurile nu se schimbaseră. Precaritatea condiției de văduvă se conserva, cu toate posibilitățile de agresiune („Ei, care mănâncă de tot casele văduvelor și de ochii lumii se roagă îndelung; aceștia vor lua mai multă osândă” - Marcu 12, 39; este opinia lui Iisus despre farisei), și ea motiva îndestul grija ce trebuia arătată acestui „grup”: „Cucernicia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu și Tatăl, aceasta este: să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dacă a venit în ajutorul celor strâmtorați, dacă s-a ținut stăruitor de tot ce este lucru bun. 11. Iar de văduvele cele tinere te ferește. Căci, atunci când poftesc împotriva lui Hristos, vor să se mărite. 12. Și își agonisesc osânda, fiindcă și-au călcat legământul dintâi. 13. Dar în același timp se învață să fie leneșe, umblând din casă în casă, și nu numai leneșe, ci și guralive și iscoditoare, grăind cele ce nu se cuvine. 14. Vrem deci ca
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
va umbla împotriva domnului și a țării să-l spânzure și să-i facă spânzurătorile mult nalte cu un cot decât al altor oameni proști și i-au dat lui Staicu de au citit capul acela și și-au văzut osânda” [Anonimul Brâncovenesc] sau „peste/ fără pravilă”. Năravurile nu se schimbau. Ignoraseră legea - sunt de părere cronicarii călugări: un veac și ceva în urmă, și fiii lui Petru Rareș, Iliaș „Mahmet” - „s-a făcut chinuitor și pierzător de oameni și chinuia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
niște lei sălbateci, au năvălit asupră-i, și multe rane făcându-i, l-au omorât și l-au scos afară. Aceasta plată au luat Ștefan Vodă de la ceia ce-i miluise; mai apoi de la Dumnezeu curândă vreme le-au venit osândă asupră, de au luat și ei plată pentru moartea lui Ștefan Vodă85. Nicolae Costin - în vremea căruia se mai vedeau urmele acestei crime: „cât și astăzi să cunoaște singele pe zidiul păreților casăi aceiia în cetatea Sucevii, pistrelat den Ștefan
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pribegii, de s-au dus la Poartă di-au aședzat logodna cu fiica Brâncovanului, anume Marie, cu Costantin, feciorul Ducăi-vodă...” 290) urcat de puternicul Domn de București în scaunul domnesc (intervențiile lui Brâncoveanu în Moldova ar motiva, poate - crede Neculce - „osânda” acelei țări, „că-i tot schimba domnii adése, și-l blăstăma toată țara291, și închiderea ei printre pricinile ce au dus la uciderea Prințului Aurului) - era în bună măsură constituită în zestrea pe care un alai impresionant, descris de cronicari
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fi osândite, pentru că au călcat în picioare credința cea dintăi 181. Vorbele Apostolului (din I Timotei, 5, 11 - 12) erau: „Iar de văduvele cele tinere te ferește. Căci, atunci când poftesc împotriva lui Hristos, vor să se mărite. Și își agonisesc osândă, fiindcă și-au călcat legământul dintăi”. Văduvele din sanctoral în colecția de modele pe care sanctoralul le propunea creștinilor, văduvele își aveau locul lor. O aflăm aici pe abia pomenita Irina, împărăteasă a Bizanțului (tentată, în anul 802, să se
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Costin își urmărește personajele. Vrea să vadă cum le cuprinde neliniștea, teama, spaima („Se apăra serdariul de toate acelea, ce, ca un vinonat într-acéle sfaturi să apăra slabŭ”, era un neperformant într-ale persuaziunii), face pe judecătorul și moralizează („Iară osânda trage la plată...”). în rest „interogatorii”, „confruntări” - jocuri aproape gratuite, declanșate de un anchetator sadic și ineficient (inabil în astfel de situații - pare a spune versatul Iordache Cantacuzino aflând sentință: „Și dacă l-am deșteptat, îndată au dzis: «Au perit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care împrumutase banii pentru răscumpărarea soțului ei din prizonierat - n.m., D.H.M.], unii de o parte, alții de alta, cu feluri de feluri de priceni, ș-a o îngrozi, ș-a o închidea, ș-a o jăcui, care cum putè, agiungând-o osânda creștinilor”) și încercau să plătească sumele pretinse. Erau obligate să restituie și banii delapidați (cum le revenea datoria să răspundă și pentru faptele rele ale fiilor lor), așa cum au pățit Măndoae și cu fiul ei, care au fost nevoiți să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și pre Stroe”. Numai că - zice cronica - „jupâneasa Elena și cu feciorii ei n-au vrut, ci s-au rugat la Antonie-Vodă să-l iarte de la moarte și să ia cinul călugăresc”. Și sentința a fost comutată: în locul pedepsei capitale, osânda era expunerea infamantă și călugărirea. Numai că - ne spune hrisovul dat de Antonie-Vodă („la mâna acestor boiari carei scriu mai sus, ca să le fie de mare credință și de pomenire lor și coconilor lor, și nepoților și strănepoților în veci
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Maina, Limberachi, care-i mâncă toți banii și o părăsi”408. Opinia lui Iorga reproducea părerea contemporanilor, al căror purtător de cuvânt fusese, cu două secole mai înainte, Ion Neculce: „Care mai pe urmă au vinit și mai la mare osândă și ocară, c-au amăgit-o un grec, de s-au măritat după dănsul. Având è doi ficiori și patru fete, n-au socotit cinstea ei, că era mai mult bătrână decât tânără. Și după ce-au mărsu dup-acel
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]