1,224 matches
-
voi acum, Îmi arată ce-a rămas... cenușă, tăciuni și scrum. Dintre zile ce-au trecut, gânduri multe, risipite... Stați în filele-negrite și de vreme putrezite; Îmbrăcate-n slovă veche, că abia vă pot distinge! Când citesc la lumânarea, care pâlpâie, se stinge... Toate amintiri îmi lasă, ca raza caldă de soare: Nopțile nu pot să dorm, și-n febrila mea cătare... Zbor pe aripi de zefir, mă înalț spre zări senine; Dragoste, ce bine-arăți! Timpul a ținut cu tine. Ca
ÎN AGEDNDA VIEŢII MELE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340868_a_342197]
-
desparte șapte arte într-o carte cu scadențele la scont cât pustiu atâta sete lin răcoarea din fântână recompensa și-o amână trubaduri pe îndelete își petrec răcoarea duzii a secat de cald cișmeaua sacagiul cu giubeaua vânzătorul de iluzii pâlpâie un foc de vreascuri neputințele din sobe numai gusturile snobe nopțile dau foc la teascuri Referință Bibliografică: Cât pustiu, atâta sete / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 466, Anul II, 10 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
CÂT PUSTIU, ATÂTA SETE de ION UNTARU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341457_a_342786]
-
Poezii de GHEORGHE VICOL SE APROPIE CRĂCIUNUL Se apropie Crăciunul, Satu-i filă de poveste, Fulgii, unul câte unul, Vin din ascuțite creste. Tata scapără amnarul Sub ninsoarea ca o salbă Și-n ogradă, felinarul Pâlpâie, în noaptea albă. Săniile-ntârziate Lasă zurgălăi să cânte, Vântu-ncepe lin a bate, Fulguiala să frământe. Într-un geam, un țânc în noapte, Somnoros cată spre munte; Bea dintr-o cănuță lapte Și se scarpină în frunte. RUGĂMINTE Moș Crăciune, dacă
POEZII DE GHEORGHE VICOL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341516_a_342845]
-
am terminat toată povestea. - Ce să-ți spun! Vezi să nu ajungi pe la Erată dacă mă trag cu o linie după punctul tău. ... ... ... ... ... Și dăi înainte ceartă ... Deodată, mintea mi s-a luminat! O lanternuță s-a aprins instantaneu și pâlpâind își îndemna bateriile să-mi mănânce bezna din creier. Luminița risipea și decibelii țâfnoși a conflictului la care încă eram martor. Mai auzeam frânturi de glasuri certărețe, ca un ecou ce se pierdea prin văile și dealurile grafice ale frazelor
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
Decât să ce ? N-aveau cum SĂ mai găsească o soluție deoarece “să”-ul a rămas în aerul întunecat care a dispărut când în toată casa s-a aprins lumina. Piiing ! Stop cadru. Doar becul lanternei din mâna lui Balconistu pâlpâia anemic. Individul care a regizat și a interpretat rolul de aprinzător de lumini era bau-baul din baie, omul în pijama. Cu pași rari și hotărâți, acesta inspectă situația și personajele înțepenite. Balconistu avea într-o mână un sac plin cu
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
nu depășea cincizeci de ani și mama patruzeci și cinci. - La ce oră zici că pleci? Îl întrebă în șoaptă mama pe tata stând în pat mai mult pe întuneric, pregătiți pentru culcare, lampa fiind cum ziceam cu fitilul doar pâlpâind să nu se stingă. - Păi zic pe la două să fiu plecat. Până ajung la Constanța durează drumul vreo patru ore și ceva cu căruța. Sunt peste treizeci și cinci de kilometri. - Crezi că ai să reușești să obții un preț bun? Să
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
mai răsară. Stau florile pierdute între drumuri, Lumina stelelor nu mai coboară, Nici valurile nu te înfioară, Iar mării nu mai poți măcar să-i murmuri. Vedem că nu mai zboară nici lăstunii Prin aerul încremenit, de piatră Și nu mai pâlpâie deloc tăciunii, În anotimpul fără rost și vatră. Doar noi rămânem, tot mereu, nebunii Ce fac, din lună, zână idolatră. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: LĂSTUNI / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2058, Anul VI, 19
LĂSTUNI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342722_a_344051]
-
umeri ca o pasăre jefuită de târziul uituc al lunii, încă te-aș fi mai iubit nupțial, pe glezna ferestrei la ceasul când inima din mine îți ținea în palmă sânii. Fugeai pe umbra frunzei cu pădurea pe umeri, roua pâlpâia în sudoarea gândurilor ierbii, încă te-ași fi mai iubit pe banca din obrazul porții la ceasul când pământul din noi își pipăia-n săruturi nervii. TIMPUL N-AVEA TRUNCHI Timpul n-avea trunchi și nici umbră, nici inimă, nici
POEME DESPRE TINE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340708_a_342037]
-
cred așa ceva, cum s-a întâmplat?!”, consolează-te cu ideea că stupefacția asta s-a produs azi noapte și la case mai mari. De pildă, la CNN, unde pe la 3 jumate noaptea, ora noastră, pe ecranul inteligent din platou, Florida pâlpâia roșu, făcându-i pe experimentații jurnaliști din platou să înțeleagă că e groasă. I-au „dat” târziu Florida lui Trump, la aproape o oră după ce Fox News (una dintre puținele instituții de presă care l-au susținut pe candidatul republican
Trump președinte! Cum a fost posibil?! () [Corola-blog/BlogPost/337790_a_339119]
-
sau grimasă, înregistram în amănunt și așteptam numai momentul oportun să-l rog să-mi tălmăcească tot. În miezul ultimei nopți de băcie, Unchiu s-a ridicat din cojoc și a șezut, deznădăjduit. Am deschis ochii. Lămpașul cu gaz abia pâlpâia. - Fă binie, spală-te pe mâni șî caută tu laptele... Am sărit ca ars: știam că niciun baci nu-și lasă ajutorul să umble la ciubăr. Inima îmi bătea în gât. Mi-am spălat vârtos mâinile, mi-am lăsat brațul
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
-l spargi... Am dat jos un cojoc și l-am întins deoparte. Pe celălalt l-am ferit doar puțin, cât să descopere gura ciubărului de lemn. Din pânzătura de in se ridica, abia perceptibil, un abur cu miros acrișor. Lămpașul pâlpâia pe oglinda de zăr și desena, gălbui-roșiatică, o semilună. În vatră, zgândărat de Unchiu, focul împroșca în penumbră scântei. Mi-am petrecut brațul stâng pe după ciubăr și m-am lăsat în genunchi. Înfiorată de răcoarea muntelui, palma dreaptă a străpuns
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
vagonului. Dezveleam gâtul, umerii, urechile, buzele. În jurul meu, oamenii erau lipiți de scaune. Hainele se îmbibaseră de orpurile lor. Nu doar banchetele erau inerte, ci și ei. Se lăsau purtați de metrou, nu se mai împotrivea nimeni. Între mâinile lor pâlpâiau ecrane. În spatele ecranelor, vieți după vieți, un torent stăvilit doar de mișcarea imperceptibilă a mâinilor sus-jos susjos suusjoooos. Mă întrebam dacă oamenii aceia din spatele ecranelor, la rândul lor, se lăsau duși de vreun metrou, mai vechi, mai celebru, dar metrou
Scaunul din metrou (VII) București [Corola-blog/BlogPost/100806_a_102098]
-
s-a-mbrăcat în haină nouă soarele ne -mbie c-un sărut cu razele pierdute printre rouă. ceasul amurgului se lasă-ncet, pe un octombrie ce ne zâmbește, e tot mai rară frunza prin nucet și toamna asta încă ne iubește. iarba pâlpâie în glodul țărânii, din pomi încă mai cad merele blând, undele apei din fundul fântânii, părelnic, chipul tău cutremurând. pe fața mea de meșter hieroglif, s-au așternut tăceri autumnale, aș vrea să mă răzbun ca un sisif, urcând mereu
URCÂND MEREU ÎN VISURILE TALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343875_a_345204]
-
este cuibul, Și îi apartzin doar lui... Nu mai sunt "floare de câmp"... Sunt...."Floarea Soarelui"! NOAPTE Noaptea cerne din văzduhuri, Praf de stele, stropi de vise... Luna își strecoară raza, Prin ferestrele deschise. Un felinar, la colț de stradă, Pâlpâie, îmbietor... Și în jurul lui roiește, Dansul efemerelor. Bolta-și oglindește chipul, Unduindu-se pe-un val... Plutind pe raza uni far, Un vas, se-ndreaptă către mal. Crinii își deschid petale, Cu parfum amețitor... Un greiere, în iarbă, cântă, Romanța
METAMORFOZE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343941_a_345270]
-
online a vechilor reviste din jurul anilor 1900. Bietul Artur, alături de care lucram ca redactor al revistei „Sămănătorul” și webmaister al „Editurii online Semănătorul”, s-a stins de vreo 8 ani, o parte din revistele lui online, rămase arhivă, încă mai pâlpâie iar eu duc în spate supliciul „Sămănătorului” prin munca de editor și publicist. Mă gândesc că s-o ivi și cineva care va duce mai departe conceptul Oprea de promovare a jurnalelor precum și promovarea „jurnaliștilor încă necunoscuți” ce colaborează la
SCRIITORUL ION N. OPREA ŞI PROIECTUL SĂU SISIFIC de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343940_a_345269]
-
suflă ei la ureche, tare mi-era dor să te strâng în brațe și să te mai iubesc odată. Stai, zise femeia precaută, stinge și tu lampa că te văd copiii ăia! Și Tobit suflă în lampă cât putu, lampa pâlpâi de câteva ori apoi se instală întunericul. În întuneric se petrec cele mai multe nenorociri, acum însă întunericul venea cu miros de femeie caldă, carnea ei lua foc în brațele bărbatului, între ei se încinsese un joc diabolic de instincte în urma cărora
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342727_a_344056]
-
o torță: „Mucius Scaevola n-a fost fratele/ meu./ El nu și-a jertfit decât dreptul său braț./ Eu, neavând mai de preț/ decât inima,/ pe ea am sortit-o flăcării,/ dar n-a ars de tot/ un ciob mai pâlpâie/ în casa înghețată a trupului/ coborâtor/ din’ naltul fumegând/ al Crucii.” Poezia este o profesiune de credință, relevând sentimentele poetei, ca vibrație a inimii, seismograf al durerilor lumii, care ard pe crucea creștină, semn al speranței ce i-a mai
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342881_a_344210]
-
de zori în trista umbrită-nsingurare Pe palma unui gând mă trec fiori Mă zbat între dorințe și uitare. Ai venit și te-ai pierdut în mine Cu toamna pe drumuri fără de sfârșit Suspină clipele, sângele mustește-n vine Cu tine pâlpâie lumină-n nor și-n asfințit. Ascunse lacrimi înfloresc sub geană în ochiul vremii pictat de brumă Frunze de gând le strâng în palmă Cu parfumul tău iubite rămas în urmă. Valentina Geambașu 22.10.2015 Referință Bibliografică: ÎN AȘTEPTAREA
ÎN AŞTEPTAREA TA de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342979_a_344308]
-
în vise - o violă ce zbârnâie cu-o drâmbă - vinovat! sfințenia-i în ochii de dulăi sclavi pașnici lăcrimând de bătrânețe: cu toții ne târâm - slujind buni - răi: ei mor uciși de prea multă blândețe... trecutele zăpezi - scurse cu zoaie mai pâlpâie de princiare piscuri: nu-i musai să-nmulțești noroi - noroaie ci poți să arzi prin răstigniri și riscuri! ...o dată-n iarnă dac-ai nins pe Munte zăpezile se mântuie în Punte! *** NĂSCOCIRI CURAT OMENEȘTI doamnei Rodica Lăzărescu poți să mori
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
ne - nveseleau . Îți plăceau atât de tare Luminițele din brad ! Acum , ele , toate - s lacrimi Și obrajii mei îi ard ... Cât te-ai bucurat , copile , Ieri , de primă ta zăpadă ! Fericirea asta , mare , Omu ' - ar trebui s- o vadă ... Focul pâlpâind în sobă , Ti -adună frații , copile ... Bucuroși de-o mângâiere , Ei torceau în rând cu tine . V-a lăsat orfani de mici , Mama voastră iubitoare - Căci părere este viața , Pentru necuvântătoare ... Aș fi vrut sa treaca iarnă , Să te văd
FEBRUARIE ... de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344220_a_345549]
-
tinereți, Noi nu ne mai aducem, cam deloc. Amurgul face-atunci hemoragie De roșu, din culoarea ca de jar Și numai luna ne mai e făclie, Dar și pe ea o regăsim mai rar, Căci strălucirea nu mai este vie, Ci pâlpâie precum un felinar. DUNGI Ne-mbrățișează adierea blândă, De parcă s-au întors din nou zefirii, Ne-nvăluie-n miresme trandafirii, Chiar dacă iarna rece stă la pândă. Iar vântul nu va rezista pornirii Să frângă iarăși creanga tremurândă, Să-mbrace-n brumă iarba
PATRU SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343088_a_344417]
-
drag, Secerătoare și Răsadniță! Bunii mei viteji ai neamului... N-am a vă replica nimic... Vin doar să vă vizitez Și să râdem sau să lăcrimăm împreună. Noaptea În câmpul pustiit de război zăceam Și vedeam către apus, Flacăra vieții pâlpâind molcom Deasupra capului meu, Ca și când firul zilelor mi se tăia. Împărăția nopții învăluind văzduhul Puse stăpânire pe a mea inimă Și, înșfăcând-o în ale ei gheare, Sorbi suflarea duhului, lăsând-o fără vlagă. Trupul ciuruit de plumbi îmi cade
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
nu depășea cincizeci de ani și mama patruzeci și cinci. - La ce oră zici că pleci? îl întrebă în șoaptă mama pe tata stând în pat mai mult pe întuneric, pregătiți pentru culcare, lampa fiind cum ziceam cu fitilul doar pâlpâind să nu se stingă. - Păi zic, să fiu plecat pe la vreo două. Până ajung cu căruța la Constanța, durează drumul cel puțin patru ore și ceva. Sunt peste treizeci și cinci de kilometri. - Crezi că ai să reușești să obții un preț
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
atârnă în altarul trupului e cel al frunzei sinucise pe cuvântul coapsei. * Pământ ești chiar dacă sentimentele au inima spânzurată-n biserici. Până să te iubesc manechinul din vitrină îmbătrânise sub jaluzelele primului sărut. * Tata, ostenit de muzica plesnită a ninsorii, pâlpâia în ograda gândului. * Mama se furișase pe cruce. Venise vremea să mă nasc. GEORGE BACIU Referință Bibliografică: CONFESIUNI / George Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 138, Anul I, 18 mai 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Baciu : Toate
CONFESIUNI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343184_a_344513]
-
lume, Măreția gândurilor Sale. Scriu cu aripile ființei Versuri ce poate trec în ecouri vii. Izvoare de amintiri să devină, Ploi nestinse de iubiri. ESENȚA LUMII Suntem punte oscilantă Între două lumi tumult, Mărgăritar unic al zilelor... Vremea în Cetate pâlpâie, Lacrimile curg pe obraz, Trec în râuri de tristeți. Otrava din interior arunc-o La gunoi, nu peste... semeni. Născuți suntem pentru Viață! Moartea nu va mai călători, Prin trupul de lut ceresc Veacurile vor trece praguri sfinte, Nestricăcioase. Primește
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]