104,745 matches
-
în octombrie 1973 baroanei élie de Rothschild, rămâne mărturie morală și materială a tensiunii creatoare, exprimată ca zălog al încrederii în scrisoarea atât de greșit interpretată de pe pozițiile noastre partinice limitative. Martha Bibescu nu și-a negat originea. A iubit pământul românesc și oamenii lui. Izvor, țara sălciilor măsoară în pagini de evocare romanescă nivelul afectiv al acestei admirații, nu lipsite chiar și de observații critice. De asemenea, pagini ale Jurnalului politic ( 1939-1941), prima organizare de acest fel, datorate, în 1979
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
care "au îndrăznit, au crezut și iubit fără măsură" ( sublinierea mea), este înclinat să ia partea ultimilor, ca fiind cei care dau "glorie sufletului omenesc". Și îl citează drept pildă pe mitologicul Icar. "Un om rezonabil rămîne cu picioarele pe pămînt, nu își lipește aripi cu ceară și nu zboară spre soare ca să se prăbușească. Dar nebunia lui Icar a devenit simbolul zborului, și nu înțelepciunea celor care au rămas să meargă să moară cu grijă pe pămînt". Același lucru s-
Exagerare, pasiune, fanatism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14013_a_15338]
-
cu picioarele pe pămînt, nu își lipește aripi cu ceară și nu zboară spre soare ca să se prăbușească. Dar nebunia lui Icar a devenit simbolul zborului, și nu înțelepciunea celor care au rămas să meargă să moară cu grijă pe pămînt". Același lucru s-ar putea afirma pe de altă parte despre oricine își urmează cu obstinație, cu îndărătnicie, o vocație, reală sau imaginară, axîndu-și monoman, aproape ascetic, existența pe o singură idee, o singură preocupare, un singur țel major. Toți
Exagerare, pasiune, fanatism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14013_a_15338]
-
dau eu seama ce înseamnă, în acest caz, o barbă ori o mustață de pe figura ta, lipsă? Puteam să-mi închipui ușor: ei sar numaidecât nervoși în două picioare, nechează cu putere și te azvârle din șa, te trântesc la pământ, și o iau razna pe câmpuri...
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14011_a_15336]
-
a mai contat. După o săptămînă de bombardamente înspăimîntătoare, capitala Irakului era luminată ca pe timp de pace, automobilele goneau pe străzi și populația își vedea de treabă. Lamentația unui comentator, intelectual reputat, altminteri, pe tema fiilor Americii uciși pe pămînturi străine ascundea perfid adevărul că un război atît de teribil nu făcuse, în rîndul aliaților, decît ceva mai mult de o sută de victime. Cît despre irakieni, nu cumva Saddam a ucis mai mulți decît cele trei săptămîni de război
Cunoașterea inutilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13999_a_15324]
-
marcă a "corectitudinii politice" care-a cuprins o bună parte din media occidentală. Ura de sine a Occidentului nu mai e, în clipa de față, o simplă speculație. Fiecare țară vestică a ajuns un Babilon în care locuiesc toate semințiile pământului. Ultimii cincizeci de ani au modificat profund ideea de identitate națională și de apartenență etnică. Deocamdată, doar experimentul american pare să stea ceva mai bine: acolo, etnia este secundară, identitatea fiind o chestiune de aderare, în spirit civic, la valorile
Hoțul din Bagdad by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14000_a_15325]
-
mila lui și cuvântul bun către mine copil, le regăsesc în ființa acestui cerșetor din Piața Romană, în cuvântul lui bun ce se pierde din auzul lumii în trecere neistovită... Mi-amintesc de un tânăr în cârje, apărut ca din pământ la poarta unei biserici de pe Calea Victoriei. Era un ger cumplit, mi-era foame și rupeam dintr-o pâine fierbinte pe care abia o cumpărasem. Băiatul se uita la mine, de departe, cum mâncam. Totul în jur parcă se pustiise deodată
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
vreme am crezut că Sf. Gheorghe se află undeva la marginea țării, acolo unde începe celălalt tărîm, în punctul cel mai îndepărtat al unei hărți evadată și ea din scară. În această lume ireală, în această margine fictivă a unui pămînt încă necercetat, evident că oamenii se îmbracă altfel, mănîncă altfel, locuiesc în case diferite, cîntă alte cîntece, dansează după alte ritmuri și, mai ales, iar miracolul abia aici se desăvîrșește, vorbesc o altă limbă. II. Iar acum, puțin turism în
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
acum, puțin turism în chip de mărturie Acum puțin turism, pentru că acum mi-am pierdut inocența, am ieșit din geografia fictivă, și pentru că frumusețile patriei sînt astăzi cabinetul meu de lucru (citat din memorie!), am intrat direct în țara de pămînt. Acum știu că Sf. Gheorghe există, că acolo prietenul meu Doru Mareș este Director, că multe promoții de sculptori își odihnesc ciolanele lor de piatră, de lemn și de metal pe platoul de la Arcuș, pe platoul înalt al castelului în
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
noi voiam să fim primiți/ de băștinași bănuitori/ strigînd: «nu sînt filopoliți» (sic!) șn.m., R.R.ț". În afară de călătoria prin corp, autorul încearcă și un alt registru: rescrierea poemelor "de geneză" ale autorilor noștri premoderni, în special Ion Heliade Rădulescu ("pămîntul era transparent/ și se vedea la mii de ani/ un ochi rîzînd pe firmament/ și-n raza lui plîngînd vulcani;// din murii lustruiți perfect/ țîșneam șlogic ar fi țîșneau, n.m., R.R.ț columbe sidefii,/ sub aripi ascunzînd copii/ cu ochii
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
dintre versuri: "Un glas din marea carapace/ trecu prin turn cu sunet blînd:/ cînd va fi rău veniți încoace/ cum v-ați născut, alunecînd// căci eu v-am dat luminii grele/ s-o stăpîniți din zări în zări/ cu-acest pămînt și-acele stele/ din amintirea mamei-mări".
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
strădui din răsputeri să se reculeagă, refugiindu-se de Satana cu pumnii încleștați și cu unghiile înfipte în palme. Apoi alese o pagină la întîmplare și începu să citească. Căci Lui îi aparține tot ce e în ceruri și pe pămînt. Vă îndemnăm pe voi, așa cum i-am îndemnat și pe cei cărora le-am dăruit Cartea înaintea voastră, să vă temeți de Dumnezeu. De veți fi necredincioși, aflați că Lui îi aparține tot ce e în ceruri și pe pămînt
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
pămînt. Vă îndemnăm pe voi, așa cum i-am îndemnat și pe cei cărora le-am dăruit Cartea înaintea voastră, să vă temeți de Dumnezeu. De veți fi necredincioși, aflați că Lui îi aparține tot ce e în ceruri și pe pămînt. Dumnezeu își ajunge sieși, lăudat fie Dumnezeu. Cuvintele îi potoliră stomacul, era mulțumită. În comparație cu Dumnezeu, doctorul Azad nu era nimic. Lui Dumnezeu îi aparține tot ce e în ceruri și pe pămînt. Repetă cuvintele de mai multe ori, cu voce
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
aparține tot ce e în ceruri și pe pămînt. Dumnezeu își ajunge sieși, lăudat fie Dumnezeu. Cuvintele îi potoliră stomacul, era mulțumită. În comparație cu Dumnezeu, doctorul Azad nu era nimic. Lui Dumnezeu îi aparține tot ce e în ceruri și pe pămînt. Repetă cuvintele de mai multe ori, cu voce tare. Era stăpînă pe sine. Nimic nu o putea necăji. Doar Dumnezu, dacă aceasta va fi voia lui. Chanu n-avea decât să trăncănească și să se înfoaie că doctorul Azad urma
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
aceasta va fi voia lui. Chanu n-avea decât să trăncănească și să se înfoaie că doctorul Azad urma să vină la cină. N-avea decît s-o facă. Lui Dumnezeu îi aparține tot ce e în ceruri și pe pămînt. Cum suna asta în arabă? Mai frumos decît în bengali, își zise ea, căci acelea erau cu adevărat Cuvintele Domnului. Închise cartea și privi în jur, să vadă dacă era destul de curat. Cărțile și hîrtiile lui Chanu erau vîrîte sub
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
i se adresă el lui Nazneen. Aceasta simți un val de căldură ridicîndu-i-se dinspre ceafă și începu să formeze cuvinte care nu-i ieșiră pe gură. - E și firesc, spuse Chanu. Oamenii aceștia sunt în fond țărani și simt lipsa pămîntului. Glasul pămîntului e chiar mai puternic decît glasul sîngelui. - Și, cînd au strîns destul, se urcă în avion și pleacă acasă? - De fapt, ei n-au plecat niciodată cu adevărat de acasă. Trupurile lor sunt aici, dar inimile le-au
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
adresă el lui Nazneen. Aceasta simți un val de căldură ridicîndu-i-se dinspre ceafă și începu să formeze cuvinte care nu-i ieșiră pe gură. - E și firesc, spuse Chanu. Oamenii aceștia sunt în fond țărani și simt lipsa pămîntului. Glasul pămîntului e chiar mai puternic decît glasul sîngelui. - Și, cînd au strîns destul, se urcă în avion și pleacă acasă? - De fapt, ei n-au plecat niciodată cu adevărat de acasă. Trupurile lor sunt aici, dar inimile le-au rămas acolo
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
Vorbea atît de încet, încît Nazneen era obligată să se uite direct la el, căci trebuia să-i urmărească buzele, ca să prindă cuvintele. - În fiecare an îmi ziceam "Poate că anul ăsta". Și mă duceam în vizită, mai cumpăram niște pămînt, mai vedeam niște rude și prieteni și luam hotărîrea să rămîn definitiv acolo. Dar de fiecare dată intervenea ceva. O inundație, o vijelie care cît pe aci să te ia cu casă cu tot, o întrerupere de curent, cîte o
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
televizorului, astfel încât telespectatorul lipsit de imagine să poată auzi banda sonoră a telenovelei. Cam așa se înfățișa paradisul lui Castro. Mă îndoiesc că s-a schimbat ceva esențial. Socialismul a distrus o insulă care ar putea fi o minune a Pământului, un loc unde ar merita să-i duci pe extratereștri, de ne vom vizita vreodată cu ei. N-o să mai dureze mult până când regimul se va prăbuși. Dar câți ani îi vor trebui Cubei să-și revină din marasmul în
Mentalitate socialistă by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10364_a_11689]
-
după ce, la finalul actului II, Alta Gralla își înjunghie soțul ca să-l facă scăpat pe amant. Mai original e duelul la Marin Preda. Într-o Iliadă rurală, doi tineri se bat în zori cu ciomegele la locul convenit dinainte, "în Pămînturi", asistați cum se cuvine de secunzii lor. Miza e o Elenă virgină cu nume neobișnuit, Drina lui Palici. Stimulat de faptul că fata pare să îl prefere, Dugu își învinge adversarul, pe Achim, care îi era superior după calculul hîrtiei
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
să cază, fiindcă orice cade la un moment dat, sunt trase de alți trăgători care vin din urmă și le mai trag o dată și așa mai departe; toată marea-i a lor, ce marea... mările, oceanele, Atlantic, Pacific, oceane pe pământ avem, slavă Domnului, cum zice și fi-miu. Asta spunea și el, băiatul meu, care e mus pe Dobrogea, cred că, după calculele mele poimâine ajunge la Yokohama. Că am acasă un glob terestru mare cât un dovleac, cu măsurători
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
plictisesc?... spuneți sincer... Venea taman din India, țigani ca la noi, cică... Și-mi spune... șefule, că așa mă ia el pe mine câteodată, nu că aș fi tacsu..., ci ca navigator principal... așa că zice, planeta, el nu zice niciodată pământ, zice planeta nu e cum crezi tu, hărțile se laudă când te uiți pă ele, și că atunci când dai de insule, de insulițe de-alea, după atâta apă și iar apă, de mici nici nu mai crezi că lumea ar
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
fi și altceva, te și miri dacă ne oprim, și călcăm pă ele, știi cum sunt ele,... tăticule,... - că am un fecior bun și mă ia și așa, cu respect - cum credeți că i se părea lui, când vedea iar pământ, și tăcu, așteptând. Tăcui și eu făcându-mă că mă gândesc. Cum?, am întrebat serios. - Ca atunci - a zis - când își zbârcește calu-pielea, ca să alunge musca...
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
a născut în mine un spirit de ctitorie și a menținut, dincolo de vremuri, de viață și de moarte, de umori și de nimicnicii, sentimentul pur și formidabil al prieteniei. Repede am înțeles că și aceasta este o enormă șansă pe pămînt, darul de a putea cultiva o prietenie, de a face orice ca să o porți mult, mult și să nu o curmi, așa cum, de regulă, rezidualul din noi ne ispitește să o facem. M-a plimbat, apoi, peste tot în teatrul
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
imaginația și face să renască o lume întreagă. Fixată în alt unghi, camera surprinde altă imagine care, filtrată prin sufletul poetei, dezvăluie uimirea, teama, dezgustul și fascinația uneia dintre primele revelații din copilărie: "Imaginează-ți călcâiele Onicăi/ Crăpăturile adânci/ cu pământul uscat de la secetă/ Marginile rănilor ei înnegrite/ 100 de kile apăsând pe călcâiele astea/ dintotdeauna la fel de crăpate". Întâmplările din cămin, din timpul studenției, sunt la fel de banale, nimic memorabil nu se întâmplă. Discuții interminabile între colegele de cameră, dramele amoroase mai
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]