1,267 matches
-
mai era până să cadă prima zăpadă și apoi Încurând va Începe Postul Crăciunului. Și uite așa mai trecea Încă un an. De Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, În ziua de opt noiembrie, În toate cimitirele de familie se vedeau pâlpâind În noapte lumânările. Se comemorau morții din familie, părinți, bunici și străbunici și se dădeau de pomană bucate și haine la cei sărmani. La Începutul Postului Crăciunului În sat era joc (horă) mare. Se juca până a doua zi În
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
adjectiv calificativ sau categorizant: Frunzele lui... eu le-am văzut numai [gălbui, galbene, aurii, luminoase, roșietice, purpurii, întunecate, stinse, brune], eu le-am văzut numai [angajate] în existențiala devenire care le face să parcurgă nuanțele flăcării, să se aprindă, să pâlpâie, să ardă învăpăiate, să apună ca ea] (Ana Blandiana, Calitatea de martor) Am zis că Caragiale e universal R> nu numai [național] (CORV). * un grup adverbial, având drept centru un adverb sau o profrază adverbială: B: tu CÎND faci. // C
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
roți sacadate Sadova, bere și cafea, fraților, bere, cafea, alune! integrame, cafea, bere! Sînpaul tîrg de pepeni "Marisia", anuarul Muzeului etnografic Tîrgu Mureș, Frasin mut cu șapte nimicuri, forma de pomană cumpărarea, îți vin peste genunchi ca să ajung la breloc, pîlpîie, Berchișești, Lucăcești, noaptea de tunel în vuiet, Tatăl Meu pînă acum lucrează! palide blocuri Suceava din punctul de chiuretat spațiul, Suceava Nord personalul de Cîmpulung Moldovenesc, săptămîni întregi în care dormeam numai o oră, da, dar eu nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
alergând, cea cu beculețe. I.T.: Da. Noi aveam și la tragerile cu armamentul de pe tanc, cu mitraliera, cu tunul. De pildă, la tancuri îngropate sau tun antitanc era o țintă, o machetă, care pe mijloc avea un bec... S.B.: ...ce pâlpâia. I.T.: ...ca și cum ar executa foc. Chestii din astea aveam, dar cine stătea să le monteze noaptea? Cpt. Florin Țugurel, care era secretarul comitetului de partid, a fost trimis cu armament cu doi-trei militari într-unul din blocurile din zona Sălii
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
însă fără să-l poată zări. Păi, eu știam că oferiți distracții bogătașilor, nu săracilor, râde el. — Da, așa umblă vorbă, trubadurule ? și moaca lui Jean Știrbu apare deodată în lumina gălbuie și slabă a unui feli- nar care abia pâlpâia. De mult n-ai mai dat pe la noi. — De mult n-am mai dus-o așa bine. Și ce, ăsta-i sport de performanță ? — Și amicii tăi, Costică ? — Piticul John i se spune, și arată spre Pribeagu, și nou în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
a fost, amice. O zi în care am fost nemuritori ca niște zei, adulați ca eroii vechii Grecii, cântați ca în poemele romane, aprinzând lumina acolo unde e întuneric și făcând-o și mai strălucitoare acolo unde începea deja să pâlpâie. Îți promit, dragul meu prieten, că pentru acea zi voi lupta până la capăt. Cu toate că îmi va fi insuportabil de greu fără tine. Pentru acea zi, care pare să se încheie, voi trage de mine pentru a termina și ultimele ei
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
i se alătură și piticul mustăcios care ordonase arestul. Cristi observă că, deși aranjată decent, camera nu avea nicio fereastră, iar singura lumină, slabă și ea, gălbuie, venea dintr-un bec din tavan, care din când în când începea să pâlpâie. Închideți ușa ! le ordonă colonelul brutelor, iar aceștia o trântesc imediat și îi mai dau un brânci lui Cristi, pentru a se apropia de birou. — Marele dizeur Cristian Vasile, ai ? începe colonelul. — Domnule, pot să știu de ce am fost adus
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
rămași se numărau sinistrați, oameni care cerșeau pentru o amărâtă de pâine, bolnavi, răniți, schingiuiți, victime ale unor tran- sformări pentru care nu au fost pregătiți niciodată. Intelectualii erau arestați sau executați unul câte unul, toată crema interbelicului începuse să pâlpâie din ce în ce mai fad, anunțând o moarte sigură și violentă. Artiștii anilor trecuți, câți se mai găseau în țară, erau sistematic mânjiți în presă de jurnaliștii servili noii puteri, care aveau de gând să impună alte valori, în primul rând personalități care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
ating de realitatea, din ce în ce mai apropiată, a morții, trădând, pe de-o parte, asceza, pe de altă parte combustia interioară, dorința de a nu pierde comuniunea de iubire cu divinitatea: „asemenea apei/ odihna/ asemenea nopții/ mai sus, mai adânc// fața ta pâlpâie în ochii mei/ și nu o văd/ pe buzele mele sunt cuvinte/ și nu le aud/ în inima inimii de țărână/ sângele tău îmi zvâcnește/ în răsuflarea pământului/ Tu, îmi ești aer/ cu pleoapele te-aș acoperi/ nu eu, Tu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
public, duc la linșarea, uneori în efigie, a unor cărturari și, atunci când ele se dovedesc măsluite, e foarte dificil de șters pata de notorietate rău famată din memoria colectivă? În fine, în acest context tensionat, al suspiciunilor induse interesat, mai pâlpâie, uneori dogorește intens, cazul marilor scriitori precum Sadoveanu, Călinescu, Arghezi, care, dacă nu au adus ei comunismul în România, măcar l-ar fi cauționat moral. Am în față un cearceaf decupat din ziarul "Adevărul", care reprezintă un fel de panou
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
toamna. În anul acela, toamna se prevestea lungă și frumoasă. Seară de vară, seară caldă și senină. Cerul era plin de stele. Forfota zilei în sat s-a potolit. Noaptea cuprindea încet-încet... tot înconjurul. Elevii seminariști stăteau în jurul focului... Focul pâlpâia în fum, și din când în când, împroșca văpăi într-o ploaie de scântei dănțuitoare. Toți tac... și, tac apăsați de tristețe și îngrijorare... Știrile de pe frontul de la Iași îi îngrijorează mult. Se uită adânc în inima focului... O vreme
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
zvonurile și spaima veneau înaintea lor... Au dat foc satelor, au împușcat bărbați, au ucis femei cu copii în brațe...” Era înfricoșător... ce se zvonea. O tristețe nespusă s-a coborât în toate sufletele... ochii erau porniți pe lacrimi. Focul pâlpâia și el, parcă și mai trist. Fănică Pruteanu, dintr-a opta, dirijorul corului mare al școlii, tânăr frumos ca un Adonis, și hărăzit de zei să-l slujească pe Orfeu, dădu glas durerii lui, dar și a celorlalți...cu prelucrarea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Fiecare își caută steaua lui... destinul... soarta lui. Și tac... și iar tac. Greierii nu îndrăznesc să țârâie. Primii cocoși se auziră cântând la o casă din apropiere, apoi, alții... și, alți cocoși se porniră în tot satul. Focul încă pâlpâie scăpărând în răstimpuri roiuri zglobii de scântei roșcate. În noaptea limpede, presărată cu praful de aur al stelelor, se mai auzi o vreme doar ecoul cântecului lor, vălurind... apoi, tăcerea se lăsă peste tot întinsul... Peste tot se așternu o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
spre dormitor, în tăcere, adormind cu gândul la Moldova, la cei rămași acolo, cu ochii înlăcrimați. Luna aruncă o lumină alb-albăstrie peste sat. Satul coborî într-o tăcere și mai adâncă... doar greerii țârâiau când și când tremurat. Focul mai pâlpâia încă în fum gros și negru, scăpărând roiuri de scântei galbene. O pasăre de noapte își ascuți glasul ca un ferestrău, despicând întunericul, pe deasupra, spre pădurea din marginea satului. O liniște grea se lăsă peste tot. Vântul începu să foșnească
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
căuta din ochi, fântâna de sub nucul lui Păun,.. fântâna cu cea mai bună și mai rece apă din sat. Mulțimea adunată pe la porți: copii, femei plângând mocnit cu palma la gură, bătrâni cu frunțile încruntate... stăteau muți. În privirea lui, pâlpâi atâta îngrijorare și umilință, că ei își lăsară ochii în pământ. În lanțuri, cu chipul stâlcit în bătaie, cu privirea fixă, îi lăsă pe săteni fără glas. Pe chipul lui uscat, împietrit, era întipărită răbdarea sfântă a românului de la munte
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
4, bucătăria mică - mi se păreau pline de șarm autentic, întocmai ca rezidenta locului. Astăzi, pot urca până la etajul 4 pe scări sau cu liftul, bucătăria e loc de masă și de amintire depănată în egală măsură, iar glamour ul pâlpâie ca un foc uitat undeva, sub tăciunii nostalgiei. Trei săptămâni, o zi da, o zi nu, după amiezile mele au început la fel: drept pe rue Saint-Dominique până în Boulevard Saint Germain, drept pe Boulevard Saint-Germain până în Place Maubert. Interfonul nu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
aveau să urmeze cele două cuvinte. Le rostea mult prea des, ca să nu existe o relație de cauzalitate între ceea ce gândea și cele două cuvinte cu care-și sfârșea părerile. Uneori, simțeam că am prins din zbor relația. Alteori, ea pâlpâia, dispărea și dusă era. Nu era un simplu tic verbal, „Hmm“, „Asta e“ sau „Deci...“. Cele două cuvinte erau concluzia definitivă despre orice a prietenului meu Dinu, după două decenii de tras mâța de coadă prin New York. Era un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
alcătuit, cu spicele pline de boabe, amintindu-ne locul și timpul tragediei și, poate, pentru a-i fi babicăi însoțitor la drum, pe o cale lungă și necunoscută. La capul babicăi, înfipte într-o cană cu făină de porumb, ardeau pâlpâind două lumânări, asemenea unor licurici stingheri, semnalizând pe stratul de frunze intrat în disoluție, întunericul deplin. Păi, moș Butu, trebuie să anunțați autoritățile: la primărie, la doctor, la preot... Da, da, da, așa este. Am fost peste tot. Am vorbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
secol XX. Ambele le-a repus și pus în circulație la "Junimea" tocmai în intenția de a contribui la luminarea cotloanelor acestei lumi dispărute din care-i bine să nu uităm că ne tragem și ale cărei amintiri abia mai pâlpâie. Rămânea neinvestigat începutul și miezul veacului XIX; urmau s-o facă cele două volume intitulate "Iașii de odinioară", de Rudolf Șuțu, o carte ușor exaltată, dar doldora de informații, amănunte, vioaie schițe caracterologice și anecdote pline de tâlc. Aflu că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
disciplina respectivă, care le provoacă repulsie și teamă. În învățare, un eșec generează un alt eșec, după cum progresele realizate se constituie în premise pentru alte reușite. Mobilurile învățării Era iarnă. O lampă de cinci focuri cu petrol, cu sticla afumată pâlpâia gata, gata să-și dea duhul. În încăperea joasă, neîncăpătoare, toate cele opt persoane care alcătuiau familia se adunaseră la căldură și, așteptând să-și potolească foamea, mai schimbau o vorbă și plănuiau treburile pentru a doua zi. Mie, prâslea
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
sinucidere. Treceam și fugeam iarăși cu foamea Îndărăt și violența Înainte și Înotam prin șuvoaie amestecate de sudoare și salivă și spermă și sucuri vaginale, și aveam În față tot ce lăsam În urmă: o stea formată din patru picioare, pâlpâind și palpitând prin sfărâmătura de pământ amestecată cu haine și cu brotacul ăla de culoarea pământului. De nenumărate ori trecuse peste noi, ca să ne mimeze joaca sau pur si simplu pentru că-i stăteam În drum, iar acum o lua din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nimerea, zbierând că unde-s banii, cm altă treabă n-aș fi avut peste noapte decât să-l buzunăresc. Nu fusese un coșmar, ci asta era realitatea, tulbure și limpezindu-se dureros și apăsător, ca zorii acelei dimineți de decembrie pâlpâind la fereastră. Banii. — Lasă-i, am spus, nu mai răscoli ca idiotu’ că știi bine că nu i-ai pierdut prin casă. Banii noștri dispăruseră și odată cu ei și văru' Laur cu Steluța, dar cine știe cât ar mai fi cotrobăit ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
repede către corpul ,,G'' (spitalul nou și început a fi construit încă de pe vremea regimului comunist și neterminat de aproape 20 de ani), acolo unde am fost și înainte de ,,învoire’’. Mă veghează un bec de putere mică ce abia mai pâlpâie, licăre ,,sistematic’’ și incoerent parcă mi-ar face cu ochiul, într-un anume fel ce semnifică șiretenie. Sentimente și gânduri cel puțin ciudate ori plăcute, mă mângâie pe suflet, mă sensibilizează, ori mă zgârie pe creier îmi dau înțepături brutale
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
și Lamees, apreciază faptul că lampioanele chinezești sunt mai sigure decât cele tradiționale egiptene, care au muchii ascuțite de metal și sticlă și În care, de obicei, Încă se ard lumânări. Lampioanele chinezești sunt făcute din plastic, au luminițe care pâlpâie și un microcip Încorporat, care cântă cântece egiptene tradiționale de Ramadan, ba chiar și genericul muzical al popularului serial de desene animate dedicat Ramadanului, Bakkar. Conform numărului din decembrie 2001 al revistei Business Monthly, publicată de Camera de Comerț Americană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
seamă romanele cumulează, într-un rechizitoriu vehement, cu accente melodramatice, ideile publicistei cu privire la lumea orașului, văzut ca focar de necinste și compromis, loc care distruge sau pervertește sufletul, unde orice instituție e clădită pe viciu și corupție. Ici și colo pâlpâie câteva bune intenții psihologice ori calități de limbaj și se observă autenticitatea dialogului, alert, fluid, plastic. O piesă istorică, Ghica-vodă, domnul Moldovei, neînzestrată cu un conflict dramatic, se susține tot prin virtuțile dialogului. Meritorii sunt transpunerile în românește din literaturile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]