678 matches
-
-i degetele. Papa dădu drumul satîrului urlînd. Bud Îl tîrÎ pînă la cuptor și trase de paletă. Deschise trapa și Îl trase pe bătrîn În jos pe trepte. Fum: opiu, aburi. Bud Îl pocni pe Papa-san, lăsîndu-l fără grai. Prin pîclă: sugători de drog Întinși pe saltele. Bud Începu să Împartă șuturi la nimereală. Toți chinezoi. Bombăneau, Încercau să riposteze, apoi trăgeau iar din lulele și se Întorceau În lumea lor de vis. Fum: În față, În nări. Respira greu - Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
glasurile care dintr-odată au început să ajungă până la el, nimic distinct, doar câte o vorbă sau și mai puțin, un oftat sau doar icneli, ca niște țipete înfundate, atunci când solzii înfierbântați se fărâmau de caldarâm, urmărind cu privirea și pâclele de fum, la început doar rotocoale și colaci negri deveniți acum o masă mai mult cenușie, ca o pânză, cu forme schimbătoare în fiecare clipă sub colții vântului care bătuse toată ziua, urmărind toate acestea s-a gândit mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu zicea nimic, o singură dată a grăbit-o, știind că are mult de lucru. N-a protestat, l-a privit doar câteva clipe intens, apoi s-a concentrat asupa drumului, cu ochii în lacrimi și lăsând între ei o pâclă de tăcere. În fond, și-ar fi putut termina treburile și în timpul nopții! Nu-i zicea nimic și Ioana Sandi povestea, povestea, cu mâna pe genunchiul lui, știa că vorbele astea erau goale, nici unul nu le da atenție, dar erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în stare să spună ce o doare cu adevărat. Dar nu-și înțelegea durerea cu mintea, era numai o certitudine a trupului de care și-a dat seama doar după un alt timp, când avea senzația că se ridică niște pâcle asemenea vălurilor de pe creierii ei, încă îmbâcsiți cu anestezice, încât nu ar fi fost în stare să-și spună dacă se trezește sau dacă e doar la limita mereu oscilantă dintre somn și trezie ori dacă, mai rău, toate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
răgaz, dar totul era în jurul ei ușor tulbure. Existau clipe de perfect discernământ, în care zărea și dârele șiroinde, și stropii grei, auzea distinct ciocănitul neîncetat al ploii în pervazul de tablă, dar mai tot timpul plutea în jur o pâclă ușoară, cerul i se părea prea întunecat, chiar și seara lumina becului era prea gălbuie și îndepărtată, iar ea nu avea în gură decât un gust de fiere, pe care îl are mereu de atunci. Se gândea că nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
glasurile care dintr-odată au început să ajungă până la el, nimic distinct, doar câte o vorbă sau și mai puțin, un oftat sau doar icneli, ca niște țipete înfundate, atunci când solzii înfierbântați se fărâmau de caldarâm, urmărind cu privirea și pâclele de fum, la început doar rotocoale și colaci negri deveniți acum o masă mai mult cenușie, ca o pânză, cu forme schimbătoare în fiecare clipă sub colții vântului care bătuse toată ziua, urmărind toate acestea s-a gândit mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se gândească la imaginea asta, pe care a derulat-o de mai multe ori, ca în filmele urmărite cu încetinitorul din dorința de a descoperi un detaliu ce va fi ascunzând ceva, i se părea că se află într-o pâclă coborâtă de mult timp din care ieșea exact în măsura în care se îndepărta de țărm și de aerul sărat, dându-și seama că se îndepărta nu urmărind înșiruirea de arbori, coline cu struguri necopți, câmpuri secerate, sate ce coborau în întunericul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
printre vălătucii albicioși, ca niște ciosvârte de fantome. Frunzișul ruginise în mare parte aproape peste noapte. Zgomotele păreau mai diluate. Lumina pâlpâia o vreme, izbucnea treptat într-o explozie caldă ce risipea ceața și alunga umbrele. Dar ceva ca o pâclă invizibilă rămânea agățată peste tot, ușor apăsătoare, doar mai târziu lumina și ziua redeveneau cele știute. Apusurile păreau mai înfierbântate și cerul ardea în nuanțe succesive incredibile de roșu aprins, auriu și violet, în timp ce pâcla invizibilă urca de la pământ, dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
umbrele. Dar ceva ca o pâclă invizibilă rămânea agățată peste tot, ușor apăsătoare, doar mai târziu lumina și ziua redeveneau cele știute. Apusurile păreau mai înfierbântate și cerul ardea în nuanțe succesive incredibile de roșu aprins, auriu și violet, în timp ce pâcla invizibilă urca de la pământ, dintre arbori și case, îmbrăcându-le, căpătând consistență, redevenind aburul tremurător în care se stingeau fantomele blocurilor albe din zare, mai întâi, ce închideau orizontul, apropiindu-l. În balconul-terasă, Andrei Vlădescu se minuna de strălucirea crepusculară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nedefinită, fără obiect real, aproape ezoterică, apăruse voința de a respinge compromisurile, de care, iarăși, era conștient, dar în măsura în care poți fi conștient de o ceață în care bâjbâi și, prin urmare, îți refuzi înaintarea sau și mai bine: de o pâclă ce învăluie mintea lui, cel mai adesea la o beție și pe care orice efort al brațelor ori al simțurilor nu reușește s-o alunge. Așa cum apăruse, mai înainte, voința de a îndura, adică de a îndura la un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu s-ar putea spune că-și dădea seama de asta. Simțea doar că se prăbușește. I se părea că intrase pe neștiute în ape tulburi, nu mai distingea între înainte și înapoi, acestea se amestecau și se confundau în pâclele dense pe care ar fi trebuit să le străbată, cu mirarea piciorului și a trupului și a gândului care n-ar mai fi sigure de terenul în care înaintează și dacă înaintarea nu este cumva întoarcere. Să se oprească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ar fi trebuit să le străbată, cu mirarea piciorului și a trupului și a gândului care n-ar mai fi sigure de terenul în care înaintează și dacă înaintarea nu este cumva întoarcere. Să se oprească și să aștepte risipirea pâclelor a căror apariție n-o înțelegea? Atunci sporea în el nemulțumirea că nimic nu este cum ar dori el. Îl cuprindea o stare de agitație, întruna izbucnind din străfundurile lui în unde care nu se mai terminau, precum lava, fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mergi, am spus. Eu mă întorc să arunc o privire. Ceața se îndesise deja și nu vedeam la mai mult de douăzeci de metri în spate. Era imposibil să-mi dau seama dacă era vreo mișcare în spatele perdelei cenușii de pâclă rătăcitoare. Zgomotul de pași încă ne însoțea totuși, auzindu-se la fel de bine și am început s-o împing pe Fiona înainte cu cotul până ce ritmul nostru de mers aproape s-a dublat. Nu eram departe de casă și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mers cu mașina de-a lungul coastei. Dar, după ce mi-am luat În primire mașina de la biroul de Închirieri de lîngă aeroport, am descoperit că un ambuteiaj enorm blocase traficul peste graniță. Sute de mașini și autobuze așteptau Într-o pîclă solidă de gaze de eșapament, În vreme niște adolescente se smiorcăiau, iar bunicile lor țipau la soldații spanioli. Ignorînd claxoanele nerăbdătoare, cei din Guardia Civil(##notă: Jandarmeria spaniolă##) verificau fiecare șurub și nit, căutau cu exces de zel prin valize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
era conștientă de sine, după cum se holba În oglinzile din casă de parcă Încerca să-și amintească propria ei imagine. Ciudat, dar pînă și ultimele reziduuri de remușcare erau pe ducă În Estrella de Mar, se evaporau În soarele milostiv precum pîcla dimineții de deasupra piscinelor. Am sunat-o pe Paula la clinică și i-am lăsat mesaj pe robotul telefonic să luăm masa Împreună la Clubul Nautico Înainte de a pleca spre Malaga. După ce-am făcut un duș, am ieșit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
totul ochii. — Cred c-am e-xa-ge-rat, scandează el într-un târziu, cu glas incolor, atent doar să nu se bâlbâie. însă ochii lui, atât cât văd eu din ei, îmi spun cu totul altceva. Ceva care mă tulbură ca o pâclă groasă, buimăcindu-mă și mai tare. îmi e ceva neclar, îmi scapă ceva de sub control. Dintr-odată nu mai am chef de nimic. Vreau să fiu singură. — Cred c-ar fi mai bine să plec, șoptesc, mai mult pentru mine
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
acesta... — Așa este, îi dădu dreptate tânărul, cu un surâs profe sional. Domnul Robert Scarlat este recunoscut în lumea artei pentru stilul său incomod, incitant și totuși aparent familiar. Clara Ionescu păli brusc și simți că i se așterne o pâclă în fața ochilor. își scoase ochelarii aburiți și începu să-i șteargă gri juliu cu un șervețel pe care-l avea în buzunarul pantalonilor, ținându-și privirea în jos. Tânărul mustăcios își continua expunerea, impasibil: Prin acest stil și-a clădit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu se putuse uita la el, la chipul lui împietrit într-un surâs livid de groază, Clara își fixase privirea pe ceasornicul de pe bufet. Tirada domnului Martin durase zece minute. Zece minute care o ținuseră atât de mult într-o pâclă deasă. Vie ții ei de până atunci îi lipsiseră exact cele zece minute în care domnul Martin îi vorbise. Viața ei durase cu zece minute mai puțin până la tirada domnului Martin. Zece minute cât zece ani. Cât douăzeci de ani
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Un civil ce vorbește românește cu un ușor accent străin, împărtășește soarta celuilalt. Creaseră în jurul lor un zid pe care nimeni nu a mai îndrăznit să-l treacă. Atunci când au părăsit localul, noaptea îmbrăcase orașul în haina umedă a unei pâcle dese și tulburi. Ceața groasă transformă peisajul nocturn într-o autentică scenă de film noir55. Prinși în lumina farurilor automobilului, puținii trecători apar și dispar fantomatic în beznă. Trec pe lângă o biserică tocmai când răsună una, două, trei, zece bătăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
stofa subțire a rochiei. Timpul se scurge încet, cleios, fragmentat din când în când de zgomotele obișnuite ale unei străzi circulate. Claxoane, răcnete, portiere trântite, zăngănituri, frânări bruște. Înserarea nu aduce răcorea mult dorită. Rămâne la fel de cald ca peste zi, pâcla de praf, fum și miasme felurite părând instalată definitiv în atmosfera supraîncălzită. Sub haina ușoară a costumului de șantung, aerul static, fierbinte, lipește cu un strat gros de transpirație cămașa pe spinarea lui Marius. Indiferent la senzația neplăcută, continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care cu greu cineva ar fi putut spune că aparțin unor ființe umane. Privește din nou la ceas. Are impresia că limba minutarului își uitase menirea, părând înțepenită ca bătută în cuie. Enervat, îl scoate și îl bagă în buzunar. Pâcla groasă, apăsătoare, nu voia cu nici un chip să se îndepărteze și indiferent cât de mult încearcă să o sondeze cu ochii și auzul aceasta continuă să rămână impenetrabilă. Simte totuși apropierea inamicului, așa cum un orb își dă seama de prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care totdeauna îmi aduceau mult aer în odaie, nu mai reușeau să mă facă să simt că pe lume există lumină: ploaia deasă, cerul parcă prăbușit și pierdut în negură sugerau sfârșitul lumii, care ar fi putut semăna cu această pâclă geologică, reapărută după cine știe câte milioane de ani de când soarele o alungase de pe pământ. "Vreme infectă, zisei, parcă niciodată iarna nu și-a anunțat astfel sosirea..." "Lasă tu vremea, îmi spuse, nu vremea e de vină că arăți tu așa de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
1927, reluând-o la 25 decembrie 1927, sub direcția lui Camil Petrescu. La sfârșitul anului următor câteva desene înfățișau redacția (în sens larg): F. Aderca, Camil Petrescu, B. Cecropide, Mihail Sebastian, George Scrioșteanu, Andrei Tudor, C.I. Șiclovanu, Mircea Damian, Const. Pâcle, Ioan Georgescu, Emil Gulian și graficienii Ion Sava și Sell. Linia directoare este formulată în articolul Sufletul românesc, al cărui titlu trimite la opinii exprimate anterior de Camil Petrescu. Întruchipat de „principalele personalități ale culturii”, „sufletul românesc” va fi înfățișat
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
sau de volumul Evoluția poeziei lirice al lui E. Lovinescu, de I. L. Caragiale și Gh. Brăescu), Emil Gulian, C. Nestor. Cu totul sporadic colaborează F. Aderca, G. Călinescu, Al. Dima, Ion Biberi; mai multe recenzii au ca autor pe C. Pâcle. Notabile, în alt plan, sunt intervenția fulminantă a lui Camil Petrescu în chestiunea „generației de azi” și ripostele la replicile primite, două (Un frazeolog frenetic și mistic și Un document fotografic) adresate lui Mircea Eliade, cea de-a treia (Noi
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
Alep, Sequoia, zimbrul, poienile cu narcise, crîngurile de liliac sălbatic; flamingo, capra neagră, bizonul, ursul panda, balena albastră, gorila de munte; Muntele Corcovado de la Rio de Janeiro, masivele Matterhorn și Jungfrau din Alpi, Podul natural de la Ponoare, vulcanii noroioși de la Pîclele, Polița cu crini din Ceahlău; gheizerul "Bătrînul credincios" din parcul Yellowstone, cascada Angel, Lacul Roșu, ghețarul de la Scărișoara și multe altele. Un sistem coerent de măsuri concrete asigură aplicarea legislațiilor naționale de conservare. În ultimii ani, politici regionale de armonizare
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]