553 matches
-
care am fost mar tor vreo dată. Azi găsesc, iată, puțină liniște (vai, nu inte rioară, ci liniște pur și simplu, singurătate pur și sim plu, în cel mai concret sens - ușa-nchisă la birou, cel mic dor mind în pătuțul lui, în altă cameră, cea mare făcând ceva prin sufragerie...) ca să mă gândesc la Irina, „prima mea femeie“ și o derizorie enigmă. O jalnică enigmă a unor jalnice vremuri. Eram student la Litere, grafoman, sărit de pe fix, poet până-n vârful
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Bine, bine! replica Paul lăsându-se păgubaș, însă ai grijă de copil, că jar mănânci! - Asta-i culmea, să duc grijă copilului când mă distrez mai bine! Dar dacă se auzea un scâncet, atunci îi lăsa baltă și alerga la pătuț, uitând controversele. Așa sunt femeile, ce fel de mame ar face altfel?! În acea primă zi de lucru el bea bere cu Paul și Laur spera inutil că Flora l-a păcălit, însă exista ceva care-i spunea contrariul. Când
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
din ele e un pat cu apă. În celălalt e un leagăn, deasupra căruia atârnă o jucărie cu margarete de plastic. Mai e și o comodă albă. Leagănul e gol. Salteluța de plastic e legată sul la un capăt al pătuțului. Alături, pe o etajeră, e un teanc de cărți. Versuri și poezii e deasupra. Când așez cartea pe comodă, se deschide singură la pagina 27. Trag o linie, cu un ac, de-a lungul marginii interioare a paginii, chiar lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
l-am găsit pe Patrick. Se tot învârtea prin parcul de rulote unde stăteau, îmi spune Helen, când a văzut o tânără exact ca femeia cu șorțul imprimat cu puișori. Aceleași flori de înmormântare uscate, aduse acasă de la capelă. Același pătuț gol. — Reușeam să fac bani frumoși din fond de ten și farduri groase, zice Helen, zâmbind, mai ales spre sfârșitul lunii, când stăteam mai prost cu bugetul. Acum douăzeci de ani, femeia respectivă avea exact vârsta lui Helen și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
avea un exemplar din cartea noastră, zice Helen. Versuri și poezii din lumea-ntreagă. Oameni aștia o țineau și ei deschisă la pagina la care rămăsese în noaptea în care murise copilul. Încercaseră să nu schimbe nimic - cartea, așternuturile din pătuț... — Normal că era deschisă la pagina respectivă, zice Helen. Acasă, John Boyle exagera în fiecare seară cu berile. Zisese că nu mai vrea încă un copil, pentru că nu avea încredere în ea. Dacă nu știa unde greșise, ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
trebuie că scotocise pe acolo, fără să se mai Îngrijească să le repună În ordine. Ce anume putea fi atât de interesant prin lucrurile mortului? Poate că ceea ce căutase el Însuși În biserică: planurile complete ale mozaicului. Se așeză pe pătuț, punându-se pe examinat desenele cu minuțiozitate. Spera să găsească cel puțin o schiță pregătitoare, dacă nu cumva de-a dreptul marele mozaic În detaliu. Dar nu exista absolut nimic despre lucrarea care constituise mobilul crimei. Poate că cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de la fereastră, lumina zorilor Începea să Însenineze chilia. În ciuda oboselii, la Început nu izbuti să adoarmă. Mintea sa agitată străbătea camera Într-un vârtej de figuri, ca o păsăruică rămasă Închisă Într-un hambar. Alerga de la masa de scris la pătuț, iar apoi la ferestruică. Se opri pentru o clipă asupra scrinului din colț. I se păru că vederea Îi pătrunde dincolo de ușița de lemn, până la flaconul ascuns printre haine. Trebuia să mai fi rămas ceva din lichidul cel verde. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
complet exasperată. — Oricum, după două ore, citeam manuscrise și vorbeam la telefon. Morfina, bat-o vina! Pe mine, nimic nu m-a dat înapoi, draga mea! M-am întors imediat la lucru! N-aveam nici măcar un scutec, n-aveam nici pătuț. În primele patru luni de viață, Simon a dormit într-o geantă de voiaj. Vivian a zâmbit cu nostalgie amintindu-și asta. — Ăla a fost primul an în care numărul de bestseller-uri publicate de mine a trecut de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dormit toată săptămâna în hainele alea. (Aveam să aflu mai târziu că, de fapt, chiar dormise în ele de mai multe zile. Lucrul la o carte a unui avocat cu mare expunere îl obligase pe Graham să-și aducă un pătuț în birou, astfel ca, din când în când, să poată să mai tragă câte-un pui de somn. Nu mai ajunsese acasă din vinerea care trecuse.) — Vivian a cumpărat cartea Alexei, mi-a replicat brusc Graham, deschizând următorul dosar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu fiecare treaptă se apropia mai tare de teribilul adevăr. Nick a găsit-o pe Caitlin în dormitorul lui Milly, cu fața în jos, lipită de covor, cu părul blond răsfirat de jur împrejur și cu o mână întinsă înspre pătuțul în care fiica lor stătea în picioare, uitându-se pe deasupra balustradei. —Mami. Degețelul grăsuț al lui Milly era întins către trupul nemișcat al lui Caitlin, care zăcea sub ea. —Mami. Fetița avea ochii roșii și inflamați, semn clar că, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe care o văzuse vreodată. Pereții erau vopsiți în bleu și aveau pictați și câțiva norișori. Toate obiectele din încăpere se încadrau în tema oceanului. Pe jos era un covor cu un delfin, pe șifonier erau pictate scoici, iar pe pătuțul ca dintr-o cabină de vapor fuseseră reproduse niște valuri. Dedesubtul pătuțului se afla un birou în miniatură și două rafturi încărcate cu jucării de pluș. —Au fost ale lui Caitlin, a spus Jenny urmărind privirea lui Susan. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pictați și câțiva norișori. Toate obiectele din încăpere se încadrau în tema oceanului. Pe jos era un covor cu un delfin, pe șifonier erau pictate scoici, iar pe pătuțul ca dintr-o cabină de vapor fuseseră reproduse niște valuri. Dedesubtul pătuțului se afla un birou în miniatură și două rafturi încărcate cu jucării de pluș. —Au fost ale lui Caitlin, a spus Jenny urmărind privirea lui Susan. Ne-am gândit c-ar fi frumos. —E o idee minunată. Susan a zâmbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
două rafturi încărcate cu jucării de pluș. —Au fost ale lui Caitlin, a spus Jenny urmărind privirea lui Susan. Ne-am gândit c-ar fi frumos. —E o idee minunată. Susan a zâmbit cu căldură și s-a dus la pătuțul unde Milly stătea și se juca de zor cu două scoici gigantice. — Ce fetiță norocoasă ești, nu-i așa? — Da. Buni zice că pot să stau aici oricând vreau, a declarat Milly mândră. Jenny s-a uitat la Nick cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe Susan plângând isteric noapte de noapte. Când doi asistenți sociali au apărut la ușă neanunțați, au găsit-o pe Bev într-o stare de totală incoerență. Abia s-a putut târî până la ușă. În timpul ăsta, Susan dormea dusă în pătuțul ei, înconjurată de o vomă veche, probabil, de câteva zile. Fetița a fost dusă la orfelinat, de unde a menținut o relație sincopată cu mama - niște vizite lipsite de regularitate, pentru care Bev făcea un efort ca să apară în stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe scaunul albastru și să-l privesc. Copilașul meu arată ca și cum s-ar lua de piept cu somnul, ca un omuleț În miniatură care Încearcă să sară Într-un autobuz care accelerează. În noaptea asta, doarme lățit pe toată suprafața pătuțului, pe burtă, cu brațele Întinse, cu degețelele strângând o bară invizibilă. Culcușit lângă obrazul lui este cangurul dezgustător pe care-l venerează; stă raftul plin de cele mai frumoase jucării de pluș pe care le poate cumpăra un părinte entuziast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
altele cum Îi vin la mână. Ce rămâne este Îndesat În spațiul liber de la picioare, și-n față, și-n spate. Salteluța ușor de curățat pentru schimbat scutece, scaunul Înalt portabil și ușor de asamblat, plus piesa care-l Însoțește, pătuțul roșu-portocaliu ușor de asamblat. Biberoane, boluri de melamină cu Thomas Locomotiva. Pijamale. Păturica lui Emily - o zdreanță jalnică de lână gălbuie care arată de parcă ar fi fost călcată de mașină În repetate rânduri. Călătorim Întotdeauna cu un Întreg bestiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cumpărat de curând o cantitate considerabilă de acțiuni japoneze Toki Rubber În numele fondului lui Abelhammer. Iar acum se dovedește că geniul care a Încheiat afacerea nu a observat că Toki Rubber deținea o mică societate americană care produce saltele pentru pătuțuri de copii. Aceleași saltele care au fost retrase de pe piața americană după ce oamenii de știință au dovedit că ar provoca sindromul morții subite a sugarilor. Căcat! Abelhammer zice că ieri, la deschiderea pieței din Tokyo, prețul acțiunilor a scăzut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
robinete franțuzești de crom și podele din stejar În dungi? E ca și cum casa ar fi devenit un fel de decor pentru o piesă În care sperăm să jucăm Într-o zi rolul principal.) Sus, Îl găsesc pe Ben lovind barele pătuțului. Zâmbește larg, iar din gură Îi iese un firicel strălucitor de salivă care se Întinde și se contractă Începând de la extremitatea bărbiei până pe salopetă, bălăngănindu-se În Întuneric. — Bună, drăguțule. Ce fel de oră e asta, ia spune? Îl extrag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
larg, iar din gură Îi iese un firicel strălucitor de salivă care se Întinde și se contractă Începând de la extremitatea bărbiei până pe salopetă, bălăngănindu-se În Întuneric. — Bună, drăguțule. Ce fel de oră e asta, ia spune? Îl extrag din pătuț, iar el, copleșit de bucuria regăsirii, Își Încearcă un canin nou-nouț pe gâtul meu. Au. Nu mi-am dorit niciodată băiat. După ce am avut-o pe Emily, am crezut că trupul meu nu poate produce decât ființe de tipul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sa se distribuie Înăuntrul salopetei ca nisipul până când Îl simt Întins uniform la pieptul meu. Trebuie să apreciezi momentul corect, trebuie să ghicești când s-a făcut trecerea de la moțăială la vis. Mă ridic și mă Îndrept cu grijă spre pătuț, Îi dau drumul din brațe numai În ultima secundă. Așa. Aleluia! Apoi, chiar În momentul În care mi-am zis că am scăpat, deschide ochii brusc. Buza de jos Îi tremură câteva secunde ca lui Rick privind-o pe Ilsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
am dus fetița la creșă. Este una la vreo zece minute de mers pe jos de casa noastră, iar cea care conducea creșa, o scoțiancă radioasă și plină de energie, chiar Îmi plăcuse. Camera pentru bebeluși era mică, cu doisprezece pătuțuri aliniate unul lângă altul: când am văzut-o prima dată, am reușit să mă conving că are o atmosferă caldă, dar lăsând-o pe Emily acolo zi de zi a Început să mi se pară că seamănă mai degrabă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a socrului meu, 65 ani: bilete la o piesă de Ayckbourn? Sunat Jill Cooper-Clark. Viață socială: invitat oameni duminică la prânz: Simon și Kirsty? OFERTĂ PENTRU TRAVERSĂ! Bilet pentru Juanita. Bagaje pentru vacanță: Roo!!, prosoape În plus, scutece, biberoane, Calpol, pătuț demontabil, șervețele umede, cizme de cauciuc. 14tc "14" Jumătatea trimestruluitc "Jumătatea trimestrului" —Kate, nu mă cert cu tine din cauza cizmelor de cauciuc. —Ei bine, mă cert eu cu tine din cauza cizmelor de cauciuc. Emily e udă leoarcă. Uită-te numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Miss Busy), așa că, după ce i-am schimbat de hainele ude, și-au băut ceaiul, le-am făcut baie În baia minusculă și Înghețată cu un calorifer care miroase a aer Încins și l-am convins pe Ben să stea În pătuț, eu și fiica mea ne găsim un loc lângă șemineu - doi bușteni care ard mocnit parcă În ciudă. —„Micuței domnișoare N-am Timp nu-i plăcea nimic mai mult decât să lucreze din greu, să fie tot timpul ocupată. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
e momentul cel mai potrivit al zilei să sun la Tokyo. Dar În timp ce-ncerc să-mi Închei nasturii de la bluză În dormitorul Încă scufundat În Întuneric, se aude un țipăt de sus. Când ajung sus, Ben stă În picioare În pătuț protestând Împotriva monstrului care l-a smuls din somn. Ca un orator, cu degetul arătător Îndreptat În mod acuzator spre atacatorul invizibil. —Știu, puiule, știu, niște oameni răi ne-au trezit pe toți. Ben e atât de speriat, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
acuzator spre atacatorul invizibil. —Știu, puiule, știu, niște oameni răi ne-au trezit pe toți. Ben e atât de speriat, că nu vrea să se culce la loc. Îl iau În brațe și-l duc pe canapeaua aflată imediat lângă pătuț și mă Întind lângă el. —Roo, geme el, Roo. Așa că mă ridic și-i aduc amărâtul ăla de cangur jegos și i-l pun sub braț. Bebelușii au un punct magic Între sprâncene. Dacă Îi mângâi cu degetul acolo și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]