711 matches
-
fânul adunat iar ploaia căzută săptămâna trecută a înviorat iarba și fâșlerul din jurul iazului a crescut o frumusețe, numai bun să-l pască cu poftă ghițăii și cârlanii. N-ar fi bine să duci tu cârlanii și ghițăii acolo la păscut? spuse Gheorghiță gândindu-se că el s-ar putea întâlni acolo cu prietenul lui cel mai apropiat, Abacei Costică. − Da, bădie Gheorghiță, că tocmai mă gândeam în ce parte să merg cu a nimalele că pe imaș s-a cam
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
poate să aibă încredere în Lențâca, doar are treisprezece ani și păzește cârlanii care pasc pe marginea iazului. Costică se lasă convins și pleacă împreună cu Gheorghe, nu înainte de a-i adresa o vorbă: − Bună, Lențâca, ți-a venit rândul la păscut cu animalele? − Bună dimineța, bădie Costică, eu spun că nu-s la păscut cu animalele, eu numai le păzesc, ele pasc, nu eu, îi întoarse vorba, cu istețime, fata. − Bravo, Lențâco, ai spus o vorbă deșteaptă, recunoscu, râzând, Costică; ce
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
care pasc pe marginea iazului. Costică se lasă convins și pleacă împreună cu Gheorghe, nu înainte de a-i adresa o vorbă: − Bună, Lențâca, ți-a venit rândul la păscut cu animalele? − Bună dimineța, bădie Costică, eu spun că nu-s la păscut cu animalele, eu numai le păzesc, ele pasc, nu eu, îi întoarse vorba, cu istețime, fata. − Bravo, Lențâco, ai spus o vorbă deșteaptă, recunoscu, râzând, Costică; ce mai, ești fată mare, azi mâine te scoate frate-tu la joc. Dar
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
fată isteață, încheie Costică și plecă cu Gheorghiță spre școală. în urma lor a rămas Lențâca mai mare peste grădinărie, acompaniată de corul orăcăielilor de broaște. Dând atenție sporită misiunii de pază și supraveghere, Lențâca lasă animalele să-și vadă de păscut și se îndreaptă către drumul ce taie capetele de șes cu loturi de fânețe ale oamenilor. De-a lungul drumului se întinde lotul lui Costică Abaci, aproape de iaz unde este și harbuzăria cu pricina. I-a urmărit cu privirea pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
că tocmai ea, căreia bădia Costică i-a arătat încredere să păzească harbuzăria, s-a lăsat ispitită și a furat un pepene. Ajunsă pe malul iazului îl puse jos, aruncă o privire spre cârdul de animale, care își vedeau de păscutul lor, fără a se sinchisi de frământările păstoriței lor, apoi încercă să desfacă harbuzoaica; zadarnică trudă, trebuia un cuțit, așa că merse spre colibă, poate acolo va găsi ceva de desfăcut rodul dulce ce-i stătea acum la picioare și nu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pe la amiază, fiind primăvară nu era prea cald iar boii, fiind înalți și cu pasul mare, aveau spor la mers. S-au ținut în pas cu căruța până la trecerea pe Valea Racovei, unde au dat de o pajiște bună de păscut, cu care ocazie s-au odihnit puțin și drumeții. Pe drum au vorbit multe, învățătorul Isailă fiind și agronom, dar încet-încet discuția a alunecat tot spre temerile și frământările la ordinea zilei. După ce vineri în zori ajunseră la Pungești, Costache
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
porni după ea, spre imaș, unde lăsase caii dimineață, așa cum i-a spus taică-su când s-a întors în zori de la Băcești. Pe malul unei râpe adânci, nu departe de locul unde îi lăsase pe Roibu și Steluța la păscut, Cuța se opri. Privind spre fundul râpei, Dumitru îl vede pe Roibu culcat, cu capul într-o parte. Privind cu atenție, vede și urme de sânge, coboară în râpă și-l podidesc lacrimile, când vede carnea sfâșiată la crupa calului
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pe lotul din Bogdana cât și la locul cunoscut sub numele de Analog, aceasta a fost vestea pe care au adus-o fetele, Maricica și Lențâca, după ce s-au întors acasă. Săndel mezinul, a venit mai devreme cu vacile de la păscut, atât Rujana și Joiana, cu tot cu vițeii lor au fost alungate de streche și băiatul nu le-a mai putut stăpâni să pască pe imaș. Se auzi duruitul unei căruțe ce suia la deal și Maria, când privi spre poartă, spre
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ai! Capitolul XXV întâmplări primejdioase − Ce-i cu tine, Săndel, ce-ai pățit? îl întreabă mamă-sa pe Săndel, care mâna vitele de la poarta ogrăzii spre șura ce rămăsese deschisă încă de dimineață, când scosese vitele să le ducă la păscut; Ia, afurisitul ista de buhai , a trebuit să fug din pricina lui prin grâul lui Bastachi. S-a luat după o goniță care umbla după buhai și ca să-i ies înainte ca să-l mân spre imaș, am luat-o prin grâu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
meșterit nu știu ce la ea, ne-a spus iarăși să ne culcăm și a aruncat-o iar, dar degeaba. Eu și cu Lențâca am plecat, ea spre bucătăria de vară iar eu spre poartă, să o deschid, ca să duc vitele la păscut. Cum mergeam, am auzit o bubuitură puternică, m-am trezit aruncat la pământ și s-a răspândit un fum negru și gros, de nu se vedea nici la un pas. Atâta știu eu, ce a făcut Dumitru după ce am plecat
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a sculat de dimineață, la răsăritul luceafărului de dimineață și a plecat împreună cu Elena Toloacă spre Vaslui, cu câteva turte coapte pe plită și câțiva lei dați de Emilia, să fie acolo. Când sătenii din Ivănești își duceau animalele la păscut, cele două femei străbătuseră cei 12 kilometri dintre Pungești și Ivănești și urmau să aștepte o cursă ce mergea spre Vaslui. Maria nu a avut norocul să ajungă până la ea, întrucât trecând pe lângă niște vaci de care ea nu s-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
curțile. * I. Pentru călătoria de la Iași spre Camenița, a închiriat căruțe mici trase de câte un cal, căruțe așa de ușoare, încât în locuri rele puteau fi transportate pe umeri. Iar caii nepotcoviți cu hamurile pe ei erau dați la păscut în câmpie. În drum au dat de fecioare cu flori în păr de la care au cumpărat prepeliți, lapte și ouă, de care aveau pline căruțele și le aveau așezate cu vârful în jos așa de bine, că umblau pe ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din 3 capre, 2 iezi, 9 oi merinos și un berbec idem. Pentru păstorirea acestora, am fost angajat eu, fără a avea calificarea necesara sau înclinații vădite în acest domeniu. După cele 4 ore de școală, ieșeam cu turma la păscut pe câmpurile apropiate de casă, unde mă întâlneam cu alți colegi și prieteni, "ciobani de ocazie" și ei. Timpul trecea ușor, ne zbenguiam, stăteam la taclale, oile și caprele își vedeau de păscut, fără să ne dea prea multe dureri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ore de școală, ieșeam cu turma la păscut pe câmpurile apropiate de casă, unde mă întâlneam cu alți colegi și prieteni, "ciobani de ocazie" și ei. Timpul trecea ușor, ne zbenguiam, stăteam la taclale, oile și caprele își vedeau de păscut, fără să ne dea prea multe dureri de cap. Pentru "prestația" mea eram plătit "mixt", respectiv în lapte și telemea de capră și duminica mai primeam 2 lei, atâta fiind intrarea la cinematograf. După ceva timp am gândit că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ciobanul moldovean era cotat drept "cel mai ortoman", am găsit o modalitate de a-mi rotunji veniturile. La berbecul nostru de rasă, veneau pentru anumite prestații "specifice" vecinii care aveau oi, serviciile fiind plătite corespunzător. Când plecam cu turma la păscut, pentru ca berbecul în contact cu mioare străine sa nu acționeze "de bună voie și nesilit de nimeni", cumnatul îl dotase cu un șorț, care-l făcea inoperabil. Pe câmpiile verzi ale patriei, departe de ochiul vigilent al cumnatului exploatator, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
solicitările tovarășilor de breasla, scoteam șorțul cornutului, contra sumei fixe de 2 lei, ceea ce-mi asigura vizionarea tuturor filmelor din urbe. Fiind cinematografe multe și filme care meritau văzute chiar și de mai multe ori, berbecul se întorcea de la păscut adesea împleticindu-se pe picioare, de-a chemat cumnatul un veterinar să-l consulte, fără a i se putea stabili diagnosticul. Prestația mea de cioban a luat sfârșit printr-o revoltă spontană: cumnatul avea o soră, sora un copil. Pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cioban a luat sfârșit printr-o revoltă spontană: cumnatul avea o soră, sora un copil. Pentru a asigura lapte copilului, sectorul zootehnic s-a îmbogățit la un moment dat cu o vacă. Până aici nimic spectaculos, duceam și vaca la păscut, conform zicalei "unde merge mia, merge și suta", iar Joiana neridicându-mi mari probleme logistice, fiind, ca mai toate semenele ei, docilă. Paharul avea să se umple când șeptelului i s-a adăugat un purcel, proprietate a cumnatei. Acesta, porc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Tierra del Fuego Țara de Foc. Locuită de triburi de băștinași vânători și pescari, zona a început să intre în atenția Chile și Argentinei pe la 1840, la sfârșit de secol XIX, zona de nord a Insulei Mari devenind locul de păscut a sute de mii de oi. Prima fermă, "Sociedad Explotadora de Tierra del Fuego", a fost întemeiată de un bogat colon rus, Mauricio Braun (probabil evreu, la origine numit cu siguranță Moritz). Odată cu pătrunderea oilor, s-au acutizat conflictele cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
înțelegere ca nici cei mai sus numiți ei înșiși, nici urmașii lor să nu fie s upuși niciunei dări și anume să nu dea zeciuială nici din oi, sau din porci, stupi, vii și să nu fie siliți nici cu păscutul (în text pascuatione) sau altă slujbă a poștii (în text servitio postali, traducere greșită probabil pentru cai de olac) într-un cuvânt să nu fie ei siliți la îndeplinirea niciunei slujbe mici saumari, atât înainte zișii boieri Stanciul egumenul și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
toate raporturile a unei populații harnice și nevinovate ca cea din Țara Făgărașului, din partea armatei austriece. Așezarea în aceste sate a soldaților călăreți îi neliniștea mult pe iobagi, căci li se rechiziționau livezile și grădinile din primăvară până în toamnă pentru păscutul și fânul necesar cailor, încât oamenii n-aveau de unde-și mai face un braț de fân. Iar dacă le scăpa o vită în propriile lor livezi, erau aspru pedepsiți, obligați să achite fără zăbavă la termenele fixate, fânul necesar armatei
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
datorită slabei productivități a agriculturii, locuitorii obișnuiesc să lucreze în hotarele vecinilor, mai ales în ale celor din Cârța (săsească). Livezi și fânațe pentru trebuințe au din belșug și din sus și din jos de sat, tot așa și pentru păscutul oilor și al vitelor. Munți și păduri, cele două sate n-au, totuși lemne de foc ca și lemnele necesare pentru clădiri au libertate să aducă. Satul nu are nici-un venit, fiindcă venitul dela cele două mori cu trei roți
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Sâmbătă mergi cu vacile!” Pe atunci nu aveam decât 12-13 ani. Vacile tuturor sătenilor mergeau zilnic la câmp și trei persoane le păzeau zilnic. Astfel, cam o dată la trei sau patru săptămâni, ne venea rândul să mergem cu ele la păscut. Eu am vrut să evit să merg sâmbăta, deoarece învățasem că e păcat. Nu m-am dus sâmbăta nici la școală, nici la liceu sau facultate, chiar și în armată am refuzat să ies la instrucție sau la muncă în
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
eventuală ploaie etc.) și plecam pe la unchiul Milian și de acolo, ambele familii, la câmp. Reveneam acasă odată cu Întunericul. Era programul zilnic din primăvară până În iarnă. Pe măsură ce copiii am Înaintat În vârstă, am sporit numărul "lucrătorilor agricoli". Luam În primire păscutul bivolițelor: la Început singur, apoi Împreună cu fratele Lia și Ioniță, primul băiat al unchiului Milian. În doi sau În trei, munca era mai ușoară căci păscutul a două sau trei bivolițe pe o suprafață de teren relativ redusă și Înconjurată
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Pe măsură ce copiii am Înaintat În vârstă, am sporit numărul "lucrătorilor agricoli". Luam În primire păscutul bivolițelor: la Început singur, apoi Împreună cu fratele Lia și Ioniță, primul băiat al unchiului Milian. În doi sau În trei, munca era mai ușoară căci păscutul a două sau trei bivolițe pe o suprafață de teren relativ redusă și Înconjurată de porumb, trifoi, lucernă sau alte plante ademenitoare pentru animale nu era tocmai ușor. În doi, trei ne Împărțeam alergările. În preajma sărbătorilor de Paști, pazei bivolițelor
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
găsit de niște copilași. Nu suportă, În general, fetițele Îmbrăcate În haine roșii, nici băieții fricoși. Pășunea din Vizu era situată la circa 500 m de casa părintească. Întro Duminecă am plecat cu cele două bivolițe, cumpărate de curând, la păscut. La un moment dat, voind s-o Îndepărtez pe una dintre ele, de la intrarea Într-o parcelă de porumb, s-a repezit cu capul spre mine și nu neam mai oprit decât În cubicul din fața casei. A urmat o Îmblânzire
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]