572 matches
-
câta oară? gândul: „De unde știe acest bătrân ce scrie în cele pergamente? Numai că a fost de față când au fost scrie sau le-a citit după aceea...Pe rând, ca acum”. M-am întors tocmai la timp ca să mă ospătez...După ce am mulțumit lui Dumnezeu pentru îndestulare, am făcut o scurtă plimbare pe malul pârâiașului de lângă chilie. Încărcat de vraja celor văzute, m-am întors în chilioară și, așezat pe marginea patului, am început să citesc în cartea de care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
toamnă, mi-a cumpărat o haină de blană de vizon alb de la Fendi. Pentru că abuzul de droguri Începuse să ne distrugă aminoacizii din organism și pentru că mâncarea chinezească din Europa era mai slabă din punct de vedere calitativ, ne-am ospătat În fiecare seară cu supă din aripi de rechin și scoici ureche-de-mare, Într-un restaurant de la intersecția Elisabeth și Canal Road. Se servea acolo o mâncare mai gustoasă chiar și decât Într-un restaurant din Hong-Kong. După patru zile ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cum e datul în lumea poveștilor, cei cărora le-a mers din plin trântesc un chiolhan de să se ducă vestea (printre meseni, ia ascultați ce nume: Dolofan-Voievod, Hulpav-Împărat, Mârlete-Voievod, Bramburel-Voievod, Gând-Împărat). Oamenii din întâmplările dramatice povestite în carte se ospătează, stau de vorbă, dar rămân uneori pe gânduri, cugetând la dragostea care te face să mai uiți de necazuri, la viață, la bătrânețe, la moartea care parcă-i o cumătră nimerită din când în când în bătătură. Seamănă între dânșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
aduce altul, plin, oi închina și eu. GÂND: Nu te grăbi, frate Hulpave, că este timp și sunt și bucate destule. HULPAV: Eu asta n-am de unde ști; ce-i mâncat e bun mâncat! GÂND: Cum ți-i voia! Luați, ospătați-vă și vă veseliți! (Toți mănâncă, rumoarea de circumstanță. Gras și Slab își fac negoțul lor. Pricină gustă, pare nedumerit, se uită la ceilalți. Gustă iar.) PRICINĂ: Hm... Asta oare ce-o mai fi? (gustă din nou, cu grijă) GRAS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a muiat de tot cuviosul! ILINCA (intră cu două străchini în mână. După ea Fira, cu un clondir și o căniță de lut): Iaca-i gata, ia! (trec la Sisoe, pun pe masă cele aduse) Poftește sfinția ta și te ospătează. SISOE (vine spre masă, se uită, adulmecă, trage un scăunel și se așază cam cu spatele către babe) Altă viață... (își face cruce, începe să mănânce) BABA FIRA: Ia haideți afară, că nu șade frumos să ne uităm în gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Duncan nu se prostea niciodată, îmbrăcat cu tricoul Cornell pe care Emmy i-l cumpărase la întâlnirea de cinci ani de la terminarea facultății. Clic. Îmbrăcați frumos pentru o cină romantică pe nisip, la lumina lumânărilor, unde se pare că se ospătaseră cu pește la grătar, multe legume proaspete și vin alb. Clic. Clic. Clic. Emmy termină să se uite prin tot albumul, își analiză rapid nivelul de amețeli și se pregăti să o ia de la început. Avea să fie o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Credea că așa vor face cel puțin până la venirea serii, când puteau să se îmbrace cu ce haine găseau pe-acolo și să meargă într-un local tainic unde se mânca bine și unde se duceau doar localnicii. S-ar ospăta cu chifteluțe de năut și hummus și ar bea vin roșu ieftin, apoi s-ar întoarce acasă chercheliți, râzând și ținându-se de mână, îmbrățișându-se tot drumul spre casă. Sătui și obosiți, s-ar prăbuși pe așternuturile reci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
poate, nemuritoare, asta, desigur, Într-un basm pe care un alt Andersen l-ar fi scris. Antonia și cei 1001 strănepoți s-ar fi numit, poate, povestea. Antonia stătea mai departe singură, așteptînd răbdătoare vizita săptămînală a lui Thomas. Îl ospăta cu bucate gătite de mîna ei, era pricepută. Beau amîndoi bere, apoi vin, Thomas ceva mai mult, nu cît să se Îmbete, avea grijă, dar destul Încît să devină, spre nespusa plăcere a bunicii, copilul de odinioară, doritor de povești
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam, din dorința de cîștig! Au pierit într-o răscoală ca a lui Core! 12. Sunt niște stînci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără rușine împreună cu voi, și se îndoapă de-a binelea, niște nori fără apă, mînați încoace și încolo de vînturi, niște pomi tomnatici fără rod, de două ori morți, dezrădăcinați, 13. niște valuri înfuriate ale mării, care își spumegă rușinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85107_a_85894]
-
tribunalul alegea Între cele două fără să poată decide o a treia. De aceea acuzații aveau În general grijă să ofere judecătorilor o alternativă plauzibilă. Socrate, Însă, la propunerea de condamnare la moarte formulată de Meletus răspunse cerînd să fie ospătat În Pritaneu. Abia la insistențele lui Platon și ale celorlalți discipoli a propus o amendă. Ceea ce n-au Înțeles judecătorii săi, a rămas pentru mulți și acum neclar. Filosoful a făcut din moartea sa confirmarea ideilor sale, transformînd-o În operă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
erau înghețați de ger. Mama prepară repede câte un ceai fierbinte, iar fetele, îmbujorate și vesele, urcară pe cuptor, unde era cald. Cu o cană de ceai fierbinte într-o mână și un colac rumen și cald în cealaltă, se ospătară cu poftă. Mezinul, simțind parcă atmosfera de veselie din sânul familiei, începu să gângurească pe limba lui, parcă certându-i că pe el nu îl băga nimeni în seamă. Ce faci, bulgăraș de aur, ți s-a dezlegat limba ca
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
oprise în stație. Popa se șterse și se bucură. Nu era autobuzul de gară. Mergea spre sere. Se șterse abătut, cu mâneca hainei. Aruncă sub bancă pachețelul cu mâncarea ce-i mai rămăsese. Își șterse barba ca și cum tocmai sfârșise de ospătat. Se ridică în picioare și cu fața spre Răsărit își făcu cruce și îngână rugăciunea de izbăvire de cel viclean. Cu trei rânduri de amin și slavă celui fără de început și fără de sfârșit. Pe când făcea ultimul rând de cruci, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
În „salonul mortului”, așa cum credea ea că sună mai expresiv, Îi schimbă cu mare atenție bandajele iar peste rănile urâte presără praful de la cele câteva pastile de sulfamidă avute În casă, pentru un minut privi fața omului pe care Îl ospătase de câteva ori, pe când acesta era viu și puțini bărbați așa frumoși văzuse ca el, mai constată cât de aproape este viața de moarte, admise că toate-s așa cum numai Bunul Dumnezeu vrea, Închise „ușa” la loc și părăsi odaia
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
balconului.Pe urma discuții,certuri, gelozie,ură,iubire,ură... In final desparțirea .Socrate spunea: „Dacă ai noroc să dai peste o femeie cumsecade ajungi bărbat fericit,dacă dai peste una afurisită,ajungi filosof”... Am salvat numeroase căsnicii. Continuară să se ospăteze în liniște.Savurară licoarea lui Bachus.Vinul avea un buchet exotic. Femeia și bărbatul întinereau în etape diferite. Se schimbase și vestimentația lor. Ținuta devenise specială pentru masa de seară. Erau trendy. Femeia remarcă faptul că bărbatul din fața ei semăna
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de trăsnetul marelui Zeus/ Greu rătăcea pe roșcatul Întins al malurilor mării/ Și, pe când toți ceilalți tovarăși voinici s-afundară,/ El numai fu mântuit și de vânt, și de val pân-aicea./ Eu l-am primit iubitoare și l-am ospătat bucuroasă./ Ba i-aș fi dat tinerețe nestinsă ori chiar nemurirea./ Vai Însă, nimeni din ceilalți zei nu poate să-nfrunte/ Pe furtunaticul Zeus ori voia să-i zădărnicească!/ Ducă-se dară pe unde va vrea și-l Îndeamnă acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
butoiul în beci, mâncarea era gata. ― Fierbe niște vin, fiindcă astăzi am strâns atâta frig cât pentru un an - a poruncit el când s-a văzut în bucătărie. Hangița i-a îndeplinit porunca cu mare râvnă... După ce hangiul s-a ospătat și s-a dus să se culce, ea a strâns blidele și s-a așezat în așternut, dar n-a uitat să lase în geam o lumânare aprinsă... Către ziuă, Irinuța se întorcea la han adusă de lotru mai mult
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Este o atmosferă de sărbătoare. Lumânările parfumate, aprinse, În formă de inimă, coșulețul cu ouă roșii care tronează În mijlocul mesei, drobul aranjat pe un platou, peștele afumat, cozonacul, pasca, vinul roșu, toate te Îmbie să iei loc și să te ospătezi. - Hristos a Înviat! -Adevărat a Înviat! Luăm mai Întâi câte o bucățică de paște cu apă sfințită, ne Închinăm și spunem rugăciunea de duminică, după obiceiul nostru. Apoi, ciocnim câte un ou din coșuleț și chicotim la fiecare ciocnitură; nu știu cum
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
deopotrivă de veseli și dezghețați. El ne povesti întîmplări exotice din Țara Soa-relui-Răsare unde stătuse câțiva ani. În casă se făcuse cald. Am ieșit în curte și ne-am așezat la umbra teiului. Acolo Coleșiu ne așternu masa și ne ospăta împărătește. Într-un timp, când proprietarul lipsea, mi-am exprimat mirarea că el face atâtea cheltuieli. ― O, nu-l cunoști, mi-a explicat atașatul, în fiecare seară ne pune masa, deși nu-i plătim decât chiria. La început făceam rezerve
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
șadă pe genunchii lui Coleșiu și să-i mângâie, cu gesturi ștrengărești, chelia strălucitoare. Nici Veverița nu găsea nepotrivit să-mi trântească un ghiont în coaste (era fata asta o bătăușă și jumătate). Într-una din seri, după ce ne-am ospătat ca de obicei, începu concertul. Coleșiu avea un patefon enorm și câteva sute de plăci, pe care abia am reușit să-l transportăm în curte cîteștrei bărbații. (Pînă acum fusese la reparat, numai de câteva ore îl aduseseră înapoi.) ― Reîncepem
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
micul dejun lângă râul Kamo, așteptaseră să mănânce până ajunseseră la Kitano. Soldații purtau asupra lor alimente pentru o zi: o porție simplă de fasole bătută rece, prune murate și orez brun. Nu mâncaseră din seara trecută și acum se ospătară cu bucurie. Trei sau patru călugări de la Templul Myoshin din apropiere, care-i recunoscuseră pe oameni ca fiind membri ai clanului Akechi, îi invitaseră în curtea templului. Mitsuhide stătea pe un taburet de campanie, la umbra paravanului întins de ajutoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca să-l întrețină și îl servea cu tot felul de delicatese. Dar, în ochii lui Ieyasu, ospitalitatea lui Nobuo nu era decât un joc de copil imatur și nu putea decât să-i pară rău pentru el. Demult, Ieyasu îl ospătase și-l distrase pe Nobunaga timp de șapte zile, când acesta din urmă își făcuse întoarcerea triumfală din Kai, sub pretextul de a admira peisajele Muntelui Fuji. Când își amintea fastul acelui eveniment, Ieyasu nu putea simți decât milă față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Seniorului Nuobo rămâne neschimbată. — Domnia Sa va fi ușurat să audă. — Am pus să vi se pregătească masa, în altă odaie. Faptul că acest război a luat sfârșit atât de repede e cea mai mare binecuvântare din toate. Înainte de a pleca ospătați-vă în liniște. Ieyasu reveni în interiorul castelului. Mesagerii din Nagashima fură serviți în altă cameră, dar mâncară pe apucate și plecară curând. Când vasalii lui Ieyasu aflară, îi cuprinse iarăși indignarea. — Se vede că Domnia Sa are unele gânduri mai adânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să creadă că-i era devotat, în vreme ce urzea împotriva lui. Carol Magnul sta pe un tron înalt în fruntea vasalilor și a paladinilor lui, bucurându-se în sinea sa de numărul și puterea lor. În vreme ce toți ședeau și ascultau muzică, ospătându-se, când deodată, au intrat în sală patru uriași purtând între ei o doamnă de o frumusețe fără seamăn, însoțită de un singur cavaler. Se aflau acolo multe femei, care păruseră frumoase până la ivirea ei, dar după aceea, toate aceste
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sensibilități ce se revelează în fiecare dintre noi, mai ales în preajma sărbătorilor, când ne gătim sufletul și inima cu gânduri deosebite îndreptate spre familie, spre cei dragi și spre cunoscuți. Parfumul sărbătorilor nu trece neobservat în nici un an. El se ospătează nu numai din condeiul poeților ce scriu iscusit, ci culege cuvinte dulci și din rândurile tainice ce stau pitite în odăile sufletului nostru. Cu toții ne dorim să avem cuvinte dulci în zilele de sărbătoare, de bucurie din cursul anului și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
lovească, pentru a o îndepărta. Micul animal se feri. Patul armei nimeri în trupul unui copac. Glonțul porni, pe țeavă, și perforă, pieptul și inima omului epocii. Acesta se rostogoli. Cățelușa, calmă, întâi mirosi, carnea, mai apoi,începu a se ospăta, cu mare poftă. În timp, ce, dinspre geana pădurii rare, de margine de munte, soarele prinse a și face apariția, iar curentul văii, a zbârnâi, precum coarda unui zmeu imens. FRONT CONTRA FRONT Teritoriul României. Al doilea război mondial. Undeva
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]