597 matches
-
am răspuns. Nu voiam ca Eduardo să creadă că m-ar putea avea înapoi în seara aceea, chiar dacă, de fapt, l-aș fi lăsat să mă recucerească fără să stau pe gânduri. Mi-era foarte greu să mă concentrez din cauza pacostei ăleia de Todd, care îmi tot făcea semne ciudate din partea cealaltă a restaurantului, arătând spre toaletă. Bărbații din New York sunt nebuni de-a binelea. Am încercat să-l ignor. De fapt, îmi spuse Eduardo, voiam să te întreb dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
obțină totdeauna ce vrea. Și repede. —La dublu... confirm eu, ca un ecou al celei mai cunoscute expresii a lui Barney. Ne uităm unul la altul și izbucnim în râs. — Îmi pare rău, se scuză el. Știu că sunt o pacoste, dar uneori mă scoate din minți. —O exprimare elegantă. Ce mai e de data asta? Mai bine n-aș fi întrebat. Aș vrea să nu mă implic prea mult în disputele dintre cei doi frați. Spre lauda lui, Finn mormăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
voie să scriu că ești incorigibil, domnule, afirmă Daisy. Poți să scrii orice, în afară de faptul că i-am rezistat doar cincisprezece secunde prietenei tale. Chiar ești incorigibil. —Liam este unul dintre cei mai buni clienți, intervine Făt-Frumos. E o adevărată pacoste. Am încercat să scăpăm de el, dar n-avem nici o șansă. De vină este neprețuita mea Julietă, oftează Liam. O iubesc, nu alta. Chiar așa, unde e? —Uite-o acolo! Lewis arată undeva în mijlocul mulțimii. —Jules, draga mea Jules! Scuzați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ca un brici exprimă asta, s-a lipit Cruella de mine ca și biata Loredana. Îmi pare atât de rău că îl știe marele actor, vroiam să mă păstreze ca pe bunătatea pământului, nu știu cum au ajuns ăia la Cruella. O pacoste pe care am s-o înving eu, nu se poate altfel. V-am prevenit că poveștile îi cam sperie pe unii, îi nimicesc pe alții, fiți atentă, Frumoasă Neli... Numai că Maestrul a fost însurat de trei ori, a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
înțelepți sau nu știu să-și aleagă bine oamenii. Este vorba aici de lingușitori, de care curțile sunt pline, deoarece oamenilor le plac atât de mult lucrurile lor și se amăgesc atât de mult, încât se feresc cu greutate de pacostea aceasta; iar, dacă vor să se ferească, riscă primejdia de a fi disprețuiți. Căci nu există un alt mod de a te apăra de lingușiri decât acela de a-i face pe oameni să înțeleagă că nu te vor supăra
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
aproape o săptămână. Semn că Ben se va descurca mai bine și, În existența lui a intrat un Înger ocrotitor. Până acum iarna a fost suportabilă, dar uite, cum a năvălit frigul și zăpada acum, la sfârșit de februarie! O pacoste pe capul lui. Ben are talentul de-a aciuaia când totul devine insuportabil și foarte greu, ființe rătăcite ca și el care-i pot fi cât de cât de folos. O să vină căldura și va părăsi și el cuibul puturos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bună nu rămâne nepedepsită”. In alt sat am cunoscut și un câștigător.Un țăran care s-a certat cu vecinul său din extravilan și a câștigat terenul după numeroase procese. La final a privit suprafața de teren ca pe o pacoste.A băgat mâinile în buzunare și le-a întors pe dos.A constatat ca nu i-a mai ramas niciun ban și s-a întrebat retoric: "Și acum,ce fac? Cum îl ar ?! Cu cel semăn ?!"... „-Am avut o vie
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
mare decât mine Îmi spunea câte ceva sau mă atenționa asupra vreunui lucru făcut de mântuială. Ce să spun de momentele când mă aflam În fața părinților, Învățătorilor sau profesorilor de mai târziu! În fine, n-are rost să lungesc vorba! Mare pacoste, surioara mea. Nu știam cum să procedez cu ea, deoarece era tare neastâmpărată... Încercam să găsesc vreo metodă care s-o facă să se cumințească. Am tras-o ușor de părul Împletit Într-o codă și legat cu un elastic
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ca el să nu mai țină legătura decât cu subalternii direcți (printre care se numără și actrița de cinema) și, de fiecare dată când se întâlnește cu ei, să apară sub o altă înfățișare. Grija de a se deghiza devine pacostea vieții lui Tripp. Iar lucrul e cu atât mai dificil cu cât soția lui nu știe nimic. Dând dovadă de o ingeniozitate fantastică, domnișoara Jixon confiscă trusa de machiaj folosită pentru spectacolele Societății șde operăț anglo-latesthiene. Tripp se vede pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ai să crezi că este mană cerească.. Sus, pe creste, în amiezi omul poate să renască!... Fericită e plecarea celor care știu și unde își oprește valul marea care nu se mai ascunde. Când lucrată este via nu te paște pacostea, râde-n casă dragostea, râd copiii și soția... Râd în plină primăvară trandafirii omeniei; Legea sfântă a iubirii face omul să nu moară. El în spirit nicicum nu ne miră că e printre noi... Doamne, cât am fi de goi
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Acum, această treabă este ca o apă ce curge în făgașul ei și din când în când tresaltă peste câte o piatră... E pace, dar ce ar fi ca toate acestea să fie adevărate? Să ne ferească Dumnezeu de așa pacoste” - gândea Dumitru... În fiecare zi, la retragerea în cazarmă, simțeau că oboseala le-a intrat în oase și orice mișcare este o luptă pentru a învinge un val de mâl prin care sunt nevoiți să înainteze... Într-una din seri
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
desface. ― Apoi, măi Dumitre, dacă ești ajutor de comandant de tun, nu ierți pe nimeni, cum văd eu. Nici frate de ți-ar fi. ― Asta-i armata, Todiriță... Altu-i necazul, frate. ― Care-i oful tău, Dumitre? ― Când om scăpa de pacostea asta, să ne ducem și noi acasă, ca să ne vedem de treburile noastre?... Oare ce-or fi făcând ai noștri? Acușica începe școala, iar flăcăii care au zburdat toată vara ar trebui să-și vadă de învățătură. În ce clasă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
era confuză, stabilea diverse lucruri, după care uita de ele. Deseori purtam discuții de care, pe urmă, nu-și mai amintea. îmi închipuiam că acea confuzie în care plutea se datora consumului de Valium. Când lua cocaină era diferită. O pacoste stânjenitoare. Era zgomotoasă și mojică și se credea extraordinară. Partea cea mai nasoală era că atunci când intra în starea aia flirta cu tot ce mișca. Dacă prin preajmă se găsea vreun bărbat care, în opinia ei, să arate mișto...“ Josephine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
s-a transformat într-o femeiușcă atât de acră... Nu vorbesc cu ea decât dacă mi-o iei pe Francie de pe cap, m-am târguit eu. Nimeni n-o voia pe Francie în echipă fiindcă era nebună de legat, o pacoste cât casa și leneșă de-ți venea să-i tragi un șut în fund. Chaquie a ezitat, după care a cedat. —Bine. Dumnezeu să mă ajute! Așa că, fără prea multă tragere de inimă, m-am dus s-o caut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
greu o facultate, pe când prostul care, parcă pentru a-și merita renumele, că „numai prostul este perseverent”, nu se mulțumește decât absolvind cu licență în regulă, de la două facultăți în sus. Vă rog să mă credeți, că asemenea indivizi, sunt pacostea noastră, dacă avem cumva ghinionul să vă apară în cale și nu ați scuipat la timp în sân, ocolindu-i. La toți acești superlicențiați, aproape fără nici o excepție, veți întâlni o deficiență majoră, o deficiență care ar trebui să fie
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Radule! suspină ea dulce, acoperindu-i fața oacheșă cu sărutări. Mai încet, domniță, rosti el încurcat, că nu s-au culcat toți ai casei! Nu-mi pasă de nimeni! Iubirea-i patimă pentru mine! Ba pentru mine-o fi doar pacoste! zise încetișor tânărul, înghesuind fata domnului spre ușa iatacului. Să nu mă uiți, Radule! strigă Catrina, înfiorată de atingerea buzelor flăcăului. Nu mă pot mișca ca-n Iași! Dar să știi c-o să vin poimâine noapte, când vârcolacii vor mânca
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Paris? — N-am timp de prostii dintr-astea. Viața e prea scurtă ca să ai timp și de dragoste și de artă. — Înfățișarea dumitale nu sugerează chiar un pustnic. Toată povestea asta mă umple de dezgust. — Da, natura umană e o pacoste, nu? De ce mă iei peste picior? — Pentru că nu te cred. — Atunci ești un tâmpit fără pereche. Am făcut o pauză și l-am privit scrutător: — Ce rost are să încerci să mă tragi pe sfoară? Nu înțeleg ce vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
prea rău ca să primească vreo vizită în ziua aceea. Doctorul era un omuleț cu barbă, în halat alb și maniere destul de degajate. În mod evident privea cazul doar ca pe unul dintr-o mie, iar pe rudele îngrijorate drept o pacoste care trebuia tratată cu fermitate. Mai mult decât atât, pentru el afacerea era absolut banală. Pur și simplu, o femeie isterică se otrăvise după ce se certase cu iubitul. Asta se întâmpla mereu. La început a crezut că Dirk este pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Ținându-i multă vreme mâna gazdei, îi adresă un discurs de mulțumire grațioasă - deși cam prea lung - și ne părăsi. — Trag nădejde că nu te-a plictisit, îmi zise ea după ce închisese ușa în urma lui. Bineînțeles că uneori e o pacoste, dar simt că așa se cuvine, să le ofer oamenilor toate informațiile pe care le am despre Charlie. E o oarecare răspundere să fi fost soția unui geniu. Mă privi cu ochii aceia plăcuți ai ei care rămăseseră la fel de candizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ei și am așezat-o pe Mihaela în pat cu toate precauțiunile. Tocmai atunci a venit și Dorina cu eterul. (Avea suflet bun bătrâna croitoreasă.) ― Biata fată, ce-o fi pățit sărăcuța! Fir-ar a dracului de scară, aia e pacoste, nu scară. Toți o să ne spargem capetele cu dărăpănătura asta, sparge-și-ar capul proprietarul! Am lăsat-o să bombăne în continuare și m-am strecurat afară. M-am dus glonț la Rița. ― Aleargă sus! Domnișoarei Deleanu i-a venit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lucru, pentru Tudor Petrican nu exista, nu se născuse încă infidelitatea. Cu toate astea îndoiala (deși până acum străină de simțămintele mele) mă sfredelea mereu ca burghiul. Și ca să mă conving de șubrezenia acestor bănuieli stupide și să scap de pacostea obsesiei, am urmărit-o într-o zi pe Mihaela cu mașina, tot așa cum făcuse bărbatul Iolandei Manole, eroul tristei drame. După ce parcurse câteva străzi, ea ajunse la fosta mea locuință și intră la Coleșiu, iar seara la masă îmi povesti
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
căci îndoiala era mai greu de îndurat. Nimic. Cineva de acolo m-a sfătuit să mă adresez Prefecturii de Poliție. ― Pentru numele lui Dumnezeu, ce-o fi pățit? strigam tulburat cu glasul gândului. Și tocmai astăzi de aniversarea ei! O pacoste ca asta mai rar! Mă înăbușeam în casă. Nori groși de fum inundau odaia și nu mai puteam suferi nici fumul. M-am îmbrăcat să ies. ― Plecați? se miră slujnica. Nu i-am răspuns. Abia jos, în stradă, m-am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de propriile-i mișcări, de faptul că trăiește. Într-adevăr, părăsind mândria, nu mai semăna cu ea. Am poftit-o să șadă, dar n-a vrut. Mi-a mulțumit și a rămas în picioare. ― Știi pentru ce am venit. Numai pacostea asta îmi mai lipsea, după toate celelalte. E un om pierdut (nu îndrăzni să-i pronunțe numele în fața mea). Scapă-l! Îmi dau seama ce-ți cer, să salvezi un om pe care îți stă în mână să-l dobori
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe care-l împărtășea cu Hideyoshi, de la care primise, în ajun, o scrisoare de încurajare din Harima. Dacă vei merge în ritmul ăsta, te vei putea ridica din pat la vremea când înfloresc cireșii. — Oyu, n-am fost decât o pacoste pe capul tău, nu-i așa? — Ce prostii mai sunt și astea? Hanbei râse ușor: — Nu ți-am mulțumit înainte, fiindcă suntem frate și soră, dar, în dimineața asta, simt, cumva, că ar trebui să spun ceva. Mă întreb dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
până mai zilele trecute. Da' cum să-i zici cârnăcior? E de-a dreptul indecent! Acum m-am gândit la două cuvinte posibile. Două! Viermișor și fideluță! Și nu știu care se potrivește mai bine. Iarăși sunt în dilemă! E o adevărată pacoste." " Păi depinde de context", a spus Ion Schipor. "Dă-l în mă-sa de context, a încheiat Anatol. Las' că mai vedem noi. Zi, mai bine, cum îți merge piesa?" Și cu ocazia asta am aflat că Ion Schipor lucra
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]