648 matches
-
exhibarea unui univers lăuntric prea personal și de violența cu care i se cere recunoașterea sau admirația. Copleșit de năvala unui univers lăuntric străin, el se va trezi uneori plasat în postura de voyeur față cu fantasmele prezentate cu atîta ostentație încît îi rămîne foarte puțin loc pentru propriile fantasme." (p. 116) În plus, orice operă este creată într-un anumit ceas istoric, ceea ce înseamnă că, în funcție de tiparul epocii în care are loc lectura, opera poate fi percepută ca învechită sau
Rețeta capodoperei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7217_a_8542]
-
Statele Unite se adresează unui public cosmopolit extrem de larg; dar faptul că, în ele, lumea est-europeană și mai ales cea românească apar direct vizate face ca exemplele din literatura română să se ivească sub pana savantului în mod spontan și fără ostentație. Formația intelectuală a lui Nemoianu a rămas profund marcată de tragedia comunismului, trăită de autor la fața locului și pe care apoi nimic n-a mai putut-o șterge. Ultima sinteză impresionantă a profesorului româno-american a apărut în urmă cu
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
mers nebunia și întunericul și chiar trupul sau, mai ales, trupul meu înfricoșat de moarte.” O înțeleg foarte bine deși fiecare cuvânt - poezie, nebunie, întuneric, trup, trup înfricoșat de moarte - mi-e străin. „...îmi plac orga, sunetele tari, muzica metalică, ostentația, plictiseala, carnea, negrul, întunericul, focul. Și Unul. Sunt primitivă până în pânzele albe.” „Versuri” puternice, multe, și în jurnal. L.R. îi împărțea pe oameni (sau numai pe scriitori ?) în reci și calzi. Eu, rece, mă adaptez cu un soi de frică
însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3228_a_4553]
-
Gabriela Gheorghișor Ca poet, dar și ca autor al romanului Mortido, O. Nimigean a fost caracterizat îndeosebi prin termeni care țin de sfera optzecismului postmodernist: histrionism poetico-stilistic, prestidigitație, disponibilitate experimentală, ludic și (auto)ironie, ostentație intertextuală, sarabandă livrescă. Odată cu Rădăcina de bucsau, o narațiune autenticistă cu trenă simbolică, în care miza existențială surclasa jerbele esteticului, ex(-) centricul O. Nimigean a părut să fie acceptat, cu bilet personalizat, în „loja“ literaturii. E drept că unele voci
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
ce li se întâmplă. Trebuie să ai o oarecare înzestrare intelectuală și afectivă pentru a avea reacții vizibile. De fapt, reacția, tot ceea ce este lucid și se întâmplă conștient și mai ales tot ceea ce este moral este ostentativ. Moralitate în afara ostentației nu există, cred eu. Din punctul ăsta de vedere spuneam și că e bine să fii naționalist; pentru că dacă nu vede nimeni că ții cu ai tăi, atunci nu ești nimic. Aici intervine o problemă subtilă, și anume atitudinea critică
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
ci secusele talentului lui Pandrea. Cărțile lui Pandrea sunt universuri a căror legătură cu realitatea e foarte firavă, și chiar în acest detaliu stă și valoarea lor. Revărsarea subiectivității autorului peste marginile îngăduite e chiar condiția farmecului literelor sale. Invariabil, ostentația de sine trece înaintea temei alese, obiectul discuției micșorîndu-se sub presiunea forței naratorului. Arțăgos, rău de gură și mistuit de un nerv irascibil, Pandrea te desfată fără să te plictisească, cu condiția să treci peste hiperbola instinctivă în care își
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
străzile Berlinului/ și/ va dansa." (În timp ce mă cert cu o proastă de funcționară.) Titlul poeziei este parte integrantă din ea, iar nu un concentrat al textului ulterior desfășurat. Dan Sociu intră, pur și simplu, în cântecele sale, deschizându-le fără ostentație creatoare și poze de autor mândru de producțiile lui. Cu toate acestea, naturalețea discursului și firescul omenesc al versurilor mi se par efecte scontate și atent elaborate. Trăsăturile și reacțiile eului liric sunt încă juvenile; în schimb, maturitatea poetului este
Fratele păduche by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10783_a_12108]
-
de la cele interbelice până la „Echinox” - „tânăra” mișcare de la fondarea căreia au trecut peste patru decenii și jumătate. Mircea Muthu pășește lin și majestuos prin cultura literară a Transilvaniei românești - parte componentă a culturii și literaturii române în general - arătândune, fără ostentație, dar cu tușe apăsate, cum și de ce modernitatea s-a îmbinat aici cu veșnicia, ruralul cu urbanul, specificul național cu universalitatea, răsăritul cu apusul. Axat în creația sa, cel mai adesea, pe literatura sud-estului european, M.M. „se reabilitează” aici prin
La aniversară: Mircea Muthu, transilvanul by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/2814_a_4139]
-
care își va lua și numele); dar mai ales era la curent cu romantismul de ultimă oră, atașîndu-se nu doar de Lamartine și de Hugo, ci și de Théophile Gautier, Xavier de Maîstre, Alexandre Dumas pere ori Balzac, totul fără ostentație, cu naturalețea rezultată dintr-o lectură atentă. Neobișnuită a fost însă reacția acestui romantic profund față de limba română și de problemele ei. în loc să devină partizan al neologismului, zonă spre care l-ar fi îndrumat propria sa cultură, Russo s-a
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
atitudine de mândrie disprețuitoare", în DEX). Uzul popular dezvoltă sensurile "act de sfidare, provocare, jignire", "manifestare de orgoliu", în contexte ambigue, în care termenului i se atribuie și o interpretare pozitivă, strict personală (prin valorizarea afirmării de sine și a ostentației). Deocamdată, termenul concretizat se extinde în contexte evident ironice (mai ales în comentariile sportive): "povestea ridicolului s-a repetat însă, președintele Realului făcându-i "o aroganță" lui Gigi Becali" (Cotidianul, 27.10.2006); "Pițurcă face "aroganțe": Mirel Rădoi va evolua
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
una din cele mai derutante relații de simbioză, de dependență amoroasă și creatoare între muză și artist, roluri pe care John Lennon și Yoko Ono și le-au asumat alternativ, fiecare dintre ei apărîndu-și frenetic, dublul statut, amîndoi exhibînd cu ostentație figura a două jumătăți aparținînd aceluiași întreg. După asasinarea lui John, Yoko s-a transformat, ca mai toate muzele ce au supraviețuit artiștilor, în administratoare operei, amintirilor și tezaurului de informații a legendarului Beatles. Ea nu a renunțat însă la
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
lenta dezagregare a grupului, ci și biografia foamei noastre. Ce s-a întâmplat cu ea și cu noi în douăzeci și unu de ani. La început, nu ne unea doar plăcerea să mâncăm, să bem și să fim împreună. Mai era și ostentația, da. După ce am schimbat chifteluțele de la Alberi pe bucate mai fine, dineurile noastre au devenit niște ritualuri de putere, chiar dacă nu știam asta pe-atunci. Ne puteam permite să mâncăm și să bem bine, de-aceea mâncam și beam tot
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
Cîtă îndreptățire i-am putea acorda? Să observăm mai întîi că acest "cosmopolitism luminat" reprezintă reacția previzibilă la naționalismul exacerbat, rudimentar, prin care s-au manifestat primele încercări ale comunității basarabene de a-și descoperi identitatea. Negreșit, există o anume ostentație în programul unei asemenea deschideri largi, care îngăduie partizanilor săi "să se detașeze de nefericita chestiune identitară și de problemele insolubile ale comunității lor, navigînd spre punctul fertil al întîlnirii cu celălalt, sub soarele culturii eliberate de mistica "rădăcinilor" și
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
actori exploatate pe texte mai noi, sau nu, oricum, nu neapărat bătătorite. Aici, actorii trupei pot lucra cu un soi de dezinhibiție, de eliberare de sub presiunea succesului cu orice preț. Este un spațiu elegant, chic, creat de Irina Solomon, fără ostentații, în culori calde, neconvenționale, un spațiu care îl pregătește pe spectator pentru o normalitate în teatru, pe scenă, un spațiu în care și erorile își estompează formele, un spațiu care m-a dus cu gîndul la studiu, la căutarea de
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
mi se pare siluirea gramaticii care nu performează efecte experimentaliste ci, pur și simplu, ignoranța. Un singur lucru ramane evident: lipsa de talent escamotata de fronda și o făcătură agresivă. Calitatea de scriitor nu se construiește doar prin orgoliu și ostentație, ci din anumite calități native care, aici, raman imperceptibile. Stelian Tănase, analistul politic este, de fapt, un politician disimulat, deghizat sub crusta subțire a unei demagogii teoretice, iar ăscriitorulă omonim e un romancier inexistent." Faptul că pentru unii critici de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17737_a_19062]
-
Andrei Pleșu pot să înjure pe Eminescu, e dreptul lor. Dar eu nu mă fac frate cu Andrei Neica Nimeni din rațiuni politice partizane, mai mult, nu acord acelui detractor de serie nici un credit moral, chiar dacă preopinentul defaimează numai din ostentație nonconformista. Răspunsul lui Petru Creția a rămas doar plângerea unui jeluitor care vrea să treacă puntea suspinelor politice fără un act rezolutiv de ăamor intellectualisă sau de mentalitate victoriana." Și mai jos, siluind și gramatică și adevărul: "Cu totul bulversant
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17737_a_19062]
-
cu aură, un soi de solidaritate profesională și umană. Revin și pentru că mi s-a părut că la sfîrșitul acestei cărți, de care nu te desparți pînă nu o termini, am parcurs o lecție de viață ținută cu înțelepciune, fără ostentații, de o mare Profesoară. În centrul acestei lumi stă FAMILIA. Autoarea cărții Toma Caragiu - Ipostaze, apărută la Editura Expert, este una dintre surorile actorului, cea mijlocie, Matilda Caragiu Marioțeanu, un filolog și un lingvist de talie europeană, un remarcabil om
Ochii lui Toma () [Corola-journal/Imaginative/13626_a_14951]
-
sfera de sus a creației, s-a simțit invadat de același simțământ de crispare, nu putea decât să se bâlbâie, să mormăie ceva nedeslușit. Încercase să lege o discuție cât de cât cu miez cu cel care recunoscuse simplu, fără ostentație, că unde se află el se găsește și cultura germană. Nu trufia îl călăuzea, ci conștiința unei filiații pe care o reprezenta ca naufragiat valid după pângărirea efectuată de barbari. El însuși, T.M., cunoștea mai exact decât ceilalți slabiciunea sa
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
în care, în colinde, Cosmosul învinge Haosul. Voi exagera doar puțin: cartea se citește cu plăcerea lecturii unui roman polițist. Atît doar că intriga e etnologică. Pentru că, într-un cuvînt, Ordine și Haos e o succesiune, seducătoare și erudită fără ostentație, de eseuri cu temă etnologică, în care Andrei Oișteanu, cu talent de hermeneut înnăscut, decriptează, acolo unde te aștepți mai puțin, sensurile și semnificațiile unei lumi arhaice, supuse altor canoane de gîndire și de imaginație, altor rosturi decît ale noastre
Arheologie culturală by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12732_a_14057]
-
de simplu intermediar între autor și public. Exemplul de urmat este cel al marilor cotidiane și reviste din Germania care au propriul lor corp de recenzenți, oameni ce comunică într-un limbaj cât se poate de suplu și natural, fără ostentație, datele esențiale despre cartea aflată în discuție. Chiar dacă, prin comparație cu cea occidentală, viața literară românească nu arată grozav, previziunile autorului privind cartea tradițională sunt mai degrabă optimiste. Nici televiziunea, nici industria de spectacole, nici presa cotidiană nu sunt în
Dilemele poetului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8333_a_9658]
-
atingă, ricoșau ca niște mingiuțe, făcându-l și mai singur, și mai părăsit. - Acel arbore cotit va crăpa după douăzeci de mile, încerca să mai explice, însă fără nici un rezultat. Mamei nu-i ardea de nici un arbore cotit, ci de ostentația specială cu care tata mătura gara. De ce s-o facă? De ce desfidea soarta? Căci astfel îi provoca de-a binelea pe oamenii care-l dăduseră afară cu raport negativ, spunea ea, băgând un lemn de pin în soba din bucătărie
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
lărgește brusc și rămase cu nasturele rupt în mână. O lumină îi trecu prin minte. Unul dintre actele conflictului fusese acesta: Ioanide găsise G. Călinescu cămașa fără un nasture și fiind grăbit luase singur un ac cu ață, nu fără ostentație, și-și cususe nasturele sub ochii doamnei Ioanide. Furios, trăgând concluzii din această pasivitate, Ioanide întări nasturele peste orice trebuință. Era îndemînatic, și doamna Ioanide îi prețuia sincer tehnica. Cu acest element minimal, Ioanide reconstitui toate fazele certei. În ziua
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu prea mai e mare lucru de pierdut. Intrară în oraș și trecură liniștiți pe lângă un pâlc de băiețandri care se grăbiră să se ferească din calea lor. Privirile lor apăsate și îndreptate spre armele pe care le afișau cu ostentație cei doi călători erau mai mult decât lămuritoare. Johansson scoase de la centură un mic dispozitiv și apoi îi arătă lui Barna o direcție. Fără un cuvânt, se îndreptară spre o clădire luminată vag și cu intrarea săpată parcă într-un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
slujba textului”, ci un „creator care poate folosi textul dacă vrea, și cât vrea, și cum vrea.” Dincolo de această supremație regizorală, se înregistrează și în teatru nașterea unei „noi structuri”. Se caută acum un „teatru pur”, idee născută dintr-o ostentație anticonformistă „cu veleități de cruciadă artistică”, ce atinge uneori iraționalul. Se impune, astfel, teatrul de avangardă, supunându-se acelorași reguli, sau, mai bine, aceleiași lipse de reguli, ca și celelalte genuri. Regizorii își iau libertăți tulburătoare, sub pretextul reîntineririi și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
pentru ideile lui! A-ha,vasăzică asta înseamnă să fii copilul unui goi, șeful de promoție al unui liceu din Iowa, în loc de New Jersey; da, de-așa ceva au parte goimii care au parte de ceva! Autoritate fără hachițe. Virtute fără ostentație. Încredere în sine fără îngâmfare sau condescendență. Hai să fim cinstiți, doctore, și să-i dăm goiului ce-i al goiului: când e vorba să fie impresionanți, apăi sunt foarte impresionanți. Atât de sănătoasă! Da, tocmai asta mă hipnotiza la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]