3,713 matches
-
ori la apă. Nici chiar de două ori! - a pornit să-i blagoslovească Puicuță, în timp ce, împreună cuceilalți doi, îi legau fedeleș pe tâlhari. Pe chipurile acestora se putea distinge și frica, dar și șiretenia. Se vedea cât de colo că pândeau o mișcare greșită a cărăușilor... Unde-i pistolul? - a întrebat Mitruță, băgându-i țeava puștii sub nas unuia dintre ei. Nuuu...n-avem pistol - a răspuns acesta tremurând ca varga, ceea ce putea să însemne că frica luase locul curajului. Dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Peste drum de angrosistul Aizic este o crâșmă. Acolo i-am dat - a răspuns cel la care au fost găsiți banii. Da’ știi că aiștia nu-s proști? Ședeau acolo la căldurică, cu rachiuașul și cu mâncărica dinainte, și ne pândeau. Când noi ieșeam de la Aizic, hop și ei în urma noastră, ca umbra - a comentat Puicuță spusa hoțului. Și caii de unde îi aveți - i-a întrebat Mitruță. I-am cumpărat de la un geambaș - au răspuns hoții într-un glas. Cred că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să asculți melodiile așa cum au fost lăsate“, mi-am spus și am Închis aparatul. În față, băiatul aproape că-și terminase treaba. Parbrizul era lună, Gioconda se aplecase În dreapta, căutând, probabil, mărunțiș În poșetă. Tinerii din Ford se sărutau. Mustăciosul pândea concentrat lumina semaforului. Atunci, capota mașinii s-a deschis, l-a hăpăit scurt pe băiat și s-a trântit la loc. Apoi s-a făcut verde. Câteva secunde, am rămas Înlemnit, Întrebându-mă dacă nu cumva fusesem victima unei halucinații
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și vulcanizări, peste tot unde ea s-ar fi putut trata, dar nimeni nu i-a spus nimic. Când auzeau despre cine era vorba, presele Își Încleștau fălcile puternice, iar compresoarele Începeau să fluiere absente. A așteptat la răscruci, a pândit din spatele fântânilor, lizierelor și zidurilor, s-a pitulat pe sub poduri. Degeaba era el peste tot, Alfina nu era nicăieri. De atâta dor, Fauvé ajunsese ca un Opel second-hand, cu kilometrajul dat mult În spate, dus apoi În târg să-i
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mașinile se dedau orgiilor voluptuoase cu benzină, iar cerul era luminat de incendii. Cum mașinile de pompieri umblau brambura pe străzi cu rezervoarele de apă goale, focurile se Întindeau cu repeziciune. Automobilele patrulau peste tot, nepăsătoare la distrugerile din jur, pândind apariția vreunui biped Împins de foame sau de sete să-și părăsească adăpostul, ori se hârjoneau prin spălătorii auto, lăsând ore În șir periile moi, cilindrice, să le maseze spinările. Lichidele folosite În general la degresarea și la parfumarea caroseriilor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
secundă să se ridice, sfărâmând acele lanțuri grele ale nedreptății pe care, e drept, nimeni nu le simțea, dar despre care toți știau că există. Pe măsură ce clipa aceasta Întârzia, forța ei creștea. Toți așteptau momentul revoluției cu nerăbdarea cu care pândeau deschiderea porților la mall, În prima zi de reduceri masive. Dacă stăm să ne gândim, ceva sens avea și credința lor, pentru că dacă despre Gustav se putea afirma cu certitudine ceva, acest lucru era: „Gustav este“. Nimic mai mult, nimic
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
au terminat, am Îmbrăcat costumul cel bun și, sprijinit În baston, am ieșit În oraș. Era frumos afară. M-am plimbat ore Întregi pe străzile lipsite de oameni, unde se hârjoneau sumedenie de animale, care s-au mulțumit să mă pândească de la distanță, ca pe un Noe neputincios și incapabil să se salveze pe sine. Era de parcă, după milioane de ani de urmăriri În scopul prinderii, sfâșierii și hrănirii, lighioanele și omul puseseră capăt ostilităților, căci Întreaga umanitate fusese redusă la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
este aproape pustiu, mi-a zis, deci alege. Am luat o cameră la etajul trei, având dimensiunile unui lift de marfă, de unde puteam urmări cele ce se Întâmplau În clădirea de vizavi. Contrar celor crezute În general de lume, a pândi pe cineva nu e ușor. Oamenii se ascund cel mai bine când nu le pasă dacă sunt urmăriți și-și desfășoară activitățile curente. Acum Îi vezi, dar În secunda următoare se Împiedică de covor sau se pierd În spatele unui maldăr
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
părculeț, pe o bancă situată Între o fântână arteziană și statuia lui Gorki. Uneori, hrănea porumbeii, iar acest gest reprezenta singura lui apropiere aparentă de vreo ființă. Nu vorbea cu nimeni și, În cele câteva zile În care l-am pândit, n-am văzut pe nimeni care să-i adreseze vreun cuvânt. Era de parcă scriitorul și locuitorii cartierului ar fi alunecat unii pe lângă ceilalți, separați de o peliculă transparentă, așa cum se Întâmplă În acele uriașe muzee-acvariu În care te afli În mijlocul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Încăperii ferit privirilor mele, unde migălea ceva la o masă. Cât despre ce scria la computer, puteam doar presupune că era vorba de un alt roman polițist. Partea cea mai neplăcută când spionezi pe cineva e Însă alta. O pisică pândește doar câteva secunde un șoarece, apoi Îl prinde, Îl joacă un timp Între lăbuțe și până la urmă Îl ronțăie. Doi oameni se comportă Însă ca două pendule legate Între ele: urmăritul Îi transferă Încontinuu energia sa urmăritorului și, În timp
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cei doi ajung să vibreze la unison. Cum Demiurgul nu făcea mai nimic, funcționând parcă după legile stricte ale unui angrenaj, monotonia existenței sale trecuse șoseaua și se impregnase În viața mea. Uneori, aveam chiar impresia că eram un șoarece pândind o pisică. După vreo patru zile, eram Închis Într-un cub de plictiseală groasă ca marmelada, căci dincolo, Kuznețov traversa În mod evident o pană de inspirație. Abia de mai scria ceva, În restul timpului plimbându-se În lung și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
puzderie de foi erau răspândite pe jos, vânzolite de vânt, făcându-se vizibile numai prin rândurile imprimate, pentru că, atât cât vedeam cu ochii, În fața mea era un gol imens, de un alb strălucitor. Mă Înșelasem. Nu eram un șoarece care pândise o pisică, ci un șoarece cu cheiță, care se Învârtea În cerc. Nota lui Dmitri Kuznețov. Așa este. Nu considerasem necesar să descriu o clădire și un cartier mărginaș, situate În afara scenei unde urma să aibă loc acțiunea cărții. De
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
l-am Întrerupt. El știe că ești aici? Și-a rostogolit pupilele ca pe niște zaruri, iar apoi m-a privit deznădăjduit, cu expresia unui caniș care n-a băgat de seamă că i-ai aruncat bățul și Încă te pândește, sperând. Cred că da. Nu știu. Dar dac-ai venit aici din proprie inițiativă? Îți dai seama că n-o să te ierte? Tonul ridicat al discuției noastre atrăsese câteva priviri furișe din jur. Metroul se apropia de stație, roțile deja
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vreodată oroarea războiului să se instaleze pe deplin în micul sat bosniac. Regizorul reușește un fapt remarcabil, să evite tragicul printr-o permanentă plonjare în miracol, în izvorul de bucurie și tristețe al vieții, să restaureze sentimentul vieții acolo unde pîndește moartea. Nu este vorba cîtuși de puțin de naivitate, ci de dorința expresă a lui Kusturica de a ieși din marasm prin povestea de dragoste. Războiul apare ca un fapt neserios, neverosimil, ca o glumă proastă, în timp ce fiecare lucru, fiecare
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
este că, în lumea de dincolo de coperți, ele sunt numeroase. Le vezi din titluri - de la Casa Buddenbrook la O casă de păpuși, de la Casa Bernardei Alba la Prăbușirea Casei Usher. Le găsești - locuri largi și primitoare, sau coclauri strîmte, unde pîndesc energii rele - în toată tradiția romanului, care pare că are nevoie, ca să se întemeieze, de reazemul a patru pereți. Și, asemeni lui, teatrul. Mai puțin, dar nu deloc, poezia. Așa că și literatura noastră, mai veche sau mai nouă, poate fi
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]
-
străluceau luminate pe dinafară de ultimele raze ale asfințitului și pe dinăuntru de lămpile electrice cu neon, Încît vitrina salonului părea ecranul imens al unui televizor care transmitea În direct un reportaj pe teme de actualitate. Nu rămînea decît să pîndească momentul cînd Lenutza va termina cu clienta căreia tocmai Îi usca părul, să intre și să ocupe fotoliul din fața oglinzii, În locul aceleia. Totul a durat cam zece minute. Cum doriți să vi-l fac? Întrebă fata oarecum surprinsă. Înainte de a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a acelui miracol căruia ei Înșiși Îi erau parte - dacă miracol ar putea fi numit. Miracolul e situat Întotdeauna la limita haosului și de aceea produce stupoare sau teamă, dar cei care se speriaseră fugiseră de la Început, se ascunseseră, acum pîndeau de la distanță și poate că nici nu vedeau prea bine ce se Întîmplă. Fugise și Marychka, o luase la goană cu Kiki În brațe, dar În timp ce alerga observă că locul către care se Îndrepta, pentru a-l adăposti pe Kiki
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cel puțin de care știm, plus încă un grup surpriză, despre care nu poate spune nimeni la ce căruță o să se înhame. Eu spun că la nici una, intervine direct Sena, Copoiul știe mai bine ce face decît oricine altcineva, o să pîndească la cotitură toată desfășurarea. Și la urmă o să tragă foloasele. Fac ceva pe toate informațiile pe care le deține, se enervează puțin Monte Cristo, dacă e un găgăuță poate să i se dea totu’ mură-n gură, că tot degeaba
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care pleacă, calculează Roja, îi știu pe de rost năravurile. — Uite că aici vă contrazic, îi răspunde Patru Ace, mai face unele excepții, cînd e în toane bune, îi zîmbește. — Doar nu vrei să spui că... zice Roja — V-a pîndit din prima zi cînd a dat aici cu ochii de dumneavoastră, m-a chemat în grabă, mi-a pus brațul pe după umeri, și-a început să-mi dea indicații. — Mă faci să mă simt mult mai important decît în realitate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
atît de mult pentru o asemenea revoluție? Și dacă nu va fi nici o revoluție, așa cum prevestește Bătrînul? îl vede pe Curist dînd din mîini, gesticulînd ca un apucat, îl aude pe Părințel înjurînd ca un birjar după fiecare propoziție. — Te pîndiserăm două săptămîni la rînd, recunoscu Tușica, pînă ți-am învățat pe de rost programul. Știam exact la ce oră plecai în fiecare zi, ce țigări îți cumpărai de la chioșcul din stația de autobuz, cît timp făceai pînă la cazino, și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de pe lume. Trecuseră câteva săptămâni și dragostea lui Ben creștea În intensitate ca un strigăt de ajutor. Fata blondă se prostitua cu aceeași tristețe Întipărită pe chip, În zona Gării de Nord, dar Ben, nu s-a mai apropiat de ea. O pândea noaptea, din mașină. Ea părea că nu-l vede. În fond cunoscuse mulți obsedați În meseria ei, care se masturbau, Își exhibau mădularul sau dădeau târcoale cu cine știe ce gânduri criminale. Erau momente când pânda era zadarnică și fata nu apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu credea că este În stare. Dar ce se Întâmplase de fapt În acea noapte În care-i sărutase prostituatei buzele reci ca gheața? În umbră, foarte aproape de mașina lui În care o primise decis să-i schimbe destinul nefericit, pândea proprietarul trupului ei, nemernicul care-i Înșfăca banii și o sechestra până a doua zi, când fata era Împinsă din nou În stradă, cu brutalitate. Ceea ce a aflat de la ea În cele câteva minute de intensă tandrețe, l-a cutremurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
l schimbase cu altul casnic și delicat Plăcințica. Plăcințica lui dispăruse Însă pentru totdeauna, lăsând În ghetoul gemând de mizerie și suferință, ,o rană vie, sângerândă: sufletul lui Antoniu. Zile Întregi a căutat-o de dimineață până noaptea târziu, a pândit trotuarele, a făcut turul piețelor, a Îndurat ocări și batjocură intrând prin restaurante și bistrouri, prin spitale, străbătând parcurile, luând la rând toate intrările de metrou, privind prin vitrinele magazinelor....Umbla flămând, cu o privire de câine bătut, iar viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o vegetație crescută Într-o carne bolnavă, pe cei care-i mână la cerșit trăind pe spinarea lor. De obicei copiii și bătrânii cad victime, sunt Împinși la cerșit cu multă cruzime de trântori bețivi, de căpușe sinistre, hahalere analfabete, pândind din umbră și eventual pedepsind fizic orice eșec, minciună sau ascunzișuri. -Ia maică și tu un măr, sunt săracă, nu am bani nici pentru mine. Ia maică și mănâncă-l o să-ți facă bine,,. Antoniu mulțumește, și ia mărul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
firav, ci ar fi o materie vie, lipită stângaci de trunchi. Mulțumește și continuă să tremure la câțiva metri de postul lui Antoniu. La capătul scării rulante care coboară În adânc, cerșetorul cu picioarele retezate, stăpân absolut al ,,vehicolului,, coborâtor, pândește sprijinit În cârje, cu mirosul lui fin de fiară, cascada de oameni ce curge necontenit Înspre trenuri. În fiecare zi la 10 dimineața se instalează acolo strategic și dispare la 14,00 fix , cu buzunarele pline de bancnote verzi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]