2,408 matches
-
să te speli pe față, vedeai crăpături mititele În porțelan, ca Într-un vas Ming. Dopurile de la chiuvete atârnau de lanțuri aurii. Sub robinete picuratul lăsase dâre și porțelanul se subțiase și se Înverzise. Deasupra fiecărei chiuvete atârna o oglindă ovală. Eu nu voiam să am de-a face cu nici una dintre ele. („Ura de oglinzi care Începe la vârsta mijlocie“ a Început devreme În cazul meu.) Evitându-mi imaginea, mă Îndreptam direct spre cabinele de toaletă. Erau trei, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îl luă din mâna mea. Mă simt așa de scârboasă și de lipicioasă, Îmi spuse ea În chip de scuză. Apoi intră În duș, timp În care eu m-am spălat pe dinți. După un minut i-a apărut chipul oval, cu perdeaua de la duș strânsă Împrejur. Părea cheală și, cu ochii ei mari, semăna cu un extraterestru. ― Iartă-mă că-s așa de afurisită azi. M-am periat În continuare. Voiam să sufere un pic. Obiectului Îi apărură riduri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dădea în partea asta a școlii se întindea leneș pe peretele îndepărtat din spatele sălii. Cancelaria era o imensă încăpere, lungă cât două săli de clasă. În fața ușii duble era un singur scaun gol ce se afla la capătul unei mese ovale de culoare albă. De jur împrejurul ei se aflau scaune, de asemenea de culoare albă. Cam treizeci, patruzeci de elevi stăteau mirați și tăcuți în jurul mesei. Pe unii îi cunoșteam, pe alții nu. Aveam o vagă certitudine în ceea ce privea scopul acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ar fi putut să uite ce se-ntâmplase dimineață. Dar, desigur, nu putea. Dimineața fusese cum nu se poate mai rea. — Uite-o pe memsahib. Se Întorcea din cort, Împrospătată, veselă și cu o mină adorabilă. Avea o față perfect ovală, atât de perfectă că te-ai fi așteptat să fie proastă. Dar nu era proastă, se gândi Wilson, nu, nu era deloc proastă. — Ce mai face frumosul domn Wilson cu fața sa cea roșie? Te simți mai bine Francis, scumpete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din afara cadrului. Acesta era viitorul ei, Îi plăcea Verei să creadă. Își purta părul coafat după moda epocii respective, răsucit și prins la spate, era Îmbrăcată cu o rochie neagră cu guler Înalt, iar la gât Îi atârna un pandantiv oval, partea de jos a rochiei era dreaptă În față, iar la spate Împodobită ca un brad de Crăciun. Femeia era stră-străbunica ei, Eliza Hendricks. Vera o simțea deseori pe această femeie foarte aproape de sufletul ei; fusese profesoară la unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de aur, cu pandantive grele cu agate și ghiuluri pe toate degetele și, alături de el, trupul unui general într-o poză trufașă, uniformat de pradă, cu pieptul doldora de fireturi, diagonale și decorații. în locul capetelor personajelor era câte o gaură ovală în care îți băgai capul, prin spatele panoului, ca într-un locaș de ghilotină. Câte un zarzavagiu rânjind știrb, se descoperea netezindu-și părul rar cu palmele însalivate. Capul pleșuv, cu fața nerasă, înnegrită de colb și arsă de soare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
le-a trăsnit prin cap: să înlocuiască slugile lor pe care-i aveau prin țările din nordul Africii de 20-30 de ani cu altele mai puțin ruginite dar ștampilate ferm în fund „Made in USA” iar în frunte cu ștampila ovală „APROVED” adică, aprobat. Au pus ei de-o ciorbă din asta numită revoluție în Tunisia care se pare că le-a reușit sută la sută, apoi văcarii unchiului Sam au simțit ei că și pe undeva prin Egipt cam miroase
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
toată banda: Amelia, Nesbitt, Yerd, Shore, Cathcott, Gregory, toți servitorii; în total, patruzeci de inși erau aliniați în fața unui adevărat arsenal de arme automate mânuite de vreo sută de femei. - Les, ești teafăr? Ochii albaștri al Anrellei erau neliniștiți, figura ovală era palidă și obosită. - Liniște! ordonă o femeie cu voce profundă. Dar Craig dădu din cap și zâmbi liniștit către Anrella. - Chiar el era, raportă conducătoarea jeepului care-l capturase. Mi s-a părut că am văzut pe cineva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
de aur, cu pandantive grele cu agate și ghiuluri pe toate degetele și, alături de el, trupul unui general într-o poză trufașă, uniformat de pradă, cu pieptul doldora de fireturi, diagonale și decorații. în locul capetelor personajelor era câte o gaură ovală în care îți băgai capul, prin spatele panoului, ca într-un locaș de ghilotină. Câte un zarzavagiu rânjind știrb, se descoperea netezindu-și părul rar cu palmele însalivate. Capul pleșuv, cu fața nerasă, înnegrită de colb și arsă de soare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a permis din nou să intru, Adela avea pala de păr așezată exact la locul ei, pe jumătatea stângă a frunții, și un alt capoțel, mai bogat în dantele și panglici, iar pe pat și la îndemîna ei, o oglindă ovală cu mâner. Făcea sforțări să pară veselă, să-mi zâmbească și îmi cerea scuze că m-a "speriat" și că mă "plictisește". La șase seara, termometrul înnebunise! Eram zăpăcit de spaimă, de inaniție, de nicotină. Redusă de boală (în fapt
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
coborând. Apoi ochelarii fumurii fură Îndepărtați de pe fața lui Sammler și lăsați să cadă pe masă. Fu Îndreptat, În liniște, să privească În jos. Negrul se desfăcuse la șliț și-și scosese penisul. Era expus către Sammler cu testicule mari ovale, un lucru maro-și-vânăt necircumcis - un tub, un șarpe; peri metalici se zbârleau la baza groasă și vârful se Încovoia dincolo de mâna ce-l sprijinea, demonstrativ, amintind de mobilitatea cărnoasă a trompei de elefant, deși pielea era oarecum irizată mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
electorale sunt peste tot un circ și un Bingo la care câștigă Bush și Schwarzenegger. Pe de altă parte, când vin democrații lor la putere, trântește câte un Bill mucii în fasole fugărindu-se cu secretare pe sub mesele din Biroul oval. Anul trecut citeam în Times un articol care evidenția teama că societățile apusene sunt meaningless după Războiul Rece și că noi ăștia, tribalisticii de la marginea Evropei, mai avem o șansă că avem o societate de construit. Eu am un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
înfundă. Când m-am așezat la loc pe banchetă i-am atins, din neatenție, brațul drept și atunci mi-am cerut scuze. - Nu face nimic, răspunse, întorcând capul, după care își continuă lectura. De data asta îi văzui fața, era ovală, ochii negri, buzele într-o alunecare de desen copilăresc. Mă simțeam blocat: încercam să-i apreciez vârsta și nu puteam. Uitându-mă, văzui că revista pe care o citea era franceză, cu moda pariziană imediat următoare războiului și că rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
auzea decât ca pe un zgomot care-l împiedica. - Mă. bucur, mă bucur cu adevărat! rostii, ciocnind cu el al doilea pahar, în timp ce omul în smoking ne servea, cu o anume știință a eleganței, aducându-ne mâncarea pe un platou oval pe care-l purta cu prețiozitate studiată” așteptând parcă să fie admirat. Spusesem că sunt bucuros, adăugasem precizarea „cu adevărat”, însă cine face precizări adăugate unei vorbiri neechivoce se supune chiar sieși suspiciunii, așa trebuie să fie de vreme ce exact în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
doamna Perussi. - Poftiți, dar doarme, nu s-a simțit bine. - Atunci... cu dumneavoastră, îndrăznii, salvând clipa. - Cu plăcere, poftiți înăuntru. Merserăm împreună, intrarăm în același antreu, apoi, prin ușa din fața dormitorului în care fusesem dimineața, în sufrageria cu o masă ovală maro-închis, o vitrină oarecare cu bibelouri ieftine, afară de două din ele părând mai răsărite. Pe jos un covor bej cu desene confundabile în amurgul ce stăpânea odaia. Ea aprinse lumina, care depărtă pe loc distanțele dintre noi și aruncă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și noi. Ana aștepta în odaia numită „salon”, cu covoare lânoase, tablouri, un divan larg acoperit cu o cuvertură maro plușată, cumpărată de la oraș, trei perne, două simple, pufoase, albastre, și una lucrată la gherghef, în galben, o mare oglindă ovală, părând venețiană, prinsă de peretele dinspre canapea, un taburet pirogravat, o toaletă cu oglindă mică, dreptunghiulară, pe care se afla o sticlă lată cu parfum - etichetă străină, pe un macrameu cu împletitură savantă. Când deschisei ușa mânerul scrâșni; Ana aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
râdem, ne întristăm, îl am în față mereu, din cauza asta nu mi-am dat seama că au trecut anii. Doamna Pavel la fel... Numai că ea, mânată de nemărturisite îngrijorări, întârzie cel puțin de două ori pe zi în fața oglinzii ovale, apoi în fața unei oglinzi mici, rotunde, cu două fețe, pe una din acestea imaginea îi apare mărită până la deslușirea porilor; își îngrijește obrajii, fruntea, micile, din ce în ce mai stăruitoarele striațiuni din prelungirea ochilor, ca un evantai spre tâmple, se apără cum poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fel de amurg; și neînțelegerea mea se risipi, jenată, dar mica panică ce-mi încercă ființa, căci nu știam ce să fac, fu salvată de fiica ei care se ivi cu cele trei farfurii cu prăjituri pe o tavă mică, ovală, pe care o ținea făcând haz de îndemânarea ei de jongleur. Acum eram toți trei la măsuța rotundă de lemn și nu știam dacă să reiau sau nu - și cum? - conversația întreruptă cu câteva clipe înainte, căci fusese oprită exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și pe birou. Când mă întoarsei în camera de la față, soarele incendia în lumini triumfal covorul persan cu desenele lui florale, canapeaua lată acoperită cu imensa cuvertură bej cu ciucuri atârnând ca niște clopoței tăcuți, cele două fotolii, măsuța, oglinda ovală, perdelele lungi, toate născând o bucurie secretă. Câțiva trecători; apoi, pe caldarâmul micului bulevard se auziră strigând la intervale aproape egale, cu voce răgușită: - Pământ de flori!... Pământ de flori!” Căruța înainta încet depărtându-se până ce zgomotul roților pe pietrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
scuturile obișnuite, dreptunghiulare, care le vor îngădui să oprească dușmanul asemenea zidurilor unei fortificații. Mai mult, formând din scuturi o testudo, genierii vor putea să înainteze, apărându-se de darde și lănci, și să atace inamicii de aproape. — Dar scuturile ovale? Am încărcat optzeci în care, după cum mi-ai ordonat. — Păi, câți soldați au rămas, nu optzeci? - Antonius îi arătă pe soldații din fața lui. Fiecare dintre ei va avea un scut oval, cu marginea tăioasă, și îl va folosi ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lănci, și să atace inamicii de aproape. — Dar scuturile ovale? Am încărcat optzeci în care, după cum mi-ai ordonat. — Păi, câți soldați au rămas, nu optzeci? - Antonius îi arătă pe soldații din fața lui. Fiecare dintre ei va avea un scut oval, cu marginea tăioasă, și îl va folosi ca pe o secure, așa cum fac infanteriștii, și îi vor ataca pe quazii care încearcă să scape de castrapila. — Planul tău e ingenios, dar ei vor fi mai mulți... Vom reuși, ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fie un car răsturnat și zece soldați. Soldații, înarmați cu pila, gladius și scutum, se pregătiră de înfruntarea cu dușmanul, iar în spatele frontului veni în pas alergător și restul manipulului - optzeci de soldați aliniați pe opt rânduri, toți având scutul oval numit „tăietorul de capete“. Văzută de sus, dispunerea strategică născocită de Antonius semăna perfect cu o pâlnie: frontul soldaților reprezenta partea superioară, laturile erau formate din cele două valuri de pământ dotate cu castrapila, iar în fund se afla centuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de genieri dispăru repede în spate, fiecare fiind tras înapoi de balteus. Cei din fundul pâlniei înaintară imediat, înfruntând dușmanul. Ieșind din front, cei optzeci de soldați păreau un singur corp compact, un monstru înarmat cu nenumărate lame rotitoare. Scuturile ovale - tăietoarele de capete - răneau fețele, trupurile și picioarele dușmanilor. Antonius galopa printre oamenii săi și, cu glas puternic, îi îndemna, îi încuraja rotindu-și spada, înfigând-o în piepul vreunui quad sau tăind gâtul altuia care încerca să ucidă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pari înalți de vreo doi metri. Mulți aveau un braț central mobil, care se putea lungi sau scurta cu ajutorul unei funii, prin intermediul unor scripeți. Un instructor ținea cu putere de capătul unei funii. La celălalt capăt era legat un scut oval, concav, lipit de par. Scutul putea fi așezat orizontal dacă trăgeai de funie și revenea în poziție verticală dacă slăbeai frânghia. Un începător se apropie de par, ținând scutul lipit de umăr și de șold. Instructorul trase de frânghie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mi se întâmplă și mie. (Capotul ei, cremele hidratante, caseta cu bijuterii din sertarul cu desuuri - nu mai sunt aici, toate au dispărut.) În casa mea sunt îngrămădite covoare crem, o canapea acoperită cu piele de rinocer și un pat oval ca o cuvertură de satin negru. Nici unul din aceste obiecte nu îmi aparține. Pereții tapetați cu voal nu sunt ai mei. Totul e închiriat închiriez apa, căldura, lumina. Închiriez ceaiul cu plicul. Locuiesc aici de zece ani și nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]