5,724 matches
-
credincioși i-ar fi fost lui Harun Al Rașid prea semănau cu duhurile rele din Crihala și năvăliseră în Drumul Taberei, nu pricepeam cu ce-am greșit eu, un copil de nouă ani (mai inofensiv ca eunucii) și am aruncat pătura și am sărit în picioare și pe culoar m-am întâlnit cu tata, care venea pe trei cărări, sculat din somn, în chiloți, fără ochelari pe nas, și a apărut și mama, a ieșit din baie, udă, doar cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
genunchii juliți și coatele vinete în slujba dușmanului. A fost groaznic. Sufletul meu se perpelea ca pe jar și, vă jur, la culcare parcă mirosea în cameră a inimă de câine roșu arsă. Mă apăsa ceva pe piept, nu era pătura, nu era nici Fifi, pisica, dar atârna greu, cam oprea respirația, trebuie să fi fost privirile mustrătoare ale băieților ațintite asupra mea prin întuneric, de pe perete, din afișul în care stăteau aliniați frumos pe trei rânduri, pe gazonul proaspăt tuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de trupe, conducea războaie imaginare vorbind de unul singur, te privea mirat când deschideai ușa și te ruga fâstâcit s-o închizi la loc. Mașinuțele erau piese auxiliare, nu prea contau în atacurile de pe șesurile covorului, în retragerile precipitate sub pătură (unde cutele și pliurile formau peșteri și tuneluri) ori în regrupările din înălțimile bibliotecii. Rolul principal îl jucau soldățeii. Și nu pentru că așa e-n bătălii, ci pentru că Matei le împărțea suflete mititele, câte unul pentru fiecare, iar apoi îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
am să mai spun nimic despre ea, cred că vă puteți închipui singuri), cu un pat cât vaporul Titanic în care mă pierdeam în cel mai dulce răsfăț ce a existat vreodată, cu un șifonier uriaș plin de cearceafuri și pături sub care stătea pitită o bijuterie de săpun Fa pe care gustul cleios, infect, tot nu m-a dezvățat s-o mușc, cu un dulap în care se găsea marele Manitu, zeul indian, altfel o biată lumânare cu chip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Informația Bucureștiului, la rubrica „Aflăm de la Miliția Capitalei“. Era după-amiaza, tata plecase pe unul din șantierele lui (poate se întorcea peste o săptămână, poate peste două), mama moțăia, Matei nu se născuse, eu îmi construisem o colibă sub birou, cu pături, am aprins o lumânare (nu pentru omul care ronțăise semințe de bostan, ci pentru că-n colibă era întuneric) și mi-am dat seama că n-o să mai mergem niciodată la meciurile de pe stadionul Republicii. Și n-am mai mers. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fuma industrial și bea în registru casnic, de preferință bitter și vodcă. În diminețile de duminică în care nu se bărbierea, deci când nu mergeam la film sau la meci, coboram din patul meu, lipăiam pe culoar, mă băgam sub pătură lângă tata, mă lipeam de el și ascultam împreună teatru radiofonic pentru copii. Voi ați ascultat Emil și detectivii? Sau Aventurile lui Tom Sawyer? Sau Comoara din insulă? Dacă nu, vai de capul vostru! Despre mama-mare ar fi bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un corp, Însă am știut imediat, chiar În timp ce se Întîmpla, că acesta este zgomotul, acest sunet lung, de greutate care se dă de-a berbeleacul. După asta nu s-a mai auzit nimic, s-a așternut doar liniștea, ca o pătură. Am așteptat să aud cum toate ușile de pe palier sînt date de perete, vacarm de strigăte confuze și pași care aleargă speriați. Însă nu s-a Întîmplat nimic din toate astea. Zgomotul făcut de căderea lui Jerry a cutremurat clădirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Un bărbat în vârstă, într-o pelerină de ploaie din plastic transparent, trăgea agitat de portiera pasagerului de lângă capul meu, parcă speriat că mașina i-ar putea trimite în mâna osoasă un puternic impuls electric. O femeie care aducea o pătură ecosez își coborî capul lângă geam. Stând la doar câțiva centimetri de mine, mă fixa din priviri cu buzele țuguiate, ca o persoană îndoliată care se holbează la cadavrul întins într-un sicriu descoperit. În acel moment, stând cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Polițiștii m-au ridicat din mașină și, cu brațele lor vânjoase, m-au așezat pe-o targă. Mă simțeam deja izolat de realitatea acelui accident. Am încercat să mă ridic în șezut pe targă și să-mi scot picioarele de sub pătură. Tânărul doctor m-a împins înapoi, lovindu-mă cu palma peste piept. Surprins de iritarea din ochii săi, m-am întins nepăsător pe spate. Trupul înfășurat al mortului era ridicat de pe capota mașinii mele. Așezată ca o madonă dementă între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
îi deforma încet fața pe măsură ce țesuturile învinețite se îmbibau cu propriul sânge. Eram deja conștient că grilajele întrepătrunse ale radiatoarelor mașinilor noastre formau modelul unei inevitabile și perverse uniuni dintre noi. M-am uitat la contururile coapselor ei. Peste acestea, pătura cenușie forma o dună grațioasă. Undeva sub acea movilă se afla comoara pubisului. Precisa ei protuberanță și despicătură, sexualitatea neatinsă a acelei femei inteligente, prezidau tragicele evenimente ale acelei seri. Capitolul 3 În următoarele trei săptămâni, cât am zăcut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sus în refugiul median. Un detașament de polițiști și pompieri o întorceau pe-o parte, scoțând la iveală două cadavre încă blocate în compartimentul strivit. Lângă taxi, cei trei pasageri zăceau unul lângă altul, cu piepturile și picioarele înfășurate în pături. Infirmierii de prim-ajutor se ocupau de șofer, un bărbat în vârstă care ședea sprijinit de bara de protecție din spate, cu fața și hainele stropite de sânge, ca o neobișnuită boală de piele. Ocupanții limuzinei se aflau încă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
imensă. Un grup de tehnicieni se ocupa de mașina sport zdrobită, încercând să scoată acoperișul metalic ce fusese turtit peste capetele ocupanților. Pasagerii din taxi erau purtați pe tărgi la o ambulanță. Șoferul mort al limuzinei zăcea întins cu o pătură peste față, în vreme ce un doctor și doi infirmieri urcau în compartimentul posterior. M-am uitat în jur la mulțime. Era de față un număr considerabil de copii, mulți ridicați pe umerii părinților ca să poată vedea mai bine. Girofarurile poliției se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
spectatori se îngrămădea în jurul și deasupra celor două mașini, aproape doborându-i din picioare pe infirmierii de ambulanță care încercau s-o ridice pe femeie din cabina distrusă. De la un polițist care-și croi drum cu forța înainte cu o pătură i-am auzit numele, acela al unei foste prezentatoare TV, trecută cu câțiva de ani de vârful carierei, dar încă participând uneori la emisiunile de cultură generală și prezentă la talk-show-urile de noapte. Când o ridicară în poziție semiașezată, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
am coborât în curtea blocului. Mașina lui Vaughan era parcată sub copaci în stradă. Lumina zorilor se reflecta palidă în caroseria prăfuită. Scaunele erau pătate de ulei și murdărie, iar în spate era o pernă soioasă acoperită de resturile unei pături de tartan rupt. Sticlele sparte și cutiile de mâncare de pe podea mă făcură să înțeleg că Vaughan locuise în mașină vreme de mai multe zile. Într-o evidentă răbufnire de furie, acesta lovise în repetate rânduri tabloul de bord, spărgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
constata că această omogenizare s-a produs prin lichidarea «elitelor», a vârfurilor societății - adică exact a acelor segmente care asigură trăinicia dezvoltării unei societăți; atenția prioritară era acordată «clasei muncitoare», mai ușor de manevrat, în timp ce intelectualitatea era considerată ca o pătură și privită adesea cu suspiciune. Pe de altă parte, s-a detașat puternic de masa populației «nomenclatura», alcătuită din cadrele de partid; aceasta și-a creat privilegii pe care vechea clasă politică (din perioada interbelică) nici nu și le putea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
trebuie să se teamă dacă țăranul se îmbogățește, în realitate, de-a lungul întregului regim comunist s-a urmărit limitarea posibilităților de inițiativă economică a țăranului, condamnat să rămână prizonierul nerentabilului sistem colhoznic. Atitudinea ostilă față de intelectualitate (văzută ca o pătură socială neproductivă dar potențial primejdioasă) reiese cel mai clar din faptul că partidul comuniștilor nu era format din intelectuali (cei pe care îi avea erau folosiți drept decor pentru imaginea partidului): „I.Gh. Maurer refuzase să preia el funcția de prim
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și mai conservatoare; Regimul Ceaușescu, atât de abhorat de populație în 1989, s-a născut din convergența a trei factori: modelul stalinist al socialismului, voința liderului și, oricât ar părea de surprinzător, concursul activ sau pasiv al populației; activ prin pătura de nomenclaturiști și pasiv prin acceptarea obedientă, resemnată a formelor și dispozițiilor cele mai aberante ale regimului. Când o putere nu întâlnește nici o stavilă, nici o rezistență, ea are tendința de a invada și alte sectoare decât cele controlate în chip
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
nivelurile înalte ale șomajului, restructurarea întreprinderilor și reducerea salariilor săptămânale reale, o mai mare dependență de locurile de muncă temporare și cu jumătate de normă, fără beneficii, precum și slăbirea puterii sindicatelor creează un sentiment crescând al nesiguranței economice și restrânge pătura de mijloc a societății. Cei angajați se trezesc muncind mai multe ore, deținând mai multe slujbe cu jumătate de normă și având un venit real mai mic. Mulți dintre cei tineri, mai ales din rândurile minorităților rasiale, nu prea speră
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ale României. Mă refer de asemenea la aceia care nu votează nici ei corect, fără să le pese de viitorul țării și al copiilor lor sau din „răzbunare”, probabil datorită unor dezamăgiri anterioare. Pe fondul sărăciei care domină la noi pături largi ale populației și a contrastului tot mai izbitor dintre cei săraci (care ajung tot mai des la disperare și chiar sinucidere) și luxul afișat cu nerușinare de mulți dintre cei îmbogățiți peste noapte, voi încerca să abordez și problematica
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
canioane și să distrugă speciile pe cale de dispariție ale habitatului din regiune. După cum spune ea, «Cea mai înaltă expresie a demnității se poate rezuma într-un singur cuvânt: «Nu!». Ideologii libertarismului corporatist „ne spun că ecologia este un subiect al păturilor mijlocii sau superioare a societății, un lux pe care săracii nu și-l pot permite. Și totuși, constatăm tot mai des că cele mai eroice acțiuni pentru salvarea mediului înconjurător sunt întreprinse de cei săraci, care cunosc prețul tolerării jafului
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Schimbarea mentalităților trebuie să vizeze o nouă atitudine față de muncă, în orice domeniu de activitate. Nu este ușor dar nici imposibil. La noi, în ultimele decenii, munca era destinată parcă anume pentru cetățenii cinstiți din toate categoriile sociale, îndeosebi din păturile de jos ale populației. Românul este harnic și muncește bine numai dacă este motivat. Acum, există o motivație: trebuie să determinăm ascensiunea României și să creștem nivelul de trai pentru toți românii. Aceasta ne va uni mai mult în jurul unor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
însorită. Probabil că în curând va apărea și personalul, gândi șeful de gară. Dormise în ghișeu de când venise fata în gară. În prima zi se dusese până acasă să dea de mâncare la porc și să îi aducă fetei o pătură. Gardul care înconjura cocina era rupt și porcul dispăruse. Sau fugise, sau îl furase careva, își zisese șeful de gară. Oricum nu era prea atașat de animal. Se întorsese la gară cu o plapumă. Fata îi mulțumise. Stătuseră apoi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nu putuse să mă trezească sugându-mi pula, cum mi-aș fi dorit, ci chinuise piesa bietului moș, încercând să sune ca Hendrix. Nu reușise. Era cam șapte și un sfert dimineața. Eram furios. - Bine, mișto, am îngăimat, trăgându-mi pătura peste urechi. - Zău? - Da, da... - Am mai învățat ceva, zise ea, pocnind de veselie. - Bravo, Mona, dar e șapte... - Ascultă! Începu să zgârie corzile cu furie. Știam prea bine ce încerca să împletească din notele zbuciumate: Ashes To Ashes al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
din câte puteam vedea, dintr-o pajiște uriașă, înconjurată și brăzdată de alei. În mijocul pajiștii se afla un panou de dimensiuni cretine, circa nouă metri pe doisprezece, pe care scria JOCUL CU MINGEA STRICT INTERZIS. În iarbă stăteau pe pături mici grupuri de patru-cinci persoane care după toate probabilitățile ieșiseră la picnic. Am pornit cu Mathieu aiurea pe alei, trăgând cu urechea la discuțiile din jurul nostru. - Poți să te apropii de ei liniștit, mi-a zis Mathieu. Suntem invizibili, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de șosete, o pereche de pantofi, o Biblie în setswana. Duse valiza înăuntru și le arătă copiilor camera în care vor sta, cămăruța pe care o păstra pentru oaspeții care nu păreau să mai sosească, camera cu două saltele, câteva pături prăfuite și un scaun. Puse valiza pe scaun și o deschise. Fata veni și se uită la haine, care erau toate noi. Se întinse și le atinse ezitant, cu dragoste, ca una care nu mai avusese vreodată haine noi. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]