812 matches
-
cerut lui Stoian, Popescu și Murărescu să se sprijine unul pe altul în anchetă și să susțină că acțiunea a fost justă, dar cu unele greșeli. Conflictul dintre el și Țurcanu e vizibil și în anchetă, când Popa l-a pârât pe rivalul său că avea niște pastile ascunse în gulerul hainei. Țurcanu simțea însă că vor fi scoși țapi ispășitori și i-a recomandat lui Popa ca, dacă nu are alte mijloace de a se sinucide, să nu mănânce nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
lui Băeșu. Un prof. Todicescu 420 purta corespondență cu fata înv. Ciocan din Rădășeni, și o trimetea prin Băeșu. Pe numita o curta și Ionescu 421, fiind surprins de Băeșu când se plimbau adesea pe străzile dosnice și l-a pârât lui Todicescu, care l-a dat în conferință și a fost eliminat pe o săptămână, iar Băeșu, la prima ocazie, a încasat o chelfăneală de la Ionescu. putut, dar Ștefan Ioan, șeful liberalilor din județul Baia, l-a preferat pe Doroftei
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
acuza sau îndreptăți estepropria conștiință. Un scenariu al modului în care va fi judecat sufletul aflăm laSfântul Petru Damaschinul. Meditând asupra acelor clipe, scrii torul filocalic exclamă: „Vai mie, cum voi răbda mustrarea, mâniaînfricoșatului și nepărtinitorului Judecător; adunarea îngerilor fărănumăr; pâra și înfricoșata amenințare; hotărârea fără schimbare;tânguirea neîncetată; lacrimile nefolositoare; întunericul nestrăveziu; viermele cel neadormit; focul cel nestins; muncile de tot felul;căderea de la Împărăție; despărțirea de sfinți; depărtarea de îngeri;înstrăinarea de Dumnezeu; pierderea curajului; moartea veșnică;frica, durerea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
la distanță, decît pe cel sigur și situat atît de aproape de noi. Și aducea în sprijinul unei atare forme de toleranță argumente platoniene: "Știți ce propunea autorul acela , care nu prea avea obiceiul sa glumească în asemenea materii? Propunea să pîrăști, pur și simplu. Să semnalezi frauda vecinului tău cu atît mai mare grabă cu cît vinovatul ți-e mai aproape de suflet. Și să te apropii atît de mult cu pîra încît, pînă la urmă, să te pîrăști pe tine însuți
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
materii? Propunea să pîrăști, pur și simplu. Să semnalezi frauda vecinului tău cu atît mai mare grabă cu cît vinovatul ți-e mai aproape de suflet. Și să te apropii atît de mult cu pîra încît, pînă la urmă, să te pîrăști pe tine însuți". Adevăr cumplit, desigur, pe care istoria mai veche sau mai recentă l-a (re)confirmat de atîtea ori cu asupra de măsură. Și, lucrul cel mai curios, un adevăr care va face parte (mai puțin îndemnul de la
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
de femeie!16 Socrate se joacă mai departe pretinzând că îi dezvăluie lui Theaitetos o taină - care probabil acestuia i s-a părut, pe moment, șocantă -, spunându-i că el, Socrate, o ține ascunsă și cerându-i „să nu-l pârască altora” care, neștiind că el practică o asemenea meserie, tot spun despre el „...că sunt ciudat și las oamenii cu nedumeriri” (149 b)17. Theaitetos auzise, desigur, acele zvonuri. Eironeia socratică continuă însă, ațâțând curiozitatea efebului; căci Socrate îl chestionează
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
frumos urechile. Numai că, în ciuda strădaniilor lui de a le așeza mai învîrtite, urechile se încăpățînau să revină la forma dată de mama, doar că se înroșeau ca racul fiert. Ce este a învățătorului este pus deoparte. Nu m-a pîrît la Partid și eram bucuros. Un înroșit de urechi este floare la ureche, pe lîngă o "ridicare". Dar chiar și așa, cu frica în oase, tot nu mă lăsam. Aveam un soi de ostilitate chiar și în ce privește ordinele Partidului. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a devenit prietenos. Dar unde te duci, moș Mihai? La Dorohoi, la cinul meu Costică. Treburi? Un proces. M-au prins făcînd rachiu. Greu proces. Te-au prins chiar cînd... Da. Curgea tăria, a-ntîia, cînd m-au găbjit. Te-au pîrît. D-apoi cum? Golanii lui Putină. Nu le-am dat de băut cît doreau. Se dă închisoare pentru asta, moș Mihai... Nu mă tem. Cinu' Costică mă scoate. Ehe, este mare profesor acolo! Să te ajute Dumnezeu. Doamne ajută! spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ca noi cu vreo doi ani. Și a venit într-o pauză și i-a zis lui Șăfu: băi, pleșcarule, cum ieșim la unu’, te aștept afară să ți-o trag. Parte-n parte. Nu vii cu scheme să mă pârăști lu’ profu’ sau mai știu io ce. Șubi zicea că e pregătit să-l bărbierească. Avea și un aparat de ras la el. Uite, că poate tu nu știi cum se folosește scula asta! Șăfu nu-l băga în seamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
-l băga în seamă și bineînțeles că Șubi s-a enervat și mai tare, las’ că vezi tu, la unu’ te măcelăresc, te snopesc, te căpiez, te-adună mă-ta cu fărașu’ de pe jos. Toți credeau că Șăfu o să-l pârască la dirigu’ sau o să aștepte vreun profesor ca să plece cu el pe la intrarea din față, cum făcea de obicei. Faze de tocilar pupincurist. Dar nici atunci nu ieșea de frică. Doar ca să sfideze. Imita comportamentul profilor, pentru a le arăta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
puncte negre. Tata a fost de la început un abonat la lovirea cu vâna de bou: existau desigur turnători printre deportați (ceilalți locuitori din colonie îi recunoșteau după consistența și culoarea căcatului...), iar unul Onofrei, un basarabean sărac lipit pământului, îl pârâse pe tata că în fiecare seară citește din Biblie. Asta era o vină uriașă. După vreo două săptămâni, tratamentul brutal, deși părea instalat pe vecie, a încetat brusc, spre norocul tatei și al celorlalți năpăstuiți din colonie care, altfel, probabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
la 13 oct. 1668 (7177) Iliaș Alexandru voievod este nevoit să intervină în gâlceava dintre egumenii mănăstirilor Trei Sfetite și Golia: „Adecă au venit înaintea noastră... rugătorii noștri, egumenul și tot săborul de la svânta mănăstire din Trieh Svetiteli...și au pârât de față...pe rugătorii noștri, pre egumenul și pre tot săborul din svânta mănăstire din Golia...pentru feredeul cel mare ce iaste lângă Bahlui...și lângă feredeu școala...” Cei de la Trei Sfetitele susțineau că locul pe care a zidit Vasile
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mea scrisoare, cum am fost înaintea Divanului, cu Eftimie și cu Pavel, de ne-am tocmit de bunăvoie cu fratele cu egumenul Gavriil de la Svetâi Nicolae den Tarina Iașilor ca să hie întru pace de acmu până în veci, nice să mai pârâm noi pre dânșii nici ei pre noi, ce ne-au dat noaă parte den bucatele sfintei mănăstiri să hie dat în veci, iar ce e pre mâna lor să le hie în veci. Iar cine va mai mesteca cuvinte într-
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
schimb, despre împresurări ale moșiilor mănăstirii de către megieși găsim zapise destule. Primul ar fi cel din 5 mai 1666 (7174), din care se vede cum: „Ilisafta starița, fata lui Fulger și tot soborul de la sfânta mănăstire de la Socola...s-au pârât cu vătămanul și cu toți sătenii din sat din Buciumi pentru hotarul sfintei mănăstiri Socolii prin pregiur, zicând rugătoarele noastre călugărițele că le-au stricat buciumenii stâlpii hotarului și le-au împresurat locul.” In urma acestei judecăți, Gheorghe Duca voievod
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
frații lor ,călugării de la mănăstirea Agapia. Pricina o aflăm din urmarea judecății făcută de Gheorghe Stefan voievod la 8 iulie 1654 (7162): „Io Gheorghi Stefan voievod...Iată au venit înaintea noastră...călugării de la sfânta mănăstire numită Agapia...și s-au pârât de față cu rugătorii noștri călugării de la sfânta mănăstire numită Golăie din târgul Iași, pentru un vad de moară de la gura Bahluiului, unde cade în gura râului Dzijia, și pentru un loc de prisacă ce este în hotarul satului Piperești
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
animale, vacile de lapte, boii de muncă și chiar puținii cai ce rămăseseră după trecerea războiului. Mihai s-a întors acasă, demobilizat deoarece toate navele românești de război au fost confiscate de URSS; în plus se temea să nu fie pârât rușilor că a servit în marina militară română care uneori s-a confruntat în scurte bătălii pe mare, în timpul campaniei din răsărit. Maică-sa a căutat să-l liniștească spunându-i că se va așeza în Pungești și va munci
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
purtați de vârtejul tinereții? Numai că și acest act a fost încălcat de buciumeni, după cum aflăm din documentul emis la 5 mai 1666. „Ilisafta starița, fata lui Fulger și tot soborul de la sf(în)ta mănăstire de la Socola...s-au pârât cu vătămanul și cu toți sătenii din sat din Buciumi pentru hotarul sfintei mănăstiri Socolii prin pregiur, zicând rugătoarele noastre călugărițele că le-au stricat buciumenii stâlpii hotarului și le-au împresurat locul...” Această plângere era făcută în fața lui Gheorghe
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
și stîrneau rîsetele celorlalți. Cînd păreau și ei în zile mai bune, se trezea cîte unul care se ridica în picioare cu mîna la nas și zicea : „Tovarășea, iar pute de la Cavadia !“. După ce că erau bătuți în cap, se mai și pîrau între ei și stricau totul cînd ți-era lumea mai dragă ! Atunci Dănuț nu mai suporta, se enerva și spunea că el nu mai joacă într-o astfel de echipă. Ceilalți rîdeau și mai și, cu siguranța celor tari. Cristi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
îi mai despărțeau pe unii, mai salvau pe altul mai pirpiriu și tot așa. În scurt timp, Dănuț deveni un comandant mult iubit de cei slabi. Uneori veneau la el să-l roage să-i scape de unu’, să-l pîrască pe altul sau să-i ceară ajutorul în nu știu ce altă chestie. Dănuț pleca de fiecare dată urechea, le zicea că să vadă ce poate face, strîn gea oamenii și acționa fără să mai stea mult pe gînduri. și Cristi era
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nu răsune casa de scandal. Ea se enerva, îl alerga prin apartament, cel mai des în jurul mesei mari din sufragerie, și, pentru că nu reușea să-l prindă, îl făcea cum îi venea la gură. Apoi, cînd se întorceau părinții, îl pîra imediat și se plîngea mereu că băiatul ăsta i-a mîncat oful din ea. De fiecare dată le înflo rea destul de tare, dar nepotul nu avea nici un cuvînt de spus, pentru că ea se jura pe părul ei alb. În revanșă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
e dor de tine, până la lacrimi. 33/1950 26 martie, duminică [...] Draga mea, dulcea mea dragă, totul e putred, infect, infestat. Copii, mai ales fericitele odrasle ale doamnei Coadă de Topor, pândesc un zâmbet, un cuvânt, ca să se ducă să pârască, să răstălmăcească - și vai de cine n-a știut să-și țină gura, sau a scăpat o vorbă, cum mi s-a întâmplat mie de curând, acum două săptămâni, când, la vagile condoleanțe pentru excludere, am răspuns cu gluma care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
plăcut niciodată filologia, căci e nelimitată, plină de capcane și de certuri; el a dorit să urmeze filosofia, dar l-a împiedicat „dosarul”. Legat de asta, mi-a povestit un incident: la 14 ani citea pe Kant; cineva l-a pîrît la comitetul raional al UTM, care a trimis un activist să i-l confiște. Revelatoare pentru condiția sa morală mi s-a părut mărturisirea că s-a căsătorit abia în clipa cînd și-a dat seama că nu mai are
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unor recompense, Trofim, tatăl lui Pavlik, președintele Sovietului sătesc, le elibera unora dintre ei certificate că sînt originari de acolo și, prin urmare, se pot deplasa fără restricții. E prins și închis. S-a crezut că acela care l-a pîrît a fost Pavlik, devenit dintr-odată un pericol pentru familie. De teamă că ar putea fi, la rîndul lor, divulgați, deoarece ascunseseră în pămînt o parte din grîul recoltat, ca să nu-l dea la stat, bunicul (Serghei) și un văr
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
intrat iar în "cazinoul" pe patru roți pentru a-și continua "mâna". Scenariul s-a repetat la Moldovița și Voroneț, ceea ce m-a determinat să apelez în gând la Profeții biblici Isaia, Ieremia, Iezechiel și Daniel și la marele Moise, pârându-i pe cei 6 "fii ai lui Israel" pentru blasfemie. I-am iertat însă repede, gândindu-mă că vin dintr-o țară aflată permanent în război și că poate doar aici, "pe-un picior de plai, pe-o gură de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ungurii de la noi au fost aduși de grof încă de pe timpil obăgiei, iar nemții au rămas de pe la glăjărie. Astăzi s-au contopit cu românii, nu mai vorbește niciunu altă limbă, decât românește. Pînă a fost stăpânirea Ungariei au fost periculoși, pârau pe români de ori ce vorbă vorbeai contra Ungariei. În 1916 când a intrat România în război, mulți români de la noi au fost duși și închiși la Cluj, pârâți de unguri din sat că au susținut armata română. Așa au
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]