1,547 matches
-
lung, unele unități de lucru le oferă altora cadouri și condiții comerciale favorabile [...] managerii dau ,,cadouri" și ospețe oficialilor de ajutorul cărora poate fi nevoie în viitor. O unitate de lucru a cheltuit 365.000 yuani pentru a organiza 219 ospețe într-un an. Deși aceste practici sunt o formă de delapidare, ele sunt direct legate de imperativele guanxi. (Hao și Johnston 2002: 594) Într-o vreme când orice concept al intimității lipsea, corupția și-a pierdut de la sine o mare
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
de exemplu, au condamnat comportamente precum voracitatea, beția, jocurile de noroc, înșelătoria și indecența în timpul sau în afara serviciului. Deoarece proprietatea privată era interzisă, iar etalarea ostentativă a bogăției periculoasă, corupția asuma adesea un caracter nepecuniar, oficialii cheltuind resursele statului pe ospețe îmbelșugate, birouri luxoase și rezidențe oficiale spațioase. Politica statală a ,,castronului de fier cu orez", care asigura o slujbă pe viață, împiedica în același timp competiția și recompensa și sancțiunea eficiente. Aceasta, împreună cu regretabilul eșec al lui Mao de a
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
sau au acces la aceasta. Desigur, politicienii vor determina în mod individual cât de departe să se afunde pe drumul rent-seeking-ului, dar aproape toți vor merge cel puțin o bucată de drum în această direcție. Unii se vor opri pentru ospețe gratuite ocazionale și donații pentru campanii electorale; alții vor accepta bilete de avion gratuite, vacanțe împreună cu familia sau serviciile gata-plătite ale dansatoarelor și prostituatelor; alții vor accepta comisioane; iar alții vor merge și mai departe. Dar majoritatea o vor lua
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
Patria este a noastră și a voastră, vouă vă place a ședea într-însa și ea vă primește. Sistema cea veche nu v-a chemat și pe voi la masa de obște. De azi înainte o masă avem cu toții; un ospăț de frăție ni se întinde, aceleași drepturi vom avea cu toții" Asta e de ajuns. Sânt cunoscute apoi intimitățile d-nilor liberali cu Cremieux, Montefiore și alți evrei însemnați, intimități prea naturale, pentru căi evreii tuturor țărilor sânt liberali și ultraliberali, republicam
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
detestăm și uităm prezentul, astfel bucuria vieții ne scapă."' "...Da, doamnă! murmurai într-un târziu. Așa este..." Tot gîndind: e și filozoafă pe deasupra; s-o fi molipsit de la Petrică, dar într-un sens exact contrariu, văzând viața ca pe-un ospăț, în timp ce Petrică era un idealist auster, amenințat de scepticism agresiv. Am gîndit: hedonismul tău. Matilda, miroase a apropierea toamnei... cum ești și analfabetă, ai putea fi împinsă să faci ceva necugetat... Ne întoarserăm și plimbarea se termină în aceeași tăcere
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lumânările că se consumă curentul, zicea al lui Chirimențu, Care cum deschide gura începe lumea să râdă, are haz, dar acum Nimeni nu-l aude - se suflă-n lumânări pe prescuri: pfu, pfu! (La Lilieci) Într-adevăr, în descrierea acestui ospăț în cimitir Sorescu folosește mai curând imagini de prozator, decât de poet, imagini care se pot derula în voie, desfăcute într-o poveste. Nu este lipsită de temei nici analogia cu tehnica cinematografică, din moment ce lumea aceasta pare filmată cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
caută obîrșiile rasismului și celor pe care-i interesează prototipurile Birocrației". Hristos, cel care multiplică pîinea, vinul, peștii, este un Dumnezeu al bogăției, belșugului, al hranei și veseliei și unde se vede și se afirmă mai în plinătate ca la ospăț, printre puținele locuri unde omul se bucură "de bucuria altuia, ba și are nevoie de această bucurie: ospățul e cu atît mai frumos și mai izbutit cu cît toți cei de față sînt mai veseli. Ospățul este poate în chip
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
este un Dumnezeu al bogăției, belșugului, al hranei și veseliei și unde se vede și se afirmă mai în plinătate ca la ospăț, printre puținele locuri unde omul se bucură "de bucuria altuia, ba și are nevoie de această bucurie: ospățul e cu atît mai frumos și mai izbutit cu cît toți cei de față sînt mai veseli. Ospățul este poate în chip paradoxal singurul loc în care bucuria celuilalt nu este pizmuită. Și unde nu există concurență, numerus clausus; the
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în plinătate ca la ospăț, printre puținele locuri unde omul se bucură "de bucuria altuia, ba și are nevoie de această bucurie: ospățul e cu atît mai frumos și mai izbutit cu cît toți cei de față sînt mai veseli. Ospățul este poate în chip paradoxal singurul loc în care bucuria celuilalt nu este pizmuită. Și unde nu există concurență, numerus clausus; the more the merrier: creșterea numărul comesenilor departe de a constitui o piedică, o primejdie, multiplică bucuria fiecăruia și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
loc în care bucuria celuilalt nu este pizmuită. Și unde nu există concurență, numerus clausus; the more the merrier: creșterea numărul comesenilor departe de a constitui o piedică, o primejdie, multiplică bucuria fiecăruia și a tuturor. Dacă-i așa, atunci ospățul realizează condiția paradisiacă: ea presupune în primul rînd capacitatea de a te bucura de bucuria altuia, de a o împărtăși". Lumea creștină este un ospăț, o continuă bucurie a împărtășirii reciproce. Tapat mereu de un fost coleg de pușcărie, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
constitui o piedică, o primejdie, multiplică bucuria fiecăruia și a tuturor. Dacă-i așa, atunci ospățul realizează condiția paradisiacă: ea presupune în primul rînd capacitatea de a te bucura de bucuria altuia, de a o împărtăși". Lumea creștină este un ospăț, o continuă bucurie a împărtășirii reciproce. Tapat mereu de un fost coleg de pușcărie, pe motive evident mincinoase, este sfătuit de duhovnic să-i dăruiască și să nu-l judece dăruind vei dobîndi. Se simte fericit: cît de bine îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Prietenilor”. Cu tema morții U. se intoarce tot spre lumea de acasa: „Și că pastorul nedezlegat al Patriei mele/ Te-am așezat departe, între stele, măreață stihie,/ Și te-am privit acolo îndelung în noapte/ Când m-am ospătat la ospățul brazilor/ Al izvoarelor și al luncii de argint în luna”. Poet modern, utilizând în cele mai variate maniere versul liber, de la frază amplă, cu cadențe clasice, până la versul scurt, de un singur cuvânt („Un pom, un drum/ O scară-n
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
nu crede, ci din partea celor ce fug când sunt chemați. Dară, zici tu, trebuia ca și fără voia lor să-i tragă la sine. Să nu fie! El nu silește pe nimeni, căci cine oare, chemând la cinste, la cununi, ospețe și serbări, trage la sine pe cei chemați, legați și fără voia lor? Nici unul nu face așa, căci un asemenea fapt este al celui ce batjocorește. Dumnezeu trimite fără voie în gheenă, însă în Împărăția Cerurilor cheamă pe cei ce
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
nu este Dumnezeu”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt către cei ce cred că diavolii ocârmuiesc cele omenești și se necăjesc pentru pedepsele lui Dumnezeu, și se smintesc pentru îndestulările celor răi și pentru suferințele celor drepți, în vol. Din ospățul stăpânului, pp. 33-34) „Vai de cel fără credință, că se va da la îngeri nemilostivi! Vai de cel ce nu se pocăiește că la adevărat Judecător va merge!” (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Vor mai bine să sufere totul și, după cum spune proverbul, pun totul în mișcare ca să-și păstreze rătăcirea lor, chiar tăgăduind Scripturile; mândri de erezia lor își schimbă firea; în adunările lor umblă după mult cântatul scaun dintâi, iar la ospețele lor, pe care cu nume fals le numesc agape, doresc să aibă locul de onoare”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a VII-a, cap. XVI, 98.1.-98.2., în PSB, vol. 5, p. 538-539) „Oare celor care grăiesc nedreptate (Ps
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
fiecare o imagine concisă și cât de cât captivantă pentru un cititor amator de pitoresc și exotisme. Pentru prima oară aici, în prefață, Iorga îl situează pe Creangă alături de Rabelais, incluzându-l în paradigma marilor inițiați în gurmanderie, eroi de ospețe abundente, devoratori nu numai de mâncăruri grele, ci și de vocabule conviviale, sympozionale, cărnoase, gustoase, mirosind a primitivitate și arome ascunse din grădina edenică a deliciilor. Istoria europeană a râsului începe cu Rabelais, pentru care - așa cum remarcă undeva Milan Kundera
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
Papa n-a acceptat formula de compromis purcede de la Tatăl prin Fiul. Ca și până acum, asupra mitropoliților și episcopilor de la Răsărit se exercitau presiuni, nu li se dădeau bani, iar, totodată, însuși Eugeniu IV îi învita cu râvnă la ospețe pe cei care i se păreau mai influențabili, le promitea (în primul rând, lui Bessarion) bogății și pălării de cardinal. Delegații Valahiei, Trapezuntului și Geoergiei au fugit, pe ascuns de la sinod. La începutul lui iunie, aproape toți grecii, cu excepția lui
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
în privința concepției generale și a metodelor utilizate în redactarea lor. Preocuparea romanilor pentru trecut era veche și a constituit una dintre îndeletnicirile spirituale de bază, întâlnite încă în creațiile orale, datorită bogatei și spectaculoasei lor istorii interne și externe. La ospețele romanilor erau cântate faptele de glorie ale marilor bărbați ai trecutului (carmina convivalia), prin acest mijloc fiind păstrate legendele despre începuturile Romei, utilizate de istorici mai târziu. Spiritul metodic al romanilor a obligat pe magistrați să aibă consemnate îndatoririle lor
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
o lași din mână decât la terminare. Am amânat masa și am parcurs cele 200 cu poeme, galopant, cu o excelentă impresie privind stilul și mai ales a imaginilor artistice. În locul unei mese obișnuite, m-am bucurat de un bogat ospăț spiritual artistic. Și o mică observație sau constatare. D. Fetescu scrie tot mai dezinvolt, tot mai inspirat. După orele 19 îi dau telefon pentru bijuteria poetică ce mi-a trimis, mulțumindu-i și făcând și cuvenitele aprecieri valorice ale acestui
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
În fața unei cocioabe cu o singură cameră. Mort de foame, Bennie a declarat că această oază e demnă de trecut În revista Travel & Leisure. Scaunele contorsionate și masa joasă cu mușamaua de plastic străveche Întruchipau dintr-odată un miraj al ospățului câmpenesc... Cu toții coborîră din autocar, Își dădură gecile jos și se dezmorțiră. Moff și Rupert se Îndreptară spre primul pâlc de copaci. Ceilalți se așezară la masă. Bennie Își scoase blocul de desen, Wendy avea la Îndemână jurnalul Îmbrăcat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ne zâmbească după ce a scăpat de la Baia, și mai ales după ce l-am salvat de invazia Hoardei de Aur, dar e la fel de arogant și de mincinos ca până acum. Adună, chipurile, fonduri pentru o nouă cruciadă. Și Îi cheltuie În ospețe la Buda. În Muntenia, avem acum un dușman. De trei ori l-am pus În tron pe Laiotă Basarab, de trei ori a revenit Radu cel Frumos cu oaste turcească și l-a alungat. Nu mai e timp pentru astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
se glumea mult. Astfel bunăoară cântecul dezgropat: Ștefan, Ștefan, Domn cel mare, Seamăn în lume nu are {EminescuOpXII 356} se cânta unisono de către toți mesenii. Măscăricii își făceau mendrele, zicîndu-i lui Vodă "măi vere", curțile domnești erau pline de cimpoiași, ospețele țineau câte douăsprezece ceasuri în șir, și-n această viață, pentru care Miron Vodă Barnoschi zice că " dulce Domnia la Moldova", răsuna numai din când în când buciumul războinic chemând Vrancea și Câmpulungul, Soroca și Tigheciul, Țara de Sus și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
sultanului în Asia, turcii reușesc să-1 convingă pe nobilul ungur, că una din marile dorinți ale sultanului și adevărata bucurie a acestuia era să-1 vadă pe reprezentantul unuia din marii regi, care stăpânesc peste semințiile care cred în Christos. Vânători, ospețe, o călătorie în mod intenționat întârziată de noi spectacole și mărturii de înaltă prețuire erau prilejuri pentru a îndepărta cât mai mult ziua întâlnirii dintre sultan și sol. Și când, în sfârșit, după încheierea campaniei din Asia, sultanul 1-a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cetatea sa de scaun. Atunci, mitropolitul, cu tot clerul bisericesc, „i-a făcut o minunată și frumoasă întâmpinare, dar mai mult au proslăvit pe Dumnezeu pentru toate câte le dăduse robului său Ștefan voievod. Și acolo a făcut atunci mare ospăț mitropoliților și vitejilor săi”. Domnul trimite două solii în Polonia ca să anunțe victoria obținută, dar și ca să ceară ajutor, deoarece el se pregătea să facă față unui conflict de lungă durată. Cu una din solii, domnul i-a trimis lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pus domn pe Vlad Călugărul „domnul Ștefan voievod s-a întors de acolo ca un purtător de biruință cu toată oastea sa și cu toți boierii săi în cetatea sa de scaun a Sucevei. Și a făcut acolo Ștefan voievod ospăț mare mitropolitului și episcopilor și boierilor săi și întregii lui oștiri. Și mulți viteji a numit atunci și a dăruit multe daruri și veșminte scumpe boierilor săi și vitejilor și întregii lui oștiri. Și pe toți, după vrednicie, i-a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]