646 matches
-
filistinismul burgheze, extrapolate la întreaga masă a „publicului”. De aici, sfidarea, violențele de limbaj, care colorează deja primele articole-manifest ale poetului. Numai dacă ținem seama de o atare interpretare putem înțelege extremismul atitudinii de respingere a receptării, dezinteresul afișat cu ostentație față de „gradul de comprehensibil al operei”: creația autentică violentează, prin însăși complexitatea și „dificultatea” ei, „confortul” general: „Opera de artă devenită dintr-o dată pe placul spectatorului - scrie Voronca în revista Punct - nu e cu nimic mai presus salatei provocând spontan
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
pe o schiță epica discretă, absorbita în liric, în care se dezvoltă tema precarității ființei supuse trecerii timpului și rarefierii identității. De altfel, motivul vremelniciei are aici o frecvență considerabilă, însoțindu-se, în imagini surprinzătoare, cu un sentiment, lipsit de ostentație, al neliniștii existențiale. Bunăoară, timpul „gonește la tot pasul pe străzi de-a lungul liniilor de rămas bun și lasă în urma sa prichindeii”. Rebelul dadaist revine la o elegie cu tonalități oarecum mai solemne: „Vezi tu în mine înșiruirea de
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
naționalismului demagogic. În capitala naționalismului românesc, În orașul În care statuia lui Avram Iancu XE "Iancu" rivalizează În Înălțime cu clădirea Universității, UBB a reușit să rămână o oază de sănătate spirituală, aderând, fără ipocrizie (poate doar cu o anumită ostentație), la valorile europene. Trebuie spus, fără a aduce nici un elogiu gratuit, că administrația rectorului Andrei Marga (continuată, din anul 2004, de cea a profesorului Nicolae Bocșan) a avut un rol esențial În promovarea acestei politici universitare. Desigur, istoria UBB nu
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
vaste tablouri, ca și în subiectivismul său spectaculos și provocator, Hasdeu a încercat să-și îngrădească, totuși efuziunile romantice, compensând prin rigoare și analiză critică ispita evazionistă. A pus, astfel, un mare accent pe critică, noțiune prezentă la el cu ostentație, atât în revuistică și în demersurile publicistice curente, cât și în memorabila sa sinteză. Conștient de panșantul său romantic, încerca el însuși un retuș, opunându-i un anume criticism de program, fie și fără o acoperire consecventă. Se pune astfel
Intui?ii romantice ?i accente critice ?n opera istoriografic? a lui B.P. Hasdeu by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83578_a_84903]
-
vaste tablouri, ca și în subiectivismul său spectaculos și provocator, Hasdeu a încercat să-și îngrădească, totuși efuziunile romantice, compensând prin rigoare și analiză critică ispita evazionistă. A pus, astfel, un mare accent pe critică, noțiune prezentă la el cu ostentație, atât în revuistică și în demersurile publicistice curente, cât și în memorabila sa sinteză. Conștient de panșantul său romantic, încerca el însuși un retuș, opunându i un anume criticism de program, fie și fără o acoperire consecventă. Se pune astfel
INTUIȚII ROMANTICE ŞI ACCENTE CRITICE ÎN OPERA ISTORIOGRAFICĂ A LUI B.P. HASDEU. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1726]
-
se pot ele însele substitui cu succes personajelor masculine. De altfel, inventarele funerare, ocazional bogate, ale unora dintre bărbați, nu exprimă cu necesitate și statutul lor de apartenenți la o elită: ele pot anunța, mai simplu, o amplificare, prin mijloacele ostentației, a competiției pentru prestigiu sau partenere (cf. Quinlan 2008), deci o aspirație, și nu neapărat o realitate. Ambiguitatea culturii materiale în acest sens, este binecunoscută: ostentația nu este întotdeauna coextensivă autorității, ci și lipsei ei, căci puterea autentică se exprimă
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
de apartenenți la o elită: ele pot anunța, mai simplu, o amplificare, prin mijloacele ostentației, a competiției pentru prestigiu sau partenere (cf. Quinlan 2008), deci o aspirație, și nu neapărat o realitate. Ambiguitatea culturii materiale în acest sens, este binecunoscută: ostentația nu este întotdeauna coextensivă autorității, ci și lipsei ei, căci puterea autentică se exprimă deseori și prin simplitatea asocierilor ei materiale (Beck Kehoe 1999). Ereditar sau nu, statutul deosebit al unora din membrii comunității iese în evidență nu atât prin
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
Liviu Ciulei, vom putea constata că acest extraordinar creator nu există în mișcarea spectacolului decât prin detalii, prin alte sugestii, prin subtilități, prin articulațiile spectacolului. Deci, eu nici o clipă nu am impresia că îl văd pe Ciulei, că îi simt ostentația. Ci, dimpotrivă, văd, simt că e mai bine potențat textul, simt că e mai bine pus în valoare regizorul și cred că asta și este misiunea regizorului să potențeze textului și să valorizeze disponibilitățile actorului. Pentru că în ultimă instanță, așa cum
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
altfel s-ar chema și care spune: domnule, eu vreau altfel spectacolul. Aici, la Bacău, cu ani în urmă, a debutat Radu Boroianu, într-un spectacol Aristofan, care a fost un spectacol penibil din toate punctele de vedere, datorită unei ostentații de neînchipuit. Tot așa, un teribilism juvenil. Am scris despre această eroare, despre un debut care nu era concludent și, din păcate, viața a confirmat că eu am avut dreptate. Radu Boroianu se realizează ca om politic, dar ca regizor
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
Liviu Ciulei, vom putea constata că acest extraordinar creator nu există în mișcarea spectacolului decât prin detalii, prin alte sugestii, prin subtilități, prin articulațiile spectacolului. Deci, eu nici o clipă nu am impresia că îl văd pe Ciulei, că îi simt ostentația. Ci, dimpotrivă, văd, simt că e mai bine potențat textul, simt că e mai bine pus în valoare regizorul și cred că asta și este misiunea regizorului să potențeze textului și să valorizeze disponibilitățile actorului. Pentru că în ultimă instanță, așa cum
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
altfel s-ar chema și care spune: domnule, eu vreau altfel spectacolul. Aici, la Bacău, cu ani în urmă, a debutat Radu Boroianu, într-un spectacol Aristofan, care a fost un spectacol penibil din toate punctele de vedere, datorită unei ostentații de neînchipuit. Tot așa, un teribilism juvenil. Am scris despre această eroare, despre un debut care nu era concludent și, din păcate, viața a confirmat că eu am avut dreptate. Radu Boroianu se realizează ca om politic, dar ca regizor
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
colericilor aflându-se sub predominanța proceselor de excitație, îi face mai puțin stăpâniți, mai dezinhibați și mai repede pradă conflictelor. Copiii cu temperamentul melancolic sunt inactivi, sensibili și nerezistenți la influențele negative externe, contractând mai ușor conduite dificile, deviate, în ostentație cu anturajul. Asupra acestor aspectelor referitoare la structura personalității voi reveni în capitolul următor. 2.4.4.2. Elemente etiologice ținând de mediul familial Un rol deosebit etiologic important în generarea psihogenă a tulburărilor de conduită îl dețin factorii de
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
naiv exprimată, dar autentică și adâncă, a unui versificator obscur, G. Stihi. Ea este însă a epocii, a curentului iluminist întreg, plin de admirație pentru luminata Europă, în cadrul căreia conștiințele românești înțeleg să se integreze și să acționeze. Nu cu ostentație, nici cu umilință, nici prin uitarea calității de român. Ci din patriotism și pură obiectivitate, din convingerea că națiunea nu se poate dezvolta spiritual decât printr-o astfel de orientare europeană. Conștiința literară a epocii se revendică de la același model
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
proastă digestie a celor citite. La sfârșitul acestei perioade se detașează o tipologie culturală În care curba lui Gauss pune În evidență și un procent de semidocți care distorsionează cunoștințe, valori, concepte, măresc redundanța circulației ideilor și stăvilesc uneori cu ostentație progresul valorilor. In aceste condiții, cunoștințele adolescenților sunt din ce În ce mai diverse și mai complexe. Situațiile problematice sunt de fapt de numeroase tipuri și pun În evidență forme de flexibilitate ale memoriei care utilizează relațiile dintre scheme, imagini, simboluri și concepte, În
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
discreditând fără cruțare clișeul , ignoranța, imaginea idilică, pur decorativă. Țăranii lui Rebreanu nu sunt concepuți pe “temeiul unor scheme programatice, din acelea care umbresc obiectivitatea scrierilor despre țărani, cum sunt cele ale lui Zola, Maupassant, în care se simte totusi ostentația «realistă», se simte «școala», intenția prea vădită de a polemiza cu idilismul literaturii pastorale, tip Georges Sand,dorința prea bătătoare la ochi de a-i înfățișa pe țărani așa cum sunt ei‟‟. Rebreanu este prin Ion și Răscoala superior acestei literaturi
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
la "fractura" barocă (Dubois, "Les transformations de l'imaginaire XVIe-XVIIe siècles". Thomas 76). Raportul între dualitate și unitate apare ca o formulă centrală de organizare a imaginarului perioadei. Necesitatea de a reduce efectele rupturii identitare generează formele de voluntarism, de ostentație, deseori seducătoare estetic (ornamentații, decoruri), de disimulare (metamorfozele, travestirile, apologia schimbărilor) sau de forță (voința de a se impune, etalarea puterii). La sfârșitul acestei scurte treceri în revistă a câtorva aspecte legate de unele forme istorice ale imaginarului, se poate
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
târziu (Ne vom dezmetici, când?), în 1933. În virtutea unor atare abordări, V.n. s-a lansat în atacuri dure împotriva lui N. Iorga, G. Ibrăileanu și a „Vieții românești”. Titu Maiorescu și junimiștii erau repudiați pentru că s-ar fi erijat cu ostentație în salvatori ai limbii și literaturii, ca „singurii înțelegători ai nevoilor noastre” (Ovid Densusianu, O legendă literară, Hoardele pretoriene în literatură, Un rol contestat al criticii, O minciună, două minciuni, Iluzii patriotice, Literatura de peste munți, Pompiliu Eliade, Sămănătorul de neghină
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
construiește încrederea lor, îi motivează, lucreează mai ales cu cei care ar putea pune în pericol realizarea noii viziuni. În cel de‑al patrulea stadiu, liderul se expune ca model de urmat pentru ceilalți, dă exemple de autosacrificiu, expune cu ostentație o expertiză neconvențională (vezi Johns, 1998, pp. 312‑313). Subordonații percep nu numai comportamentele liderului, ci și rezultatele obținute de acesta, așa încât, atunci când fac atribuiri, ei se ghidează și după rezultatele anterioare ale liderului în obținerea performanțelor răsunătoare. Cu cât
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a ignora faptul că orice căutare a identității este inextricabil legată de descoperirea libertății constituie un neajuns considerabil. Cu atât mai mult cu cât supravalorizarea identității etnice poate, În mod paradoxal, să ducă la dispariția a ceea ce se afirmă cu ostentație și să contribuie astfel la diminuarea diversității culturale. Într-adevăr, cea de-a doua lege a termodinamicii ne Învață că un sistem Închis și absolut omogen Încetează să mai producă lucru mecanic perceptibil din exterior. De aceea, putem să reținem
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
strădania demersurilor lor să fie cât mai eficientă, trebuia atacată conștiința națională, unul din factorii esențiali în definirea ei fiind Eminescu, pe care nu numai că nu s-au sfiit să-l denigreze, dar și-au pus la contribuție, cu ostentație, toate mijloacele posibile de compromitere, de respingere, de discreditare și chiar de anulare fizică sau morală, cu o înverșunare și o ură aproape de neînțeles. Din această perspectivă, cercetarea condițiilor în care poetul, mai ales publicistul Eminescu a ieșit din viața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dușmani puțini și statornici; amicii îl prețuiesc fără ipocrizie și nu-l cultivă zgomotos ori în mod partizan. În spațiul culturii naționale și mai cu seamă zonale, Theodor Codreanu este un reper intelectual și moral. Discreția sa orgolioasă, fecunditatea fără ostentație, comprehensiunea afectuoasă, camaraderia lipsită de ifose fac mult bine într-un moment când valorile sunt agresate perfid și eclipsate strident de pseudovalori și când lucrarea culturală autentică, bine cumpănită, se vede concurată de improvizații pompieristice, cu iz novator și fumuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
plana și bănuiala că autorul contraface, adică operează modificări care să-i convină. Ceea ce nu-i cazul lui Codreanu. Autorul publică asemenea lucruri nu pentru a-și asuma niscavai merite cum au făcut-o, din păcate, alții, impunându-și cu ostentație imaginea lor de dizidenți. El dorește să rămână sincer cu sine însuși și ni se prezintă întocmai precum fusese atunci, mai ales că această componentă a caracterului lui cârtitor a lucrat cu asupră de măsură în elaborarea judecăților de valoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tradiție culturală, spirituală, respectiv rădăcini în gândirea și simțirea etnică (nu mai departe, Eugen Negrici, de-o pildă), intră în acest joc mizerabil, construind edificii teoretice și interpretative, menite a discredita în văzul lumii, cu mai multă sau mai puțină ostentație, tocmai aceasta coordonată specifică, proprie românității. Unul dintre aceștia pare a fi și Nicolae Manolescu, cel care în Istoria literaturii sale "s-a lăsat sedus, ideologic, de mentalitatea postmodernistă a distrugerii canonului occidental și, implicit, românesc, atacând chiar "centralitatea" eminesciană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
preț pe adevărul din lume și nu pe cuantificarea acestuia, un naționalist care a așezat pe locurile cele mai înalte în propria-i ierarhie "chestiuni" referitoare la neam, tradiție, țară. Deși "poet național", lui Eminescu i s-au refuzat cu ostentație reeditarea într-un corpus bine închegat a întregii opere, înființarea unui Institut Eminescu sau măcar a unei Catedre Eminescu în cadrul Universității București, astfel că titulatura de eminescolog pare să nu mai acopere în prezent nicio realitate iar instituțiile (vag) interesate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a-națională. Însă nu toți socialiștii au fost dispuși la compromisul tactic, în care vedeau o ireparabilă compromitere doctrinară. Facțiunea rămasă fidelă purismului socialist, conștientă de inconciliabilitatea funciară dintre doctrina socialistă și crezul naționalist, este reprezentată de antipatriotismul predicat cu ostentație de Gustave Hervé. Refuzând cu obstinație orice compromis doctrinar pe care l-ar recomanda tactica concesiilor politice, Hervé a împins raționamentul socialist până la consecințele sale logice ultime. Iar concluzia terminală, singura autorizată de logica principiilor politice, este necesitatea doctrinară a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]