538 matches
-
putea face să o ducă spre limpezirea cugetului, să o convingă că viața e plină de întâmplări neprevăzute și că ea nimerise într una din acestea. Olga se străduia din răsputeri să alunge departe de ea acea seară ce-i pârjolise întreaga ființă, dar nu putea cu nici un chip; totul era în zadar. Oricâte eforturi de voință ar fi făcut, își dădea seama că nu e deajuns să spui gata! și totul să se termine. Ce să se termine? Cum să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
s-au simțit ai nimănui, alungați de ici acolo și singuri pe lume ? Sunt întrebări pe care ni le punem și ne răspundem fiecare în adâncul inimii noastre. Acea perioadă a fost ca un foc curățitor care se pare a pârjolit cam mult în calea lui. Poate acel decret a făcut ca monahii să prețuiască mai mult viața monahală, să prețuiască harul ce l au primit la călugărie și să trateze cu mai multă responsabilitate acest mod de viețuire. Nădăjduim în
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
s-o ridice la cote perpetuu superioare, dar, a strălucit, și ca reprezentant al țării. Anii au trecut,însă, bătrânețea coborând, peste statura sa admirabilă, peste viața sa diamantină, ca o brumă timpurie și agresiv de severă. Ne-a mai pârjolit, țara, și spurcăciunea de foc din ’89, dar, mai ales, ce a urmat, după criminalul moment. Bucurie - pentru reacțiunea internă, unită,într-o neântâlnită,încă, horă a distrugerii, cu cea internațională; bucurie - pentru hoți; pentru distrugători de toată mâna; pentru
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
noi popas - Unii s-au dus mai departe, alții încă au rămas. Aste obiceiuri sumbre le-au numit frumos: exil, Că-l auzi în poezie și în glasul de copil! Apoi, secole de-a rândul, turci, mongoli, alani și slavi Pârjoliră-ntregi popoare până la Carpații bravi Și, ajunși în țara noastră, parc-au dat de-un colț de rai, Că și-ai lor nepoți din urmă vin întruna cu alai. După aste vremuri negre ar putea să mă mai mire Că
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
simțită prezența, răsuflarea sa este foarte fierbinte, asemeni unui balaur care scoate flăcări pe nări. La sol, situația este și mai dramatică. Iarba începe să fie uscată și îngălbenită timpuriu. Acolo unde copacii nu fac umbră, pământul începe să fie pârjolit că după un incendiu devastator. Dar poate cel mai mult suferă copacii. Primind mai puțină apă ca de obicei, fac eforturi disperate să reziste drepți în fața soarelui nemilos. Seceta foarte mare le-a uscat până și voința de a rămâne
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și n-am mai râs. Știam că mă închinaseră lui, că trebuia să-i fiu slugă și să-l slăvesc, nu, n-am mai râs, gâtuit de durere și de spaimă. Și acolo, în casa aceea albă, între zidurile acelea pârjolite de soare, cu obrazul încordat, cu memoria sleită, am încercat, am încercat să mă rog idolului, nu-mi mai rămânea decât el, și chiar chipul lui hâd era mai puțin hâd decât restul. Atunci mi-au legat gleznele cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
doar până atunci. Gerul trecuse și vapoare întregi cu cereale soseau acum din Franța. Dar nu-i va fi ușor să uite mizeria acelor luni, armata de fantome în zdrențe rătăcind sub soarele dogoritor, podișurile arse, pământull chircindu-se treptat, pârjolit până în adâncuri, pietrele făcându-se pulbere sub călcâi. Oile muriseră cu miile, și, ici-colo, uneori neștiuți de nimeni, și oamenii. În fața mizeriei celorlalți, el, care trăia aproape ca un călugăr în acel colț uitat de lume, mulțumindu-se cu puținul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
fi înțeles și nici eu nu aveam curajul să-i spun chiar atât de direct: „Mă deranjează că mă iubești pentru mine însumi”. Așa că am renunțat să mă mai frământ. După-amiază, când ne-am întâlnit, ne-am dus dincolo de terenul pârjolit de incendiu. Înaintam, ferindu-ne de mărăcini. În jurul nostru, ierburile înalte, în parte verzi, înspicate, în parte uscate de căldură, foșneau tainic și îmbietor. Am găsit o adâncitură și acolo Laura și-a dezbrăcat halatul. Apoi, tăvăliți între mirosurile grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îl face singur, de neatins, și pe tine Soarele te ține-n cununa de raze. Și căci Luna e rea și udă, iar Soarele e blond și bun. Căci Luna alină răcoroasă cu stropi de roua lăcrămioarei ceea ce Soarele a pârjolit. · Trei culori cunosc pe lume: roșu sânge galben soare bleu văzduh și libertate Trei culori cunosc pe lume: văzul melodia și simțirea Cu doar doi ochi: căprui deschis, spălăcit calzi, inteligenți și verzi periculoși · Iar dacă ai îndoieli, el te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cea dreaptă pe sânul rece al unei fete fără să simtă nici durere la arsura focului, nici plăcere la atingerea pielii ei. întreabă-te dacă e noroc sau ghinion să le simți pe amândouă. Și acum, că focul te-a pârjolit, lasă femeia să te vindece. S-a așezat lângă el. Din gâtul ei ieșeau niște sunete aidoma unor cloncănituri ușoare. Și-a pus mâinile la ochi, ca să și-i închidă, și i-a ținut așa, cu degetele răsfirate, la colțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
doar pentru că nivelul lui de autoamăgire era chiar mai profund decât al celorlalți. Se convinsese singur că acesta nu exista, că mintea lui nu era închisă la implicațiile lui Grimus. Furtuna pe care Dimensiunile Interioare au dezlănțuit-o asupra lui, pârjolindu-i centrii nervoși și arzând sinapsele unui creier care nu se putea adapta noilor realități ce-l năpădeau, a dovedit contrariul. Peckenpaw l-a văzut păbușindu-se în față, i-a văzut capul lovindu-se de podea și nici strigătele, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
degrabă să faci ce-ți spun eu. — Tu ai ales inacțiunea, spuse Vultur-în-Zbor. N-ai făcut prea multe în ultimul timp. — Normal, răspunse Virgil. Eu nu pot să fac nimic. Tu poți. — Asta nu pentru că Dimensiunile Interioare mi-ar fi pârjolit mintea, spuse Virgil. Sau că n-aș fi putut dansa cu succes Dansul Putinței. Ai putea spune că e un fel de paralizie. O cutie de viteze înțepenită. A funcționat la nevoie, în pădure. Dar mica mea gâlceavă cu gorful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
filă cu filă sau te va arunca deoparte, așa cum a făcut și cu mine. Acesta e viitorul tău. Asta m-ar putea ajuta să-mi uit trecutul. M-ar putea ajuta să uit orașul K și ororile care mi-au pârjolit mintea. Tu vei fi modul meu de sacrificare a sinelui. Marea dragoste nu are prieteni. Distrugătoarei tale îi voi spune un ultim cuvânt. în acel trecut bun de aruncat la gunoi a existat un moment când am crezut că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de privilegiile fiecăreia din ele. Își găsea liniștea în brațele veselei și caldei primăveri, care îi oferea dragostea ei nemărginită. Dar soarele avea nevoie de adrenalină. Se arunca în brațele focoasei veri. O iubire nebună, trăită la intensitate maximă, care pârjolea totul pe pământ. Epuizat de pasiunea dintre ei, se retrăgea în brațele blândei toamne. Captivat apoi de misterioasa și eleganta iarnă, o urma hipnotizat, fără pic de remușcare că lasă în urmă o toamnă în lacrimi. Karina conștientiză în acel
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
loc nici o ceartă. Nu azi. Trei minute până la autobuz, opt minute de mers pe jos. 8.27: O să Întârzii la serviciu. O să Întârzii indecent, nebunesc de mult. Banda pentru autobuze e blocată de autobuze. Abandonat autobuzul. Un sprint care-mi pârjolește plămânii În jos, pe City Road și luat de-a dreptul prin Finsbury Square, unde tocurile găuresc iarba interzisă și sunt apostrofată cu familiarul „Alo!“ de către bătrânul a cărui meserie este să strige la cei care aleargă pe iarbă. —Alo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
acum, după ce viața îl rătăcise printre atâtea dezastre, obiceiuri și întâmplări, înțelesese că aurul tăinuit al zartosht-ilor, pe care tată-său și bunicu-său îl așteptau să li se întoarcă, era chiar Soarele și tihna lui de a încălzi fără să pârjolească. Acum că era doar un exilat orb, cartea lui rămăsese nescrisă, iar pe celelalte le purtase în gând ca pe promisiuni neîmplinite. Ultima oară când mai intrase într-un tablou, cu puțin înainte de a orbi, cu pisica Eleonor după el
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mi-am spus, cu nepăsarea celui care, oricum, nu mai are ce lăsa pe altarul demnității. Am dus paharul la gură și am sorbit. Simțeam cum instantaneu stomacul se încleștase, ca un ghem de cauciuc strâns, cum votca arde și pârjolește tot traseul. Așa le făcea și Ștefan turcilor, rădea totul în fața lor, gândeam hotărât să nu-mi descleștez gura de pe pahar, să nu cedez în fața încrâncenării stomacului, să-l inund cu votcă, până se va deschide biruit, pârjolea totul marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
arde și pârjolește tot traseul. Așa le făcea și Ștefan turcilor, rădea totul în fața lor, gândeam hotărât să nu-mi descleștez gura de pe pahar, să nu cedez în fața încrâncenării stomacului, să-l inund cu votcă, până se va deschide biruit, pârjolea totul marele Ștefan și câștiga războiul, îmi repetam înciudat, lăsând, gogâlț--gogâlț, votca să mă cutreiere, nu mai vedeam nimic, eram doar eu cu paharul la buze, marele Ștefan (nu-l făcuseră sfânt pe atunci) pârjolind totul și Ana, cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
până se va deschide biruit, pârjolea totul marele Ștefan și câștiga războiul, îmi repetam înciudat, lăsând, gogâlț--gogâlț, votca să mă cutreiere, nu mai vedeam nimic, eram doar eu cu paharul la buze, marele Ștefan (nu-l făcuseră sfânt pe atunci) pârjolind totul și Ana, cu mâna la gură, privindu-mă cum birui și ultimele legi ale intuiției care se zvârcoleau în capul ei, sfâșiate de certitudinea că din mine acuși-acuși au să țâșnească șuvoaie de votcă. N-a fost să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
definiție efemerului. Cunoaștem pe Unul care s-a născut în iesle și a edificat o ideologie pentru milenii. Cei mai mulți sfinți au crescut din tortură. Religiile sunt râuri care se varsă în aceeași mare. Dragostea și credința sunt curenți cosmici care pârjolesc omul. Am ceva în plus față de Dumnezeu : frica. La Judecata de Apoi trupurile noastre vor fi judecate în contumacie? Iisus a fost condamnat ca eretic. Pentru că a venit cu altă credință față de cea oficială. Sentimentul religios se desacralizează. Coboară spre
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
enunțate de cei doi soți; ca, după o scurtă pauză, să-și reverse în continuare năduful. Nu mi-au lăsat decât un colț de grădină... și aia departe de casă. Zău, îmi vine câteodată să mă rog la Dumnezeu să pârjolească tot, dar mi-e milă copiii ăștia. Ei nu au nici o vină, sărmanii... După mai multe opriri și porniri succesive, trenul, cu chiu cu vai, a ajuns în gară la Focșani. Bidaru, care stătea tot timpul pe hol, în dreptul ușii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nimeni nu va ști vreodată că au existat pe pământ. Cei puternici dintotdeauna au ieșit la lumină și s-au făcut cunoscuți, cei fricoși au stat în găuri! Însă deloc lucrurile nu se opresc aici, pentru că pe aceștia îi va pârjoli mereu invidia și se vor ivi cutezători dintre ei, care îi vor acuza neclintit și fără cruțare pe cei dintâi că au îngenuncheat în fața compromisurilor mârșave, că luntre și punte s-au făcut pentru cei ce se găseau cu puterea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
flit lui Burtă Multă, marelui Burtă Multă... Așa carevasăzică, te dai cu pușlamalele, nu sprijini autoritățile... Furiosul se înroșise în așa hal, încât am crezut că o să-i ia osânza foc, dintr-o clipă în alta. Văzusem câteva incendii, oameni pârjoliți de flăcări, dar cred că pentru Burtă Mare nu era mai confortabil să fiarbă în suc propriu. Când și-a luat șapca de pe birou, a așezat-o pe cap, ca peste o masă de carne aruncată pe foc mic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
către fereastră. Literele îmi fugeau prin fața ochilor precum frunicile în mușuroi. Eram prea pornit să aflu totul dintr-o ochire. În cele din urmă, m-am adunat și am început să citesc: “Dragule drag. De-ai ști ce foc îmi pârjolește inima, ai veni până diseară. Cum știu, însă, că pentru un asemenea drum trebuie ceva timp să te pregătești, am să pun lacăt inimii, iar dorul am să-l leg în lanțuri, ca la ocnă! Să știe de stăpân! Te
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mai puțin, dă umbră și apără de ploaie. Câți oameni cunoașteți care nu sunt în stare nici măcar să-l apere de ploaie pe drumeț? Jumătate din rasa noastră este parazită și, ca să-i hrănim pe acești paraziți, tăiem pădurile și pârjolim câmpurile. Să-i tăiem pe ei: să-i sterilizăm, ca să nu mai continue să se reproducă precum iepurii și să lăsăm în pace pădurile și câmpurile! — Pentru Dumnezeu, Inti! Ai întrecut măsura!, protestă preotul. Se întoarse spre Paula arătându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]