2,791 matches
-
Soțul unei dintre fetele de la club face parte din Comisia de Îmbunătățire a Mediului. - N-am mai pomenit ceva așa de frumos. M-au făcut praf. Ea este ocupată cu relocarea lor în casa din Penn Park, curăță pânzele de păianjen adunate peste iarnă și lustruiește argintăria Koerner, lăsată moștenire de către maică-sa, așa că pleacă nerăbdătoare de lângă el. - I-ai mai văzut, doar că acum îi vezi cu alți ochi. De la atacul de cord, vrea ea să zică. De când puțin a
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
-mi seamănă. Dar sunt și mulți intelectuali care mă tratează cu cele mai rele adjective pentru stilul care prezintă dificultăți pentru ei. Fără îndoială, există în romanele tale tema incomunicabilului, viața ca hypnoză și o țesătură lirică precum pânza de păianjen. Dar această țesătură perfectă și complicată se desface în secrețiile constructive ale pânzei. E o problemă de bază. M-am întrebat mereu de ce. Asta nu are răspuns. Seamănă cu un haos asupra căruia revin mereu. Într-o parte e religia
Birgitta Trotzig: „Mă identific atât cu binele, cât și cu răul, cu negrul, ca și cu albul“ () [Corola-journal/Journalistic/5421_a_6746]
-
fabricile și laboratoarele respective au fost clădite pe niște piloni sau țăruși inalți, care le separă de pământ. L-am mai întrebat dacă crede în reîncarnare și dacă da, ce i-ar plăcea să fie într-o viață viitoare: un păianjen sau o starletă de Bollywood? Nu crede în nici o formă de viață viitoare, dar crede că dacă ar exista, i-ar plăcea să fie tot Salman Rushdie. ,, Și ați repeta toate greșelile și păcatele din viața de acum?" ,, Da, cu excepția
Cu Salman Rushdie la un pahar de vin by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/6632_a_7957]
-
cumva femeia este reală. Locuitorii orașului mexican sunt convinși că manechinul este în realitate cadavrul mumificat al fiicei patroanei magazinului, Pascuală Esparza. Potrivit zvonurilor, fiica patroanei ar fi murit chiar în ziua nunții ei, după ce a fost mușcată de un păianjen veninos, iar de atunci ea zace în vitrina magazinului, îmbălsămata. Zvonurile legate de originea manechinului au fost alimentate și de o declarație recentă a uneia dintre angajatele magazinului: ”De fiecare dată când mă aflu în apropierea ei încep să tremur
La Pascualita, mireasa din Mexic care stă într-o vitrină din anul 1930 () [Corola-journal/Journalistic/65747_a_67072]
-
Springer și puteai discuta cu el. {tia totul despre rahaturile astea. Când îi vindea o mașină unui client, fraieru’ avea impresia că-l lasă pe bietul Fred în curu’ gol, când, în realitate, negocierea avea fațete multiple, ca pânza de păianjen. Când a vrut ca Toyota să-i ofere lui franciza, a revendicat cinci mii cinci sute de metri pătrați de teren pentru un spațiu suplimentar, pentru service, un maidan plin de bălării, apoi a găsit un constructor care-i datora
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
13 ianuarie 1717, după ce, în urmă cu doi ani, suferise un atac cerebral, care-i afectase parțial mobilitatea. Adevărata valoare a operei creată de Maria Sibylla Merian a fost apreciată abia în secolul XX. Desenele sale cu plante, broaște, șerpi, păianjeni, iguane și insecte tropicale sunt și acum căutate de pasionați din întreaga lume. Multe dintre acuarele ei au fost vândute țarului Petru cel Mare, fiica sa Dorothea mutându-se chiar, la un an de la moartea mamei sale, la Sankt Petersburg
Google omagiază 366 de ani de la nașterea Mariei Sibylla Merian by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64601_a_65926]
-
cauză își amintește evenimentul neplăcut. Această nepotrivire dintre ceea ce așteaptă persoana respectivă și ceea ce se întâmplă cu adevărat face ca amintirea să devină neclară și vulnerabilă. În experiment, oamenilor li s-au arătat imagini cu o armă sau cu un păianjen. Întotdeauna, după ce priveau imaginile ei erau expuși ori unui zgomot foarte puternic ori unui șoc. În acest fel oamenii au început să se sperie de una dintre imagini, fie de cea cu arma, fie de cea cu păianjenul. A doua
Cum putem scăpa de frica produsă de amintirile neplăcute by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64927_a_66252]
-
cu un păianjen. Întotdeauna, după ce priveau imaginile ei erau expuși ori unui zgomot foarte puternic ori unui șoc. În acest fel oamenii au început să se sperie de una dintre imagini, fie de cea cu arma, fie de cea cu păianjenul. A doua zi, unii oameni au reexperimentat aceeași conexiune (o imagine cu un păianjen era întotdeauna urmată de un șoc, în timp ce imaginea cu arma era însoțită de un zgomot puternic), pe când restul participanților erau supuși situațiilor imprevizibile (uneori o imagine
Cum putem scăpa de frica produsă de amintirile neplăcute by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64927_a_66252]
-
puternic ori unui șoc. În acest fel oamenii au început să se sperie de una dintre imagini, fie de cea cu arma, fie de cea cu păianjenul. A doua zi, unii oameni au reexperimentat aceeași conexiune (o imagine cu un păianjen era întotdeauna urmată de un șoc, în timp ce imaginea cu arma era însoțită de un zgomot puternic), pe când restul participanților erau supuși situațiilor imprevizibile (uneori o imagine cu un păianjen putea fi urmată de un zgomot puternic sau de un șoc
Cum putem scăpa de frica produsă de amintirile neplăcute by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64927_a_66252]
-
zi, unii oameni au reexperimentat aceeași conexiune (o imagine cu un păianjen era întotdeauna urmată de un șoc, în timp ce imaginea cu arma era însoțită de un zgomot puternic), pe când restul participanților erau supuși situațiilor imprevizibile (uneori o imagine cu un păianjen putea fi urmată de un zgomot puternic sau de un șoc, iar alteori ea nu era însoțită de niciuna dintre cele două). Cu ajutorul unor electrozi așezați sub ochii subiecților, cercetătorii au putut măsura tresăririle, mecanism prin care evaluau reacția involuntară
Cum putem scăpa de frica produsă de amintirile neplăcute by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64927_a_66252]
-
care coducătorul mafiot al celui mai influent clan din închisoare se decide să-l utilizeze pentru a-l lichida pe un alt arab aflat în tranzit în închisoare înaintea unui proces, Malik descoperă legea junglei, structura implacabilă a pânzei de păianjen din interior, dar și rețeta de supraviețuire. Fără a fi un criminal, el trebuie să devină unul, iar pentru a se apropia de victimă trebuie să-i câștige încrederea. Crima îi conferă protecția italienilor fără ca prin aceasta să fie pe
Profetul, drogurile și italienii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6441_a_7766]
-
Descoperirea, rezultată prin injectarea de venin de la centipodul chinezesc cu cap roșu (Scolopendra subspinipes mutilans) la șoareci, poate să contribuie la dezvoltarea unor analgezice care să dea rezultate mai bune. Cercetătorii spun că antropodele veninoase cum sunt centipozii, scorpionii sau păianjenii folosesc de mii de ani veninul asupra sistemului nervos al insectelor pentru a le paraliza, omorî și mânca. Acum, putem să folosim această armă a lor în beneficiul nostru.
Durerea cronică se poate trata cu venin by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63313_a_64638]
-
Îmi dau seama, încetîncet, că miracolul e în preajma mea! Așteaptă să-l simt, să-l observ, să-l primesc. Voalurile zilelor și nopților se aștern unele peste altele și, uneori, îmi zăresc doar cearcănele. Dacă mă apuc să dau jos păianjenii, de prin toate cotloanele, văd linii și contururi frumoase, văd bogăția din sufletul meu, minunile care se strîng, poate prea tăcut, poate prea sfios. Într-o seară, nu de mult, la Ateneu, deși bolnavă și amețită de pastile și suferință
2011 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5024_a_6349]
-
care trece autorul au o tentă romanescă cu accente macabre: la moartea tatălui face dragoste cu soția chiar în camera în care, pe năsălie, cadavrul aștepta zorii spre a fi îngropat, iar altădată se urcă pe un bloc ca un păianjen, intră pe fereastră în camera iubitei, pentru ca ea să-i întindă un flacon în care plutea, în formol, embrionul avortat al amorului lor. E o lume contorsionată și disperată, care își caută scăparea într-un amestec de elevație intelectuală și
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
E un Dumnezeu veterotestamentar, autor al Genezei grandioase în pofida veșmintelor Sale pătate de sînge. Purtător inclusiv al mirabililor germeni de iubire: „Și ecoul iubirii care ne încălzește pîntecele/ și pune oasele în mișcare/ e tot un rest de la facerea lumii” (Păianjenul). Discursul lui Adrian Alui Gheorghe e un manifest demn de mare interes al revitalizării poeziei actuale. Adrian Alui Gheorghe: Cucuta, Postfață de Mircea A. Diaconu, TipoMoldova, 2011, 468 pag.
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]
-
refăcut în liniile unui imaginar nostalgic de rostirea poetică ce-și asumă un rol anamnetic, evocator și invocator totodată: „Mai lasă-mi, Doamne, măcar jarul de după deal, din asfințire,/ În vatra cerului, la cină, s-atârn ceaunul meu lunar/ Pe când păianjenul sub grindă își toarce firul lui subțire/ Din ce în ce mai fără noimă precât din ce în ce mai rar” (Rugăciune). Adesea, gândul efemerității propriei condiții se desenează în volute retractile, amăgitor și nestatornic ca însăși existența: „ca un bolid/ prin spații goale/ un gând perfid/ îmi
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
de-abia a început. [...] Nu eram singură în salon. Pe cearșafuri răvășite, mototolite, se legănau ritmic corpuri de mumii înfășurate în fâșii albe, lăsând să se vadă marginile unor saltele soioase, cadrilate. Mă dureau toți mușchii. Din tavan cobora un păianjen pe un fir lung de pânză care se desfășura progresiv. Îl vedeam tot mai aproape, îi distingeam picioarele care țeseau neîntrerupt firul. Ajunsese la zece centrimetri de mine. Se opri. Ceva îi făcu să tremure carcasa gheboasă. Deslușeam un bâzâit
Poveste glossy by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4563_a_5888]
-
picioarele care țeseau neîntrerupt firul. Ajunsese la zece centrimetri de mine. Se opri. Ceva îi făcu să tremure carcasa gheboasă. Deslușeam un bâzâit agitat. În pânza de deasupra se prinsese o muscă și încerca să se desprindă din firele lipicioase. Păianjenul a simțit-o. Într-o secundă era lângă ea, croindu-i din picioarele lui meștere un corsaj lipicios și complicat, exact pe măsura ei. Apoi se așeză într-un colț al pânzei. Așteptând. Aș fi vrut să mă mișc, dar
Poveste glossy by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4563_a_5888]
-
o cămașă care se lega la spate. Aș fi vrut să le rog pe cele două femei-mumii din patul de lângă ușă să mă dezlege. Simt că mă cuprinde din nou somnul.” Identificarea propriului trup cu musca prinsă în pânza de păianjen e făcută cu instrumentele celei mai fine proze. Aș zice chiar cumva de o vagă inspirație cărtăresciană. Povestea romanului e cea a unei fete venite în București la facultate, locuiește într-o zonă sordidă a orașului (spațiu căruia îi pipăie
Poveste glossy by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4563_a_5888]
-
strategie psihotică de anulare a inocenței. Dar fără a avea nimic genial sau artistic, afară de egocentrismele sexuale. Cu toate acestea, Dan Coman construiește un personaj cu totul în afara inocenței. Exclusivismul tendențios este o capcană pentru cititorul neantrenat, o pânză de păianjen sigură pentru căutătorii de circumstanțe atenuante. Este interesant cum Dan Coman introduce tușe livrești la granițe suprarealiste: Ninia pare a fi transpunerea Laurei, infirma din Menajeria de sticlă, căci ce altceva sunt animalele ei misterioase, dacă nu o menajerie din
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
în emisiile verbale din Singurătatea colectivă (1996), Ruinele poemului (1997) sau Postospicii (1997) poate fi, de multe ori, o pierdere de vreme. Mostre, destule: „Frică și ură. În oglinda/ ferestrei: în care-și ascunde obrazul. Fluture/ uitat printre pânzele de păianjen ce întâmpină ziua de mâine.// În pragul sinuciderii. Uneori, pe vreme urâtă: când/ hohotitul îndepărtat al unui bețiv, care strigă în stradă lozinci, îl/ agită și îl colorează în portocaliu, negru și alb, fluture. E/ manifestație ? Privește afară: nu...” (p.
Pa vu ga di by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4365_a_5690]
-
să-i arate mamei lui cum trebuia să sară peste el. Dar mama lui insista să meargă mai departe și îl trăgea după ea. Dă-mi drumul, mamă, mă doare. Helene nu-i dădu drumul, alergă, se împiedică, pânze de păianjen i se lipiră de față, alerga ținând coșul în față, ca și cum acesta ar fi putut îndepărta pânzele de păianjen. Pădurea se mai rări, aici creșteau ferigi și ierburi, aici aproape că nu bătea vântul, nu trebuiau să se oprească, trebuiau
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
și îl trăgea după ea. Dă-mi drumul, mamă, mă doare. Helene nu-i dădu drumul, alergă, se împiedică, pânze de păianjen i se lipiră de față, alerga ținând coșul în față, ca și cum acesta ar fi putut îndepărta pânzele de păianjen. Pădurea se mai rări, aici creșteau ferigi și ierburi, aici aproape că nu bătea vântul, nu trebuiau să se oprească, trebuiau să meargă mai departe. Nu era o vită, era un om, poate că aceia erau oameni, acolo, pe șine
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
intenție, de ce? Helene se rușină și rămase nemișcată, băiatul plângea. Respira încet, nimic mai simplu. Nici un strănut, nimic n-o trăda. Furnicile o gâdilau, pe șold simți o arsură, insectele minuscule se furișaseră sub hainele ei și o mușcau. Un păianjen roșu, delicat, de mărimea unei gămălii de ac se plimba pe mâna ei. Băiatul se ridică, se uită în toate părțile, luă coșul și se îndreptă către sud est. Nu era prost, acela era drumul înapoi, spre sat și spre
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
concret? Partea a treia vine să explice motivul pentru care Jack Spintecătorul, în loc să fi scăpat nepedepsit, a fost prins și spânzurat, iar odată cu această revelație, ni se oferă și cheia descifrării titlului. Harta timpului este, „un soi de pânză de păianjen, făcută din sfori colorate, de care sunt atârnate tăieturi din ziare”, dar care este rolul ei și mai ales cine se folosește de ea, prefer, din nou, să țin sub tăcere pentru a nu diminua cu nimic din plăcerea pe
Pe urmele timpului by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5529_a_6854]