3,617 matches
-
ochi de apă ce îmbie la înec. Matei, căzut pe gânduri, abătut, șters, absent, plănuia evadarea. Era noapte. De pe Bucium coborau mașini cu farurile aprinse, ochii de lup mușcau betonul, sticla, gratiile, carnea, întunericul. Fereastra luminată o rană în zid. Pese chipul lui Matei, cu fiecare proiecție, se suprapuneau mereu alte chipuri, la fiecare 10 secunde altă mască. Imagini resuscitate în oglinda retrovizoare. Un amestec eterogen întregea nedefinitul. Jocul de-a v-ați ascunselea justifica o posibilă absența. Este, nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cît despre acelea care nu l-ar duce la aceasta, să se ferească de ele, dacă-i este cu putință. Dacă aceasta nu este posibil, să se lase în voia lor fără prea multă grijă. De asemenea, să nu-i pese dacă va merita faima rea a acelor păcate fără de care i-ar fi greu să păstreze statul; căci dacă cercetăm lucrurile cu atenție, vom observa că unele scopuri care ni se arată a fi virtuoase, ne-ar duce la pieire
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe loc faima de om meschin. Deci un principe nu poate să practice această virtute a dărniciei, în așa fel încît ea să fie cunoscută, fără ca aceasta să nu-i dăuneze. Iată de ce, dacă este prudent, nu trebuie să-i pese de faima de om meschin pe care și-ar face-o, deoarece cu vremea oamenii îl vor socoti tot mai darnic întrucît vor vedea că, făcînd economie, îi ajung veniturile pe care le are, că se poate apăra împotriva celui
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
altuia; dimpotrivă, prilejurile de a vărsa sînge sînt mai rare și ele trec mai repede. Dar cînd un principe este în fruntea armatelor și are sub comanda lui un număr mare de soldați, atunci mai ales nu trebuie să-i pese în nici un fel de faima cruzimii lui; căci armatele n-au fost niciodată strîns unite și gata de acțiune, dacă nu au avut în fruntea lor oameni care să se bucure de această faimă. Între faptele demne de admirație ale
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
oben“. După toate avizele, urma să ia trenul spre vest nu de la București, ci de la Budapesta, ca să poată da Înainte pe la soră-sa, Eva. Spera să ajungă În Germania Înainte de unificare ca să nu fie repar tizată În Est. Nu-i păsa pînă la urmă nici de acest inconvenient, vedea În repatriere, la două secole și jumătate de la sosirea strămoșilor ei În comitatul Sătmarului, mîntuirea de toate hărțuielile existenței: de la banii insuficienți, la bîrfele colegelor. Vedea și Împlinirea tuturor dorințelor sale, de la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
revoltă și-L ia la bani mărunți pe Mântuitor, reproșându-I că n-a vândut parfumul pentru a împărți apoi banii săracilor. De ce a făcut asta? Ioan vine cu un amănunt inedit, care desăvârșește diabolizarea: nu pentru că i-ar fi păsat lui de sărmani, ci pentru că, fiind vistiernicul grupului și hoț pe deasupra, pierduse o bună ocazie de a-și băga o sumă frumoasă în buzunar: Iuda Iscariotul, unul dintre ucenicii Săi, cel care avea să-L predea, spune: De ce nu s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
frumoasă în buzunar: Iuda Iscariotul, unul dintre ucenicii Săi, cel care avea să-L predea, spune: De ce nu s-a vândut parfumul acesta pe trei sute de dinari și nu s-au dat șbaniiț săracilor? A spus aceasta nu pentru că-i păsa de cei săraci, ci pentru că era hoț (lestes) și, ținând punga școmunăț, lua (bastazo) daniile (ta ballomena, exact: cele ce se aruncau în pungă). Isus a zis: Las-o, ca să-l păstreze pentru ziua îngropării Mele! Căci pe săraci îi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
socotească pe Dumnezeu drept stăpânitorul tuturor lucrurilor și să ia în toate virtutea drept călăuză; dar, cu timpul, s-au îndepărtat de ea, practicând rău obiceiurile străvechi: n-au mai adus Domnului cinstirea cuvenită și nici nu le-a mai păsat de dreptatea față de oameni, ci au arătat în faptele lor un zel pentru rele îndoit față de cel pe care-l arătaseră mai înainte pentru virtute (AJ I 72). Episodul unirii îngerilor cu femeile este invocat, dar nu se stabilește nici o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
puteam mișca. Am reușit să mă trag doar oleacă mai deoparte, să nu se agațe de mine unul care tocmai urcase și avea picioarele goale și pline de răni de! muntele nu-i o joacă ! Nu că mi-ar fi păsat prea tare de el, treaba lui ! E om, n-are decât să se gândească să-și pună ceva în picioare ! Eu mă gândisem la mine să nu-mi pierd ceva din frunze dacă trece peste mine. Și, când colo, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
s-a făcut cald în piept, știam că sunt, dintotdeauna, cu toți ai mei... acolo, în timpul fără de timp... și că nici n-am fost vreodată singur și orb... Am încetat să mai plâng... îmi revenise vederea, dar nu-mi mai păsa dacă văd sau nu. De atunci am mers mereu cu tatăl meu după El. "Luați asupra voastră jugul meu și învățați de la mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi alinare pentru sufletele voastre. Căci jugul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să măture totul în cale, și țărmul unde stăm acuma, și satul tău și tot ce-i iese-n cale, până la munți, nu-i așa ? Dacă e mare și puternică, e liberă să facă tot ce poftește, fără să-i pese nici de tine, nici de alții, nu ?! Cum adică ?!... Ce i-o fi venit să spună asta așa, doar ca să înfurie marea poate că marea dormea, e dimineață și nu l-o fi auzit !... Că dacă l-a auzit, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Iisus, care-și dăduse viața pentru mine. Fără ca eu să știu, fără să-L pot ajuta. Știi cum poți să-L ajuți? spuse bătrânul. Ascultă-L întotdeauna ! Iubește-i pe toți oamenii așa cum i-a iubit El. Fără să-ți pese dacă au greșit sau nu. Gândește-te întâi la ceilalți și pe urmă la tine, așa cum a făcut El. Dar, mai presus de toate, iubește-i. Și, iubindu-i, ajută-i să înțeleagă. Stăteam, așa, la pieptul lui și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și ce gânduri are inamicul. Numai că nu-i trăgea ața la așa o treabă. Tot din vorbele lor mi-am dat seama că locul pe unde călcau ei este un drumeag paralel cu șoseaua. Și, de tare ce le păsa de ordinul primit la plecarea În misiune, și-au făcut un culcuș În niște tufe dintr-o văiugă, au aprins câte o țigară din mahorcă și turuiau tot felul de povești, ca la crâșmă. Din câte mi-am dat seama
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
m-au pus la altă treabă, ci mi-au dat voie să „mă prefac a șurubăi” pe lângă tractor și platformele cu bușteni. Colegul meu de la Nicolina se uita la mine cam nu știu cum. „Adică te-ai ajuns, ce-ți pasă?” Îmi păsa, dar gândurile nu erau Încă limpezi În capul meu... Și nici nu puteam să stau cu el la taifas. Mă gândeam că mai târziu, când oi mai prinde cum stau lucrurile cu drumul dus și Întors, cât timp am liber
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ei, da, așa este, recunosc: eram!... Dar acum mi-a mai trecut... Mă-ntorc la vorbele mele. Americanii, nene, își văd de treburile lor! Scurt pe doi. Așa a fost mereu, reflectă Stelian liniștit. Doar că pe vremuri nu ne păsa. Noi trăiam aici, în Europa. Cei doi frați rămaseră pe gânduri. Pe drum nu se vedea trecând nimeni și liniștea nu era tulburată decât de foșnetul vântului printre crengile vișinilor din fața casei și de plânsul unui copil mic undeva prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ieși viu erau minime. Căci în ceea ce privea povestea cu eliberatorii anglo-americani el unul nu mai nutrea decât niște speranțe foarte moderate. Dacă nu se ostenise Occidentul să readucă democrația în țări ca Polonia sau Cehoslovacia, de ce i-ar fi păsat tocmai de România?... Ba eu, cuscre, îți spun că până la Crăciun americanii noștri o să fie aici! îl asigură Grigore Gospodin, cu prilejul unei vizite pe care i-o făcu fără preaviz într-o zi de duminică, ca să vadă cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tăifăsuiau prin preajmă, tăcură și își întoarseră capetele spre ei. Da, să-ți fie rușine!... repetă ostentativ fata, ca s-o audă bine cu toții. Că noi te-am așteptat să te mai arăți la față, iar ție puțin ți-a păsat!... Ce tot spune, mă, tipa asta?! Care-i socoteala?... se băgă în vorbă veselul Dobrescu, făcând-o pe niznaiul. Se auziră câteva hohote de râs. Victor o privi lung pe Bianca și zâmbi la rându-i cu un aer nedumerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nou și o să fie furtună. Îți propun să ieșim cât mai este frumos ca să vezi conacul și pădurea deși n-a mai rămas nimic din ceea ce făcea splendoarea de altă dată. O să mai băgăm în casă lemne ca să nu ne pese de nimic. Casa în care stau acum era destinată personalului care era în serviciul părinților mei. Înainte de război locuiam în conacul care era veșnic plin de oaspeți. Se făcea muzică, se făcea lectură, se purtau discuții încinse care se prelungeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pentru că mama îl lăsa acasă cu cei mici, doi frățiori și o surioară, în timp ce ea împreună cu cei mari, un frate și o soră, pleca zi de zi la cules de fibră din capsulele ajunse la maturitate. Că vătafului nu-i păsa de școala negroteilor atâta vreme cât recolta de bumbac trebuia să ajungă în baloții din hambare înainte de a fi spulberată de vânturile dinspre Golf, precum s-a întâmplat de mai multe ori în anii din urmă, când albii au refuzat să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
KGB ce fețe-fețe mai făceau de parcă fură cuprinși de o adevărată panică. Alergau de colo-colo fără niciun rost și dând indicații contradictorii, dar noi ne-am văzut de-ale noastre și chiar am aflat multe lucruri interesante, fără să ne pese de prapaganda lor. Taci, Vovenka-mamă! Că ne mai aude careva! Ei, și?! Dalnii Vostok! Vorba ambasadorului! Dar și acela-i tot pământ rusesc! Iar depărtările, pe noi, tinerii pionieri, nu ne vor înspăimânta vreodată! Să-i fi văzut cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dezolant ca după un bombardament atomic! Că acest domn pe nume Svenson nu putea rata imensa comandă de mobilă valoroasă venită din partea unui importator francez. Și apoi, odată ce masa lemnoasă a fost achitată cu milioane de €, nu i-a mai păsat de protestele populației din zonă, de degradarea peisajului și a mediului de viață, de afectarea microclimatului și a procedat în consecință, cum s-a putut folosi mai bine de bunurile aflate în proprietate. Sovrom-urile n-au îndrăznit să facă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că numai coloristica îmi rămase pe lume, în afară de el. Iar apoi întreg cerul se întunecă și, ieșite din înalturi, raze de soare coborau în văzduh albul parcă numai pentru noi. Însă eram atât de neimportanți și trecători. Naturii nu-i păsa de noi. Și acest sentiment al zădărniciei îți arată cât ești de norocos să fii prezent și cât de sfântă este amintirea. Eram puțin invidioasă pe acea frumusețe care îi cunoștea o parte sensibilă a tatălui meu și care mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și pe Amélie la braț. Îi urmării până când o conduse la ea la bloc. Atunci fu atâta durere în mine, încât mă încuiai la mine în cameră și nu vrui cu nici un chip să mai vorbesc, cu nimeni. Nu-mi păsa că poate el căutase în Amèlie un mijloc de a se consola, nu-mi păsa de nimic. Iar când Angi adormi la ușa mea, rugându-mă o zi întreagă să ies, ieșii. Trebuie să alegi între mine și Amélie. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fu atâta durere în mine, încât mă încuiai la mine în cameră și nu vrui cu nici un chip să mai vorbesc, cu nimeni. Nu-mi păsa că poate el căutase în Amèlie un mijloc de a se consola, nu-mi păsa de nimic. Iar când Angi adormi la ușa mea, rugându-mă o zi întreagă să ies, ieșii. Trebuie să alegi între mine și Amélie. Și nici așa nu cred că te voi putea ierta că te-ai ascuns de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în lumină, eram numai eu, sabia și partenerul. Plăcute erau mișcările, plăcută era puterea și grația de a mânui astfel o sabie. Foarte curând mă făcui remarcată. Și chiar câștigai câteva concursuri. Eram doar eu cu scena și nu-mi păsa de nimic altceva. Și totuși se prea poate să fi fost cineva care să mă privească, neobservat, și să mă admire. Sau poate că eram chiar eu, în afara mea și în mine în același timp (scrima mă învăluia). Devenisem mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]