825 matches
-
unui conflict poate provoca efervescență în rândul maselor - fie că ele se tem de perspectiva unui masacru, fie că apreciază puterea ca inaptă de a conduce operațiunile până la o eventuală izbândă. Totuși, Marx nu ignoră forța de atracție a frazeologiei pacifiste și-i explică lui Engels că trebuie făcute concesii umanitarismului ambiant, care se dezvoltă mai ales în timpul războaielor duse sub cel de-al doilea Imperiu, odată cu crearea Crucii Roșii. în 1889, primul congres al Internaționalei a II-a „afirmă pacea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în timpul războaielor duse sub cel de-al doilea Imperiu, odată cu crearea Crucii Roșii. în 1889, primul congres al Internaționalei a II-a „afirmă pacea ca fiind condiția primă și indispensabilă pentru orice fel de emancipare a muncitorilor”, dar denunță „nebunia” „pacifiștilor burghezi”. într-adevăr, după Jaurès, societatea capitalistă „poartă războiul în ea așa cum poartă o noapte liniștită furtuna”. De-acum înainte, socialiștii vor agita amenințarea cu revoluția pentru a obliga burghezia la prudență. în practică, ei se arată circumspecți în privința atitudinii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
regrupat partizanii în sânul unei stângi zimmerwaldiene”, Lenin aprobă această poziție. Conferința de la Kienthal (24-29 aprilie 1916) confirmă o extindere a mișcării, fără a reuși totuși să ralieze fracțiuni semnificative ale marilor partide socialiste. După trei ani de război, propaganda pacifistă devine, în Rusia, un strigăt de raliere antiguvernamental, atât înainte, cât și după căderea țarului. în acel moment, pentru Lenin „starea de spirit a maselor în favoarea păcii exprimă adesea începutul unui protest, al unei revolte și al trezirii conștiinței privitoare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
n-ar fi în stare să oprească un nou război capitalist”. Desigur, această intransigență doctrinală nu exclude suplețea tactică, după cum îi explică Lenin în 1922 diplomatului sovietic Cicerin: „A declarat cineva vreodată că partidul nostru nu se va servi de pacifiști pentru a nimici dușmanul nostru, burghezia?” Este adevărat că în sânul tinerelor PC mai coexistă unele reflexe violente provenite din cultura războiului, dar și tendințe pacifiste pe care IC să le înfrâneze, impunând în 1922 secțiilor sale cultul „războiului just
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sovietic Cicerin: „A declarat cineva vreodată că partidul nostru nu se va servi de pacifiști pentru a nimici dușmanul nostru, burghezia?” Este adevărat că în sânul tinerelor PC mai coexistă unele reflexe violente provenite din cultura războiului, dar și tendințe pacifiste pe care IC să le înfrâneze, impunând în 1922 secțiilor sale cultul „războiului just”. în ce privește cea de-a 14-a condiție, ea impune PC să „susțină fără rezerve toate republicile sovietice în lupta lor cu contrarevoluția*”, să „stimuleze neobosit refuzul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
O găselniță publicitară care se bucură de un formidabil succes, dar care se înscrie de minune în pregătirea războiului din Coreea* (data izbucnirii: 25 iunie 1950) și redă întreaga ei importanță strivitoarei superiorități convenționale a Armatei Roșii*. în afară de aceasta, tematica pacifistă permite atenuarea în cazul câtorva personalități catolice, a condamnării fără apel” a comunismului pronunțate de Vatican în iulie 1949. Comuniștii denunță utilizarea masivă - și imaginară - a armei bacteriologice de către americani în războiul din Coreea și printr-o campanie de dezinformare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și în cazul maoiștilor*. Mișcarea pentru Pace e menținută în viață, fără a-și mai regăsi, totuși, amploarea de odinioară și nu fără a cunoaște unele crize - cea de la Budapesta din 1956, cea din Afganistan* în 1979 - care pătează imaginea pacifistă a URSS. Neutralismele, văzute cu ochi răi de Stalin, dar considerate de Hrușciov* ca factori de extindere a „zonelor de pace”, devin aliați obiectivi în lupta antiimperialistă*. Comuniștii susțin războaiele pentru independență sub lozinci ca „Pace în Algeria” care, chiar dacă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ei nu pot împiedica amplasarea rachetelor Pershing 2. De altfel, PCF, care face în acel moment parte din guvern (președinția țării aparținând lui Franșois Mitterrand), este prins pe picior greșit când președintele declară că „eurorachetele reprezintă pentru Est ceea ce reprezintă pacifiștii pentru Vest”. Nici în timpul primului război din Golf, în 1990-1991, și al intervenței din Irak mobilizările nu sunt intense. în ciuda sprijinului acordat de URSS și a deciziilor ONU, comuniștii manifestă o dată în plus alături de extrema stângă. După căderea Zidului Berlinului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
semnează cu Molotov, omologul său sovietic, un pact de neagresiune. Semnatarii - „stelele gemene ale totalitarismului*”, dixit Troțki* - nutresc revendicări teritoriale în urma tratatului de la Versailles din 1919. încă din 1937, Hitler i-a îndepărtat pe aceia care pledau pentru o revizuire pacifistă a tratatului. Cât despre Stalin, el consideră încă din 1938 că „al doilea război imperialist a început în fapte” și că politica de „securitate colectivă” care l-a condus, din 1932 începând, la o apropiere de democrații este învechită, mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a făuri un partid de tip leninist*, provoacă crize după crize și rupturi interne. Violentele campanii împotriva ocupației franceze a Ruhrului în 1923, apoi a războiului din munții Rif în 1924-1925 - unde PCF își inaugurează anticolonialismul* - suscită asentimentul câtorva minorități pacifiste și rebele; în schimb, izolează partidul și îl expun represiunii. La alegerile legislative din mai 1924, PCF obține mai puțin de 880000 voturi, adică 9,6% din cele exprimate, și 26 deputați. Un rezultat destul de slab, dar care lasă să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ideal, deși eșecul modelului sovietic este afirmat ca fiind definitiv. Stalinismul este condamnat, dar natura totalitară a leninismului este trecută sub tăcere. Cultura muncitorească este abandonată, ca să se țină seama de mutațiile sociale în curs. Definindu-se ca anticapitaliste*, antiimperialiste, pacifiste, antifasciste și antirasiste*, aceste partide propun reconstruirea stângii în jurul unui „pol de radicalitate” și caută să se alieze cu toți actorii anticapitaliști - indivizi izolați sau rețele de cetățeni, creștini „progresiști”, critici ai globalizării de tipul Attac sau stângiști*. Viziunea revoluționară
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
noțiunii de clasă. în plus, Unirea sfântă îi împinge pe liderii socialiștii nu numai să voteze cu partidele „burgheze”, ci să și participe la guvernările „burgheze”. Drept reacție și față cu ororile războiului*, în interiorul IOS se cristalizează, încet-încet, o minoritate pacifistă și revoluționară care ar fi rămas marginală, dacă nu ar fi intervenit revoluția rusă din februarie 1917, apoi conflictul violent prin care Lenin va căuta să răstoarne guvernul provizoriu al socialistului Kerenski, aliat cu menșevicii și socialist-revoluționarii, și în fine
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la unul necunoscut și, în final, la aplicarea acestor principii. Realismul și eterna prezență a conflictuluitc "Realismul Și eterna prezență a conflictului" Realiștii au fost întotdeauna fascinați de conflict. Deși nu l-au justificat, ei nici nu au urmat chemarea pacifistă conform căreia conflictul, fie el și numai de natură violentă, poate fi dezrădăcinat din viața internațională. A spune că după sfârșitul Războiului Rece, ca și înaintea acestei crize, au avut în continuare loc conflicte interacționale este doar un truism. Totuși
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
națiunea și exercită autoritatea, fiecare națiune de pe glob ar reprezenta umanitatea și, în granițele sale naturale, ar acționa în numele ei. Armonia ar domni între națiuni, fără diplomație sau consiliu; nimic nu ar mai tulbura-o de-acum înainte 21. „Datoria pacifistului”, potrivit lui C.E.M. Joad, „este, mai presus de orice, de a fi rezonabil. El ar trebui să se sprijine pe propria rațiune în apelul său și să presupună că ceilalți pot fi convinși s-o utilizeze pe a lor... Adevărul ar
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ca Homer Lea, problema relațiilor internaționale se transformă într-una de cunoaștere; dacă „valoarea ignoranței” este înlocuită de cunoașterea faptelor pertinente, oamenii vor fi capabili să acționeze cu succes pe scena internațională. „Această epocă poate și va veni”, scria faimoasa pacifistă Bertha von Suttner, „când știința politicii va înlocui tipul actual de conducere, când vor deține puterea legislativă și politică... numai cei care cu sinceritate vor căuta doar adevărul și, prin intermediul lui, se vor strădui să atingă numai binele - binele universal
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
interbelică 30. Societatea internațională nu este organizată; deci „organizarea internațională” - în raționalitatea sa abstractă, un tip de echivalent legal al sistemelor utopice filosofice din secolele al XVIII-lea și XIX-lea - a devenit formula științifică ce a ajuns, de când celebrul pacifist și câștigător al Premiului Nobel A.H. Fried a propus-o la începutul secolului, crezul unei întregi școli teoretice. Alții ar căuta remedii materiale. Nu se poartă războaiele cu arme? Hai să interzicem sau cel puțin să reducem armamentele, iar
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
puterii de cumpărare și eliminarea economiilor excesive. Credința în existența unei alternative interne la imperialism distinge, în mare, școala liberală de marxism. Teoria imperialismului „malefic” operează la un nivel intelectual mai coborât decât celelalte două teorii. Este foarte apreciată de pacifiști și a devenit parte a arsenalului propagandei comuniste. Se poate spune că a reprezentat filosofia oficială a Comitetului Nye, care a investigat, în 1934-1936, în numele Senatului american, influența intereselor financiare și industriale asupra intervenției Statelor Unite în primul război mondial. Publicitatea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Deoarece, perturbând distribuția existentă de putere, politicile imperialiste conduc frecvent la război, care trebuie avut tot timpul în vedere, o politică externă care proclamă pacifismul ca principiu călăuzitor este, în aceeași măsură, antiimperialistă și susținătoare a statu-quoului. Exprimând în termeni pacifiști obiectivele unei politici de acest tip, decidentul aplică stigmatul de națiuni instigatoare la conflict asupra oponenților imperialiști, își eliberează compatrioții de scrupule morale și poate spera să câștige sprijinul tuturor țărilor interesate de menținerea statu-quoului6. Dreptul internațional îndeplinește o funcție
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
un grav handicap politicilor externe. Guvernele națiunilor militariste sunt capabile să planifice, să pregătească și să intre în război atunci când doresc. În special, ele pot începe un război preventiv atunci când momentul li se pare propice pentru cauza lor. Guvernele națiunilor pacifiste, al căror exemplu elocvent îl constituie până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial Statele Unite, se află, din acest punct de vedere, într-o situație mult mai dificilă, având o libertate de acțiune mai redusă. Limitate de antimilitarismul înnăscut al
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cunosc suficient de bine unul pe altul și pentru că operează la diferite niveluri de educație și cultură. Ambele presupuneri sunt eronate. Dezvoltarea culturală și pacea Există popoare primitive, cărora le lipsește cu desăvârșire educația instituționalizată, dar care sunt în general pacifiste și atât de receptive la influența culturilor străine, încât se sinucid din punctul de vedere al culturii lor. Există alte popoare, foarte educate și înrădăcinate în cultura clasică, cum ar fi germanii, și care de-a lungul istoriei lor au
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Histoire de l’internationalisme, G.P. Putnam’s Sons, New York, 1919. Marriott, J.A.R., Commonwealth or Anarchy? A Survey of Projects of Peace from the Sixteenth to the Twentieth Century, Columbia University Press, New York, 1939. Paullin, Theodore, Comparative Peace Plans, Pacifist Research Bureau, Philadelphia, 1943. Pragellis, Stanley (ed.), „The Quest for Political Unity in World History”, Annual Report of the American Historical Association: 1942, vol. 3, United States Government Printing Office, 1944. Souleyman, Elizabeth V., The Vision of World Peace in
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Worlds, Institute of Pacific Relations, Los Angeles, 1942. Davis, Harriet Eager (ed.), Pioneers in World Order, Columbia University Press, New York, 1944. Dell, Robert, The Geneva Racket: 1920-1939, Robert Hale, Londra, 1940. Freeman, Harrop A., Coercion of States in International Organizations, Pacifist Research Bureau, Philadelphia, 1944. Freeman, Harrop A., Paullin, Theodore, Coercion of States in Federal Unions, Pacifist Research Bureau, Philadelphia, 1934. Hankey, Lord Maurice P., Diplomacy by Conference, McGraw-Hill, New York, 1946. Kissinger, Henry A., A World Restored: Castlereagh, Metternich, and the
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Columbia University Press, New York, 1944. Dell, Robert, The Geneva Racket: 1920-1939, Robert Hale, Londra, 1940. Freeman, Harrop A., Coercion of States in International Organizations, Pacifist Research Bureau, Philadelphia, 1944. Freeman, Harrop A., Paullin, Theodore, Coercion of States in Federal Unions, Pacifist Research Bureau, Philadelphia, 1934. Hankey, Lord Maurice P., Diplomacy by Conference, McGraw-Hill, New York, 1946. Kissinger, Henry A., A World Restored: Castlereagh, Metternich, and the Problem of Peace: 1812-22, Houghton Mifflin, Boston, 1957. Levi, Werner, Fundamentals of World Organization, University of
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
New York, 1969. Camps, Miriam, European Unification in the Sixties, McGraw-Hill, New York, 1966. Denian, J.F., The Common Market, Barrie and Rockliff with Pall Mall Press, Londra, 1960. Freeman, Harrop A., Paullin, Theodore, Road to Peace: A Study in Functional International Organization, Pacifist Research Bureau, Ithaca, NY, 1947. Haas, Ernest B., The Uniting of Europe, Stanford University Press, Stanford, CA, 1958. Hallstein, Walter, United Europe: Challenge and Opportunity, Harvard University Press, Cambridge, MA, 1952. Huxley, Julian, UNESCO, Public Affairs Press, Washington, DC, 1947
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
organizatori ai Sfintei Alianțe. Alexandru cel Mare - Rege al Macedoniei, 336-323 î.Hr. După cucerirea militară a Traciei, Iliriei și Egiptului și invadarea Persiei și a nordului Indiei, Alexandru a devenit practic stăpân peste centrul de civilizație mediteraneean. Angell, Norman - 1874-1967. Pacifist britanic. A devenit celebru datorită lucrării sale de mare popularitate Marea iluzie (1910), care prezenta teza că războaiele nu rentează și conchidea că nu ar mai fi războaie dacă națiunile și-ar da seama de acest lucru. August - Fiu adoptiv
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]