1,187 matches
-
În zona lombară, la rinichi. Turbulenții, după ce mă agresaseră, confirmând zicala „Cu vina și cu prăjina”, se potoliră. Astfel, am putut asculta cuvântarea cea mai frumoasă, care cuprindea idei Înălțătoare și releva semnificația creștină a jertfei deținuților anticomuniști, ale căror oseminte, risipite pe tot traiectul Canalului DunăreMarea Negră (În prima variantă) constituie, Împreună cu cele aflate În celelalte temnițe și lagăre de exterminare din țară, temelia României Creștine de mâine, când sperăm că va Înceta pentru totdeauna domnia lui Antihrist În spațiul
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
fiul din prima căsătorie a soției sale s-a atașat de el ca de un tată adevărat. Astfel, a pierit Încă un savant, care ar fi putut aduce științei și culturii românești inestimabile servicii. Nimeni nu știe unde Îi zac osemintele. Aiudul acesta! Câte oseminte sfinte ascunde În pământul lui!” În primele luni ale anului 2004, am avut o lungă, obositoare și chiar Îmbolnăvitoare dispută epistolară cu un cunoscut intelectual (este vorba despre Andrei Iustin Hossu din Cluj) din țară În legătură cu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
a soției sale s-a atașat de el ca de un tată adevărat. Astfel, a pierit Încă un savant, care ar fi putut aduce științei și culturii românești inestimabile servicii. Nimeni nu știe unde Îi zac osemintele. Aiudul acesta! Câte oseminte sfinte ascunde În pământul lui!” În primele luni ale anului 2004, am avut o lungă, obositoare și chiar Îmbolnăvitoare dispută epistolară cu un cunoscut intelectual (este vorba despre Andrei Iustin Hossu din Cluj) din țară În legătură cu Înscrierea În Mișcarea Legionară
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
perfecte. Cu fiecare... zmucitură de volan - citi talmudistul pojghița argintie - mai sigur vei fi uns, întîi, drept tătuc al orașului... Apoi, precum îți prezic... Iar, dacă vei fi mulțumit, poate te vei îndura și de el... Scurgând licoarea asta peste osemintele puradelului, topindu-i-le și ștergându- l de orice urmă de vină. Punîndu-l mâna ta dreaptă în desfătările la care ai să ajungi. Dar, până atunci, vorbindu-i, pe limba lui, pentru a te crede. Burdușind, cu teancuri de bănet
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pădurii prin care corpuri străvezii de adolescente se disting o dată cu boschetele blonde, te vei putea Întreba dacă arborii n-au crescut din instrumentele de muzică Îngropate pe vremuri la locul lor de astăzi al rădăcinilor lor. Iată, din armele și osemintele strămoșilor crește cîteodată tulpina subțire a flăcării de sulf. Pe șesurile străvechi au trecut poate hoarde muzicale, purtînd pe umerii lor, În loc de buzdugane și suliți, flaute, viori și piculine, violoncele, cornuri și trîmbițe, și de atunci, din viorile prefăcute În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
acea stare de exaltare caracteristică imnului sau odei: și iată fața de hristos chinuit a cartofului el știe secretele nopții cu burdufe de liniști rădăcinile lui pipăie rărunchii pămîntului albe netede ca tuburi rădăcinile Înaintează În nervi sug Înțelepciunea vremurilor osemintele nopții Închini un imn cartofului pentru ca intenția anunțată să se și traducă În fapt textual, prin ordonarea muzicală a discursului „circumlocuționar”: vreau să am limpezimea tăcerea ta fruct al țărînei asemeni cu țărîna... În schimb foarte caracteristica secvență imnică a
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cată orbii, Țintesc cu neclipire spre dînsul ochi sălbatici Ce noaptea printre arbori s-aprind ca roși jaratici. Ei zboară pretutindeni alăture-mpreună, Formîndu-i pe sub nouri cu zborul o cunună, Un larg cortegi funebru ce lasă unde trece De albe oseminte o cladă tristă, rece!” Citind aceste versuri, un fapt se observă: poezia, ieșind de sub regimul solarului, grațiosului, devine mai puțin evazivă, indistinctă. Stimulată de sentimentul ororii, fantezia inventează imagini pline, de o materialitate puternică. Haosul alecsandrian este populat de păsări
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
geografului oarecare paloare panică (se înșela) și de aceea se roși până în vârful urechilor la ideea gafei de a vorbi despre coșciug în casa unui bolnav. Totuși, îndemnat de Conțescu, spuse că Hagienuș păstra în casă sicriul de plumb cu osemintele soției sale, fiindcă vânduse moșia unde fusese mormântul. Toate sunt împotrivă (lat.). Gaittany înregistrase toate momentele convorbirii cu semne de cel mai mare interes, făcute mai ales cu mâna. O actriță franceză - se povestește - avea mari succese chiar când rolul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sculptor de talent îi făcu și o statuie. Un arhanghel ducea de mână pe tânăra decedată, în mărime naturală, spre mormânt, cu spada arătând cerul. Însă după zece ani, Hagienuș, având nevoie de bani, vându locul și scoase mormântul împreună cu osemintele moartei, pe care le culese într-un sicriu de metal, după spălarea cu vin și toate ceremoniile tradiționale. Smărăndache susținea că Hagienuș depozita acum sicriul în casă. Hagienuș își luă o ținută serioasă, ceea ce însemna la el a fi puțin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
solvabilitatea sa, iar fața-i recăpătase obișnuita viclenie și umilință cinică. - Spune, domnule, odată, se impacientă Ioanide, și vomvedea! Atunci Hagienuș îi mărturisi că cumpărase un loc de veci la cimitirul Bellu și că acolo se simțea dator să reînhumeze osemintele soției sale, făcîndu-i un cavou vrednic de ea, în care să se înmormînteze și el, fiindcă, din păcate, toți suntem muritori. - Crezi în Dumnezeu, nu-i așa, domnule Ioanide? Eu cred,mărturisi candid Hagienuș cu zâmbetul lui păgân de Silen
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu scotea o vorbă despre dispariția guvernantei, de ce nu făcea uz de autoritatea paternă. Motivul este că i s-ar fi răspuns cu argumente la care era sensibil: "Cum, i-ar fi zis fata, în casa în care se află osemintele mamei noastre, dumneata, care pretinzi că ai iubit-o și-i faci cavou, ții o astfel de femeie?" Într-adevăr, Hagienuș venera memoria soției și totdeodată voia să fie respectabil față de copii, încît pe guvernantă n-o putea apăra decât
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Încasîndu-și banii, orientalistul se găsi în fața unei noi probleme serioase: unde să ducă sicriul? Cavoul "mătușii", de care vorbeau copiii, era încuiat și cheia se afla în mâinile Florichii. Hagienuș încercă să ceară cheia sub pretext de a studia mutarea osemintelor. Florica și Petrișor țineau morțiș să meargă cu toții împreună, ceea ce nu convenea orientalistului, de teamă să nu se afle despre vânzare, spre a fi silit să dea copiilor jumătate din bani. În fond, Hagienuș nu era avar și nu din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era de fapt posesorul în numele Mișcării, nu mai avea ce face cu mormântul. Cu concursul lui Saferian, restituția fu aranjată și formal. Acum se iscase din nou cearta dintre Hagienuș și copii. Cel dintâi susținea că trebuie să depună iarăși osemintele soției sale, copiii afirmau că mormântul e buclucaș și nu oferă liniște moartei și erau de părere să-l vândă a doua oară. Chestiunea se afla încă în litigiu, însă Smărăndache afirma că Hagienuș ceruse concursul lui Ioanide să-I
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
16 iulie 1876] ÎNMORMÎNTARE ["IERI LA 2 ORE... "] Ieri la 2 ore după amează-zi a sosit cu trenul rămășițele mortuare ale princesei Maria Obrenovici, născ. Catargi, mama principelui domnitor al Serbiei. Cortegiul a pornit de la gară în sunetul muzicei, iar osemintele au fost înmormîntate la biserica Sf. Spiridon. De mirare a fost însă că la gară atât muzica instrumentală cât și corul au început să cânte deodată arii cu totul deosebite și cu toate acestea corul nu-și ieșea din tact
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
alături de alți peste 140 000 de militari români. Pentru cinstirea memoriei fratelui bunicului matern, Mihai Cojocaru, din aceeași generație, a cărui dispariție în luptele de la Stalingrad a fost profund regretată de întrega familie. În memoria tuturor eroilor noștri, ale căror oseminte zac în nemărginita stepă rusească sau pe câmpurile de luptă din Vest. CUVÂNT ÎNAINTE Din 1989-1990, după „deschiderea arhivelor” în țările Europei de Est-Centrale și suprimarea cenzurii partidului unic, problemele zonei respective au revenit decisiv în atenția istoriografiei universale contemporane
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
caz. - Săptămâna viitoare va fi operată la cap iar per ioada de recuperare este foarte importantă - mai spune dr.Tarași... De pe email străbătea un apel: „de la Tutova-Vaslui provenea și Nică Lumânărică, onorat și respectat de la Vlădică până la opincă. Un sfânt! Osemintele lui se află la Biserica Tălpălari - Iași. Mergi, tânără, și roagă te lui, pentru sănătatea ta și a copilului tău! Sfinte Nică-Lumânărică, roagă-te și tu lui Dumnezeu pentru mamă și copiii ei. Fă ca acea stă femeie să se
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Alții au sărit dăruindu i plante medicinale care au fost asociate medicinii alopate . Aflată sub tratament, femeia mamă a celor trei copilași, respectând și o altă recomandare, s-a deplasat chiar și la biserica Talpălari din Iași, unde sunt păstrate osemintele lui Nică, Rică - Lumânărică și s a rugat lui și Dumnezeului nostru pentru sănătatea sa și a familiei sale. Și ca faptă Dumnezeiască, la ultimul control medical, medicii i-au spus că i-au dispărut și ultimele sechele ale tumorii
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Augustin a dus o bogată viață de catehizare ca episcop, învățând cu dragoste și bucurie despre Iubirea veșnică. Fericitul Augustin moare la Hippo în 430, în timpul asediului făcut de vandalii arieni. Basilica Paus, catedrala cetății Hippo-Regius a adăpostit un timp osemintele episcopului Augustin. Acestea au fost mutate în insula Sardinia, iar din 723 au fost duse la Pavia în Italia, în Basilica Di Santo Pietro în Ciel D'Oro. „Biserica romano-catolică l-a trecut în rândul sfinților, în timp ce Biserica Ortodoxă a
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
lui Constantin cel Mare și cea mai veche din Europa. Și numărul lor nu se oprește aici: la 12 km de cetatea Noviodunum, la Niculițel, a fost descoperită o bazilică paleocreștină, ridicată la sfârșitul secolului al IV-lea. Aceasta adăpostea osemintele a șase martiri, dintre care patru își aveau numele scrise pe pereții criptei-martirium (Zotikos, Attalos, Kamasis și Philippos) și erau atestați de izvoarele haghiografice. Ei au fost martirizați nu departe în timp de anul nașterii Sfântului Ioan Cassian, la nordul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
se rușinează să înjosească prin vorbe urâte ceea ce ar trebui să respecte și să imite”, autorul coboară în altă epocă a istoriei decât a lui. Povestirea reacției anticreștine a lui Iulian Apostatul (g363) era o completare necesară. Se relatează soarta „osemintelor” și a „capului Botezătorului” dezgropate și risipite din ordinul împăratului lepădat de credință. Întâmplarea a făcut ca în apropiere să se afle doi monahi. Cu voia lui Dumnezeu, ei au salvat rămășițele acestor sfinte moaște. În timp ele au ajuns
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Inițial mănăstire de maici (sec. XVI-XIX), apoi de călugări (1803-1886) și local al Seminarului Teologic "Seminaria Veniamina", sub oblăduirea lui Veniamin Costachi, Mitropolitul Moldovei, și martoră a Unirii Principatelor Române (1859), a devenit apoi biserică parohială. Adăpostind, în cimitirul alăturat, oseminte ale unor mari personalități din vremuri îndepărtate și trăitori de evlavie creștină, precum și trupurile neînsuflețite a 124 de eroi din al doilea război mondial, iar actualmente fiind lăcaș de cult și de alinare sufletească pentru bolnavii Spitalului Clinic de Psihiatrie
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
apăreau în acele zile când toată țara era prinsă de încleștarea disperată a războiului, i-au publicat necrologuri care elogiau însemnătatea personalității sale. În anul 1926, sora defunctului, Aglaia Popovici, împreună cu fiii ei, Alexandru și Ion Popovici, i-a adus osemintele și le-a reînhumat în cimitirul satului Frumușelu de lângă Podu Turcului, în mormântul familiei sale. Pe mormântul său figurează ca dată a nașterii anul 1858, dată ce trebuie luată în considerație deoarece a fost stabilită și gravată de sora sa
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de Eminescu: "Dacă izraeliții se simt într-adevăr fii ai României și sunt devotați ei, dacă țara noastră e singura lor patrie, dacă toate sentimentele lor sunt legate de acest pământ sfânt pentru ei ca și pentru noi pentru că acoperă osemintele părinților lor, daca își iubesc patria ca și ceilalți, dacă inima lor se întristează când ea se află în nevoi, dacă toate acestea sunt, precum și noi suntem și noi bucuroși a crede că sunt, atuncea: Hic Rhodus, hic salta!"229
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
cu degete", "unghie cu retină" (Respirări, p. 31). Fie și nedeslușit, poetul percepe gândul pietrei (p. 318) și al copacului, descoperind o dată un "copac gelos" Copacul Gică; altă dată, lumina "taie haosul și-l umple cu chipuri, cu imagini, cu oseminte" (Îndoirea luminii, I). Cifrele, la rândul lor, rezumă succint traseul de la concret la abstract, de la acesta la simbol: "Doi e asigurarea lui unu, însă fără de miracolul lui unu Unicitatea eternă nu e cu putință" (Respirări, p. 103). Totuși, fiindcă cifrele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
să nu fi avut știre / și ochii mei în veci de veci să plângă". Cățuia cu "trei feluri de tămâie", aprinsă în Odaia gingașei iubiri amintește de galanteria minulesciană; însă în imaculatele dantele de odinioară zace "o grămăjoară de albe oseminte", iar îndrăgostitul e "trecut de veacuri pe lista de decese..." În Poemul de purpură (cel care dă titlul plachetei respective), secvența finală (a zecea) devine o litanie generalizatoare: "Iubita mea ce nu exiști / cu ochii mari atât de triști / din
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]