1,838 matches
-
e nemobilată și albă. Un vânt alunecă în ea. Mă joc cu a ta buclă și lacrimile-mi curg... Mâna-ți strâng în palme, sărut tabloul rece, eu sper că încă doarme și că nu vrea să plece. Îți aud pântecul cum strigă de sub halat. Îmi pun urechea să-l ascult. Îl aud cum geme... Ochii-mi injectați te văd iarăși pe tine. Rămân fixați pe pereții albi și stinși de viață... Te văd printre ruine. Îți dau scumpa mea fată
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
mai mult Dacă rămâiCamera e nemobilată și albă. Un vântalunecă în ea.Mă joc cu a ta buclă și lacrimile-mi curg...Mâna-ți strâng în palme, sărut tabloulrece, eu sper că încădoarme și că nu vreasă plece.Îți aud pântecul cum strigă de sub halat. Îmi pun urechea să-l ascult.Îl aud cum geme...Ochii-mi injectați te văd iarăși pe tine. Rămân fixați pepereții albi și stinși de viață...Te văd printreruine.Îți dau scumpa mea fată, viața-ntru-un pocal
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
întreaga am să-ți rămân dator. **** Se-aprind în lanuri galbene iar macii Iubirea mea iar face pe nebună Stârnindu-mi iar trăirilor furtună , Iubito, astăzi dăruie-mi obrajii! Dă-mi gâtul tău subțire și umerii cei albi Dă-mi pântecul ce-ascunde o comoară Dă-mi sânii calzi și-a inimii vioară În marea-mi de iubire primește să te scalzi. În fânul moale ți-oi face azi o vraja Descântec vechi al veșnicei iubiri Te-oi îmbracă într-a
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
de boală, nici nu se scrie la comandă! Fericit e Omul din lume, cel care spune, dimineața și seara, mereu cu mâna pe sufletul verbului, am văzut Poezia și m-a strigat pe nume, precum își strigă maica pruncul din pântecul ei... Referință Bibliografică: Poezia nu are concediu... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 160, Anul I, 09 iunie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
POEZIA NU ARE CONCEDIU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367216_a_368545]
-
încă odată prin acest fecior de țărani cât munții, biciuit de flăcările teologiei și de pucioasa unor ani amirosind a blestem și ură și apostazie, din care Dumnezeul cel viu l-a smuls și azvârlit ca pe un Iona în pântecul chitului exilului pustiitor. Vorbește o conștiință șiroind pe crucea veacului în ranele Mielului răstignit de la începutul lumii pentru izbăvirea neamurilor și a fiecăruia dintre noi,”, spunea despre Petru Lascău, poetul Ioan Alexandru. Volumul „Semnătura iubirii” include versuri grupate în „Pași
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]
-
Dumnezeul cel Atotputernic, Domnul cerului și al pământului, să te binecuvânteze! Lidia Iliesi: Singurătatea este asemenea situației fătului din uterul mamei. Când este copilul ei mai aproape de ea? Poate o mamă proteja un prunc mai bine ca atunci când este în pântecul ei? Când participă un copil mai mult și mai direct la sentimentele mamei? Când este mai echilibrat și mai bine hrănit? Atunci când este în acel loc ascuns... Am găsit în singurătate locul și starea în care Dumnezeu a fost cu
O VIAŢĂ PUSTIE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367219_a_368548]
-
și mai bine hrănit? Atunci când este în acel loc ascuns... Am găsit în singurătate locul și starea în care Dumnezeu a fost cu mine mai sigur ca oricând. Dar totodată, unde și cum pare un copil mai părăsit decât în pântec? Ce este în jurul lui? Un lichid prin care nu vede nimic. Plutește în derivă. Nu știe ce se petrece în jur. Nu știe câte cuvinte se spun despre el, câte se fac pentru el, câte se pregătesc. El nu înțelege
O VIAŢĂ PUSTIE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367219_a_368548]
-
se fac pentru el, câte se pregătesc. El nu înțelege nimic. Doar simte dacă mama se bucură sau e tristă. Îi cresc mânuțele, piciorușele și tot ce va avea nevoie în altă lume - în lumea cea de-afară. Dar în pântecul mamei copilul este SINGUR. Este mai singur decât oricând. Însă este cel mai protejat, cu atenția și cu tandrețea cea mai mare. De ce? Fiindcă este ASCUNS ÎN MAMA.. Legătura dintre ei este unică și cea mai puternică tocmai în această
O VIAŢĂ PUSTIE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367219_a_368548]
-
accepta în preajma lor decât pe cei ce le pot fi de folos. “De ce îngăduie Dumnezeu... ? » Un loc aparte în structura românului îl ocupă elementul religios. Lăură este urmărită mereu de ideea păcatului comis, de gândul că și-a scos din pântec doi copii. Iată de ce, credința în Dumnezeu și în Maica Domnului semnifică pentru ea existența unui ideal spre care tinde să ajungă. Religia înseamnă pentru Lăură un nou început al creației ființei ei spirituale, dar și puterea de a îmbunătăți
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
Din care zăpada nu voia să mai cadă Te iubeam ca un vînt tăios, ca o cutremurare A munților cînd le cade cerul peste spinările lor de bouri Se îngrămădeau dincolo de orizont alte turme de nouri Asfințitul crapă într-n pîntec de mare Ce dulce, tulburătoare, a fost iubirea noastră A durat numai un zîmbet, o eternitate Un fulg de zăpadă din amintirile uitate Risipit ca raza de soare-n fereastră. @TORIDE Am crezut că bate vîntul În mesteacănul de-afară
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
ura și dorința de răzbunare împotriva asupritorilor. Ce deformare a realității! Unii spun că a vrut să-l înfățișeze pe vestitul erou grec, neîntrecut în forță și vitejie, cel zămislit din unirea Alemenei cu Zeus și purtat zece luni în pântecul ei... Sau a vrut să arate una dintre cele douăsprezece fapte de vitejie ale lui Heracles? Parcă ar semăna cu a șasea muncă dată de către zei, cea de distrugere a păsărilor de pradă, pe care le-a ucis cu săgețile
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
Ce-a-nvățat timpuriu, negreșit, să ofteze Copleșit de trăiri respirând fumul dens. Mă-ntreb de voi plânge de dorul tău mamă Mă-ntreb de voi plânge de dorul tău mamă, atunci când de clopot mă leagă apusul, atunci când pământul în pântec mă cheamă, atunci când secunda își deapănă fusul, nu văd nici un rost atunci să-ți plâng sânul, să mor însetat de laptele-ți sfânt, căci pasul meu calcă în urmă-ți tărâmul și-oi duce cu mine durerea-n pământ, cum
13 OCTOMBRIE RECE- GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368735_a_370064]
-
nici norii să-și verse esența, nu riscă, spectacol, minune, repere morale a celor ce uită blândețea din chip al unui copil cu mâinile goale întinse spre cer...destin... Oedip, pământul îmbracă la brâu curcubeie, se-mbată din ape din pântec de munte, la poale o ciută-nsetată să beie și-acolo-n înalt acvila să cânte, când aripi se-nalță din ochi de copil se-oprește furtuna și ninge cu stele, renaște pădurea din suflet abil și seceta moare sub
13 OCTOMBRIE RECE- GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368735_a_370064]
-
Ea îl mângâie. Bărbații simt, uneori, nevoia de a fi tratați ca niște copii. Îi face plăcere Mirei postura de mamă. Îi place să fie dorită mângâierea ei. O cuprinde cu brațele, modelându-i trupul, și își adâncește fața în pântecul ei. Fiorii iubirii se amestecă în toată ființa ei, uitând de ora târzie din noapte, uitând de clipele de neliniște pe care le-a experimentat în zilele ce au trecut, uitând de prezența copilului în camera alăturată... Contopire de suflet
4 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363633_a_364962]
-
APUSUL, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I.Părăianu APUSUL Odată cu Pământul și timpul se-nvârtește pe roata de olar, mărindu-și pântecul ca un ghem până plesnește. Clar ! Măsura asta a avut-o ața ! Tu nu auzi când cei din jurul tău, și cei mai mulți; se-mpacă cu gândul: Asta i-a fost viața ! La început ne bucuram de un nou răsărit, dar timpul
APUSUL, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363640_a_364969]
-
paradă pe-o mare bântuită de foamea unei ploi Ce sfântă clevetire ne colorează-n tremur ne viscolesc zăpezi cu sturzi decapitați claxonul veșniciei e-un vaier de cutremur foșnirile celeste cu îngeri extrădați Ce caldă e ninsoarea copilului din pântec psalmodieri captive la margine de cântec... Referință Bibliografică: Psalmodieri captive / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 248, Anul I, 05 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
PSALMODIERI CAPTIVE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364606_a_365935]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > FEMEIA Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 240 din 28 august 2011 Toate Articolele Autorului Femeia În trupul ei ea încinge cuptor , Scaldă de-amor și de dragoste dor - Buza ei moale sărutul tânjește În pântecul ei viața auzi cum cioplește. Se unduie-n vânt cu ochii în stele Buzele-i murmură cânt ne-nțeles Bărbatului dată de tatăl ceresc Alături să-i fie la bune și rele. Când zâmbet senin și când întristare, Cum viața în
FEMEIA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364671_a_366000]
-
nestemata din sufletul meu Cînd te iubesc, te iubesc ca un zeu! Dă-mi-te toată, ești pură, dulce În pat de stele cin' să te culce ? Nu vreau decît să te am, iar, mereu Doar eu știu drumul spre pîntecul tău @IUBITEI MELE O să-i aduc osanale impudoarei Felului meu de a-i gusta vieții toată dulceața Lăsând la o parte toate acele cuvinte înfloritoare Care îmi lunecă peste retină otravindu-mi viața Desfă picioarele, iubito, că trebuie să ne
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
din Industan cu multă vrere de a ști Ce merseră să vadă-un elefant (deși nici unul vedere nu avea), Ca observând direct, curiozitatea să și-o satisfacă. Primul se-apropie de elefant și, nimerindu-se să fie Lângă masivul său pântec, îl pipăi și exclamă: - Văd că elefantul este exact ca un perete! Al doilea, atingându-i fildeșul, strigă: - Măi, dar ce-avem noi aici Atât de rotund, neted și acuțit? Pentru mine e limpede că Minunea asta de elefant este
ION ARDELEANU. ÎN CONUL LUMINII LUI FIREŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364770_a_366099]
-
său de nai, Adâncul mării-n cântec de sirenă, Sfințite armonii ce urcă pân’ la Rai Irump din lemnul ce îi crește-n venă. Lui nu i se mai zvântă lacrima din cântec E naiul său suspin și fătului din pântec. Imn românesc revarsă-nspre Carpați, Oricât i-ar sta hain un Prut în cale, Vibrează inima-i a dor nestins de frați, Urzind în cântec România Mare. De ziua Domniei Voastre, Maestre Vasile Iovu, noi, mirosloveștenii atinși de harul îngeresc ce
URZIND ÎN CÂNTEC ROMÂNIA MARE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/349482_a_350811]
-
în America... sunt semne apocaliptice, dar cine vrea să le privească, să le înțeleagă ? Întoarcerea la Betleem, acceptarea voii lui Dumnezeu în viața omului modern s-a împachetat în simboluri seci și reci, ori datini mai vechi și mai de pântec : bradul de Crăciun, steluțele multicolore, moșii de porțelan, de vată, de pluș, de ciocolată, săniuța, renii, iepurașii, nucile, colacii, sarmalele, cozonacii, surprize sub pomul de iarnă... Ați văzut desigur cum s-au împodobit piețele publice ale marilor orașe europene, ați
CU GÂNDUL LA BETHLEEM de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349662_a_350991]
-
anul acesta la Bethleem, Ierusalim și în locurtile sfinte ne dă curajul și tăria - ne obligă chiar - să declamăm: Să nu ne înșelăm socotind că prăznuim Nașterea Mântuitorului garnisindu-ne hambarele, primenindu-ne locuințele, tratându-ne boierește prietenii, îndestulându-ne pântecele cu cele mai alese delicatese... Împărăția Cerurilor pe care o așteptăm nu este mâncare și băutură, ci neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt. (Romani 14.17) Toți cei care ați fost cu noi în pelerinaj doar în duhul și
CU GÂNDUL LA BETHLEEM de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349662_a_350991]
-
era considerat de comunitate ca fiind pedepsit de Dumnezeu pentru cine știe ce păcate grele și ascunse. Ceea ce nu era adevărat, în cazul lor. Lacrimi fierbinți au vărsta în fața lui Dumnezeu, Ana și Ioachim, și mult s-au mai rugat pentru binecuvântarea pântecului sterp al Anei. Dar totul părea în zadar până într-o zi când, în timp ce se ruga, Anei i s-a arătat Arhanghelul Gabriel, spunânandu-i: „Ano, Ano, s-a auzit rugăciunea ta, iar lacrimile tale fierbinți au ajuns înaintea lui Dumnezeu
INTRAREA MAICII DOMNULUI ÎN BISERICĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349692_a_351021]
-
grânar al țării”, revărsând cu mândrie-n zare „galbenul de Bărăgan”,devenit culoare de stindard. Uriașele sale pete de culoare au fost punctate din loc în loc cu tot mai multe siluete negre ale ciudatelor păsări metalice care-i sorb din pântec prețiosul petrol. Pentru că adâncul sarmatic a adunat în atâtea milioane de ani mari cantități din căutatul lichid. Furtuna revoluției din decembrie a „măturat” întinsele lanuri irigate, în foarte multe locuri le-a fărâmițat și a transformat zarea într-un peisaj
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
Doamne, cât de mare ești Toate le chivernisești. Iată că de-acum Cuvântul E vestit pe tot pământul Slava-i mai presus de cer Peste tot ce-i efemer. Și-i vestită-n vers și cântec De prunci gângurind în pântec. Când privesc pe cer la stele Văd lucrarea Ta în ele. Pe dușmanii-Ți răi și cruzi N-ai ureche Să-i auzi. Dar ce-i omul, Tată Sfinte Să iei Tu de el aminte? Ca îngerii mai prejos L-
PSALMUL 8 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350458_a_351787]