1,077 matches
-
dată prosperitatea ca fiind un efect inexorabil al achiziției de trăsături occidentale. Interesant este că fiecare dintre tranziții s-a concentrat asupra altor trăsături ale civilizației occidentale de pe urma cărora spera să obțină prosperitatea națională - și individuală - ca pe o consecință. Pașoptiștii și apoi Cuza și-au închipuit că reformele în domeniul proprietății asupra pământului vor crea prosperitatea României prin intermediul acelei clase de „gospodari” agricoli, proprietari de pământ și producători de produse agricole pentru ei înșiși și pentru piață (Adăniloaie și Berindei
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
profesorul Dan Grigorescu a editat mari predecesori - de la Alice Voinescu la Petru Comarnescu - și, mai ales, a scris despre subiecte pe cât de variate, pe atât de profesionist studiate interdisciplinar: opera lui Byron și cea a lui Shelley, creația pictorilor români pașoptiști, curente ale veacului al XX-lea precum expresionismul și cubismul, istoria artei engleze și a celei americane - sunt doar câteva dintre piscurile unui parcurs de o jumătate de veac, care se cuvine omagiat și recomandat generațiilor mai tinere. RĂZVAN THEODORESCU
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
versiunea aceluiași C. Stamati. Animată de încrederea în unire ca act de continuitate firească în desfășurarea istoriei naționale, Epistola către români, apărută în 1859, în revista „România” a lui B.P. Hasdeu, sub pseudonimul Alexandru Hotineanul, confirma solidaritatea cu idealurile generației pașoptiste. Meditația statornică asupra istoriei și a legității ei face din H. unul dintre primii cugetători români care își pun probleme de filosofie a istoriei. Înțelegând istoria ca „motor al dezvoltării spiritului uman”, el formulează în Problema timpului nostru, expunere publică
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
Liceul „Mihai Viteazul” din București. Colaborează în continuare la câteva dintre periodicele amintite, la care se adaugă „Conservatorul”, „Revista idealistă”, „Vieața nouă”, „Săptămâna”, „Buletinul Seminarului Pedagogic” ș.a. Scoate volumul Studii de literatură română (1910), precum și numeroase ediții din operele scriitorilor pașoptiști și o suită de manuale școlare. În 1911 este numit inspector pentru învățământul secundar și decorat cu ordinul Coroana României. Se pare că în 1918 a fost profesor la Universitatea din Chișinău, pentru ca în 1919-1920 să țină la Universitatea din
HANES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287409_a_288738]
-
realizat decât parțial ca istoric literar. Preocupat mereu de personalitatea lui Alecu Russo, el nu a izbutit să dea o ediție definitivă, augmentată, a monografiei din 1901. La fel, deși s-a oprit în repetate rânduri la unii dintre scriitorii pașoptiști, cu toate că a editat operele multora dintre aceștia, nu a finalizat studii monografice asupra lor. Pe de altă parte, Istoria literaturii românești reprezintă în fapt un compendiu, util mai cu seamă pregătirii bacalaureatului. O istorie a literaturii române din Basarabia este
HANES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287409_a_288738]
-
cei din afara și cei dinăuntru. Celebrare a exilului În termenii unei noi „deșchideri care se Închide”, ca să-l parafrazez pe Noica, ascunde pericolul unei regresiuni intelectuale. Nici Încercarea de a propune Împăcarea printr-un subtil compromis Între exilul revoluționar al pașoptiștilor și exilul reacționar și contra-revoluționar de la sfârșitul războiului, care numără și câțiva protagoniști ai „revoluției naționale” fasciste, În numele unei continuități istorice și al unui mod de viață comun, nu e satisfăcătoare, fiind În contradicție cu istoria socială propriu-zisă a exilului
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
1903, 3 iulie; Iorga, Oameni, I, 11-15; D. Macrea, Studii de lingvistică română, București, 1970, 67-94; Seche, Schiță, I, 131-180; Ist. lit., II, 622-624; Ilie Popescu-Teiușan, Vasile Netea, August Treboniu Laurian. Viața și activitatea sa, București, 1970; Heinz Stănescu, Poezia pașoptistă germană a lui August Treboniu Laurian, RITL, 1970, 4; Ist. filos. rom., I, 278-292; G. Bariț și contemporanii săi. Corespondență, I, îngr. Ștefan Pascu, Iosif Pervain, I. Chindriș, Titus Moraru, București, 1973, 89-201; Balacciu-Chiriacescu, Dicționar, 160-162; Dicț. lit. 1900, 487-488
LAURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]
-
L. o constituie faptele sale culturale și activitatea pedagogică de sorginte iluministă, cu mare rol în renașterea națională a epocii moderne. Prelungind tradițiile Academiei Grecești, școala lui L. de la „Sf. Sava” va da roade în plan social-național prin pregătirea generației pașoptiste. Ideile din discursuri, înștiințări, apeluri ș.a. reflectă formația sa de Aufklärer, în care se îmbină teologismul cu raționalismul. Influențat în special de filosofia lui Chr. Wolf, el nu rămâne străin nici de opera iluminiștilor francezi. Opiniile politice, marcate de josefinism
LAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
Scrob, V. Fărcășanu. Cu proză sunt prezenți D. Stăncescu, Th. D. Speranția, neînsemnații G. Dympolescu, Aug. R. Clavel, D. P. Manolescu, superficialul N. G. Rădulescu-Niger, dar și I. A. Bassarabescu (din 1897) și Mihail Sadoveanu (în 1900 și 1901). Scriitorii pașoptiști, revendicați de „Literatorul” ca tradiție literară, sunt retipăriți și în paginile R.l.: Al. Depărățeanu, D. Bolintineanu (cu romanul Elena). Studii de istorie literară publică M. Gaster (Din scrierile lui Constandin Golescul ), T. G. Djuvara (Încercări asupra literaturii române de la început
REVISTA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289229_a_290558]
-
de istorie, geografie și învățământ, caracteristice fiind clișeele, sintagmele-lozincă și formulele de discurs bazate, toate, pe ideea de național, renaștere românească, mesianism istoric și politic, cu rădăcini, uneori explicite, în programele culturale ale lui Mihail Kogălniceanu și în dezideratele revoluției pașoptiste. Poemele din R.M. evoluează de la un romantism minor, posteminescian (Tiberiu Crudu, sub pseudonimul T. Mârza) până la clasicismul livresc (G. Tutoveanu), de la simbolism (George Voevidca), uneori de nuanță decadentistă, bacoviană, până la tradiționalism (G. Pallady), de factură pillatiană, prin invocarea universului copilăriei
REVISTA MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289233_a_290562]
-
nu spune de-a dreptul negativist. Literatura română e prea tânără ca să ajute la definirea specificului, lipsește tradiția literară și culturală, lipsesc și individualitățile eminente. Foarte curios, R. ignoră complet folclorul, pe Miron Costin ori pe Dimitrie Cantemir, pe scriitorii pașoptiști de la care se revendica, cel puțin în parte, „Viața românească”, pe B. P. Hasdeu, și mai ales pe Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale (invocat o dată). Deși cele două condiții nu ar fi satisfăcute, el se încumetă totuși să întreprindă
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
Iatropol, Pană Buescu, C. Aninoșanu, A. Gianni, Gr. I. Lahovari și N. Gr. Racoviță. Aici vor veni mulți dintre colegii de studii ai lui Odobescu, legați de societatea și de revista „Junimea română” (Paris, 1851). Cu un program în descendență pașoptistă, R.r. tinde să devină un „centru de activitate intelectuală”, reunind colaboratori din toate provinciile românești. Dar se urmărea în primul rând racordul cu un alt timp, modern, acela al „studiilor serioase”, ceea ce înseamnă că erau văzute ca extrem de importante
REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289257_a_290586]
-
Radu Ionescu. Dar nu prezența acestora a creat atmosfera specifică a ziarului, ci prodigioasa activitate publicistică a lui C.A. Rosetti. Stilul său, pastișat și de cei mai apropiați colaboratori - Winterhalder, Carada sau Costinescu - își are sursa în oratoria revoluționară pașoptistă, amintind și de înflăcărarea romantică a publicisticii franceze de la 1848. Frazele se desfășoară larg, încărcate de patos, argumentele se succedă torențial, repetițiile abundă, trimiterile istorice prisosesc și se sprijină pe date memorabile. Efectul imediat e impresionant. Cu trecerea vremii, se
ROMANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289364_a_290693]
-
solid sub influența lui Shakespeare, așa cum s-a întâmplat și în alte culturi europene. S-a conchis că nu a fost o coincidență că primele traduceri din opera marelui dramaturg au fost publicate sau au văzut lumina rampei în preajma revoluției pașoptiste. Sunt anii inaugurării cursului de istorie națională al lui Mihail Kogălniceanu, al publicării primului număr al revistei „Dacia literară”. Oricât de puternică ar fi fost înrâurirea modelelor shakespeariene, nu poate fi ignorată forța ideilor pragmatice ale generației care pregătea renașterea
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
se întrevadă firea de un cotropitor senzualism. E loc, desigur, și pentru meditații despre soartă, fericire, moarte - diaristul având, dincolo de postura livrescă, de inspirație byroniană, un sentiment acut al morții. Se simte, în acest jurnal, o tensiune a sentimentului patriotic, pașoptistul asumându-și cu un soi de fanatism sarcina de „propagandist revoluționar”. De memorialistică țin și însemnările De la Paris la Stambul (Călătorie făcută în 1853). Din scrisori R. se înfățișează ca un bărbat plin de tandrețe, cu o religie a prieteniei
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
glorie a Moldovei lui Ștefan cel Mare, criticând decăderea morală a boierimii din vremea sa. Pe urmele lui Asachi și înainte de Eminescu, el evoca mitul dacic (Geniul vechi al românilor și românii de azi). Deși legat de epoca premergătoare generației pașoptiste prin tendința moralizatoare și elemente clasiciste, S. se alătură generației „Daciei literare” în elogiul înălțat patriei și trecutului eroic, prezent în poezie și în câteva articole (Suceava și Alessandru cel Bun în secolul al XV, Domnul Moldovei, marele Ștefan al
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
lui Dumitru Filipescu până în 1848, scenariu incluzând o fonogramă edificatoare a discuțiilor ideologico-politice ale revoluționarilor. Ceea ce caracterizează textul e restituirea istorică într-un spirit mult mai riguros decât cel urmat de Camil Petrescu în romanul Un om între oameni. Revoluției pașoptiste nu i se mai atribuie un caracter exclusiv antiotoman, ci, în primul rând, antițarist. Rolul și poziția în revoluție a diferitelor personalități (Ion Heliade-Rădulescu, C. A. Rosetti) e stabilit cu mai multă exactitate. SCRIERI: Un septembrie frumos, București, 1967; Oameni
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
ar trebui să fie o acceptare francă, integrală, a învățămintelor Occidentului”. Fără slăbiciunea entuziasmului, dar și fără slăbiciunea revoltei, „fără neîncredere, trebuie să continuăm să învățăm”. Și cu o formulă ce îndeamnă la meditație, „deocamdată, trebuie să fim cât mai pașoptiști cu putință. Iar despre autenticitatea noastră, să nu avem nici o grijă, căci ea se creează sau nu - dacă vrea ea, nu dacă vrem noi - din inautenticitate, căci minus cu minus fac plus.” În esență, autorul pare apropiat mai curând de
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
tendință italienizantă în ortografia și limbajul acestor începători, între care se numără Demetru G. Ionnescu (Take Ionescu), Grigore Andronescu, George I. Ionescu, I.P. Niculescu, Paul Pârvulescu, Paul Scorțeanu și Barbu Păltinianu. Ei sunt prezenți cu versuri modeste, influențate de literatura pașoptistă și de poeții de la „Revista contimporană”, cu proză de aceeași factură și cu traduceri. Număr de număr semnează nuvele romanțioase, în care realul și fantasticul se îmbină, Take Ionescu, autor și al uneia dintre primele scrieri românești de anticipație, Spiritele
REVISTA JUNIMEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289223_a_290552]
-
la adaptarea neologismelor. Definițiile date unor termeni (roman, romantic ș.a.) oferă indicii despre stadiul de început al teoriei literaturii la noi. Contribuția de folclorist a lui S. este o broșură din 1851, Pepelea sau Trădiciuni năciunare românești. Influențat de direcția pașoptistă, autorul consideră „tradițiile” drept mărturii pentru „întregul caracter al unui popor”. El modifică, în manieră cultă, povestirea populară despre Păcală, dând narațiunii un caracter biografic. Inserează alte importante elemente folclorice: credințe despre curcubeu, despre belciugari (ființe fantastice), jocuri de copii
STAMATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289845_a_291174]
-
și a lui Florea Stănculescu, arhitect, profesor universitar. Absolventă a Școlii Centrale de Fete din București (1946), S. a urmat tot aici cursurile Facultății de Litere și Filosofie (1946-1950), lucrarea de licență, susținută în 1957, intitulându-se Concepțiile estetice ale pașoptiștilor. Frecventează în aceeași perioadă și cursurile Institutului de Teologie, încheiate în 1956. Își desăvârșește formația filosofică prin elaborarea, în cadrul Universității bucureștene, a tezei de doctorat Conceptul de natură în arta modernă (1974), bază a cercetărilor ulterioare despre Constantin Brâncuși, care
STANCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289871_a_291200]
-
și adresarea directă reușesc să învie adesea masa amorfă a documentelor. Când familiar oral, când înalt oratoric, stilul său produce expresii lapidare, sentențioase, concentrate, prin utilizarea unor elemente plastice sau lexicale de sorginte populară sau livrescă. Apreciată superlativ de generația pașoptistă românească, Hronica... a fost unul din izvoarele ideologiei acesteia. Ca profesor de poetică, Ș. și-a pus în practică abilitățile compunând câteva texte în versuri. Într-un volum omagial alcătuit de poetul Ladislau Nagy (tipărit la Oradea, în 1804), apărea
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
momentul proclamării regatului se numără, probabil, printre cele mai frapante exemple. Problema afilierii sale este una exponențială În ceea ce privește ambivalența omului politic din anii 1860-1880. Născut la 1 ianuarie 1830, În București , Vasile Boerescu a fost mai tânăr decât reprezentanții generației pașoptiste; ascensiunea sa politică, Începută odată cu domnia lui Alexandru Ioan I, avea să fie totuși simultană cu a acestora, fapt care a avut importante consecințe asupra dezvoltării politicianului. De asemenea, influența pe care aceștia (Îndeosebi Ion Heliade Rădulescu) au avut-o
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
a acestora, fapt care a avut importante consecințe asupra dezvoltării politicianului. De asemenea, influența pe care aceștia (Îndeosebi Ion Heliade Rădulescu) au avut-o În formarea sa intelectuală l-a apropiat de ideile, limbajul, dar și de echivocurile specifice multor pașoptiști după trecerea În viața politică „oficială”. O analiză a succesivelor adeziuni, afinități și retractări boeresciene este dezirabilă pentru descifrarea apartenenței sale doctrinare și, În subsidiar, pentru surprinderea caracterului compozit și paradoxal al spectrului politic În prima parte a domniei lui
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
de la unul la altul și nu Învață nimic; sau și de Învață unii, Însă câte ceva superficial și nesistematic” . O critică devastatoare așadar, cu nimic diferită de diatribele conservatoare proferate mai târziu de Barbu Catargiu sau Mihai Eminescu. Din toată moștenirea pașoptistă, Boerescu nu părea să se raporteze favorabil decât la cel mai oscilant, mai enigmatic și mai tradiționalist reprezentant, Ion Heliade Rădulescu (fostul său profesor de la colegiul bucureștean). De altfel, Boerescu avea să intre În curând În contact cu acesta. Ciorna
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]