611 matches
-
lucrarea însă va rămâne în manuscris până la publicarea ei abia un secol mai târziu, în 1884. O lucrare deosebit de importantă pentru dezvoltarea genealogiei în Țările Române o constituie "Arhondologia Moldovei. Amintiri și note contemporane" elaborată între 1844 și 1856 de paharnicul Constantin Sion și publicată la Iași în 1892 de istoricul Gheorghe Ghibănescu. Printre istoricii de la începutul secolului XX care au studiat familiile nobiliare române îi putem enumera pe Nicolae Iorga și Octav George Lecca, însă cel care fundamentează științific această
Genealogie () [Corola-website/Science/301011_a_302340]
-
va trăi fiul domniei mele, Mihail voievod... Iată aceștia sunt martorii acestui hrisov: Radu ban-vornic, jupan Martin, Aga ban, jupan Stoica rusul, jupan Dragomir dela Segarcea, baldovin logofăt, Micul vistier și Vasea purtătorul de sabie, Stanciu comis, Manea stolnic, Gherghina paharnic. Și eu, Mihail gramatic, care am scris la Argeș, luna Iunie 10 zile în anul 6923 (1415) indiction 8, în vremea când a venit Mustafa Celapi. Io, Mircea voevod, din mila lui dumnezeu domn. Acad. R.P.R., C 123 Orig, slav
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
Cea din Bucov fusese zidită de aga Mateiu Mărgineanu Filipescu la 1679, s-a dărâmat la cutremurul din 14 octombrie 1802 și a fost rezidită în 1804 de vistierul Constantin Filipescu. Biserica din Chițorani a fost construită la 1797 de paharnicul Constantin Cantacuzino, iar cea din Valea Orlei, la 1693, de cocoana Tinca Mărăcineanca. În 1925, avea aceeași compunere și se afla în aceeași plasă, cu o populație de 2189 de locuitori. În 1931, satele Chițorani, Valea Orlei și Bighilin au
Comuna Bucov, Prahova () [Corola-website/Science/301650_a_302979]
-
Muntenia, România. Localitatea este situată la sud de Municipiul Ploiești. Din centrul municipiului Ploiești și până la Tătărani sunt numai 4 km. Prima atestare documentară provine din secolul al XVI-lea. Domnitorul Mihai Viteazul a împroprietărit cu pământ pe vistiernicul său, Paharnicul Bărcan, lângă actualul teritoriu al municipiului Ploiești. de asemenea boierii din neamul Mavrocordat și-au pus amprenta asupra comunității prin construcția unei biserici și a unei școli pe fosta vatră a satului. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Tătărani era
Tătărani, Prahova () [Corola-website/Science/301740_a_303069]
-
În documentul din 2 august 1568, Alexandru Mircea, voievodul Țării Românești, întărind jupâniței Maria, sora lui Pătrașcu cel Bun și fiicei sale Dobra, stăpânirea asupra unor sate, menționează: Dă domnia mea poruncă a domniei mele jupâniței Maria, jupânița lui Balea paharnic, sora lui Pătrașcu voievod și fiicei ei Dobra și cu fii lor, câți le va da Dumnezeu, să le fie satele anume Petroșanii toți și cu tot hotarul și din Loloiești, oricât se va alege partea lui Balea paharnic...". Într-
Comuna Tomșani, Prahova () [Corola-website/Science/301746_a_303075]
-
Balea paharnic, sora lui Pătrașcu voievod și fiicei ei Dobra și cu fii lor, câți le va da Dumnezeu, să le fie satele anume Petroșanii toți și cu tot hotarul și din Loloiești, oricât se va alege partea lui Balea paharnic...". Într-un document din 1625, Radu Mihnea, întărind lui Mihai Murgeanu din Piua Petrii stăpânirea asupra unor ocine, se afirmă: Dă domnia mea această poruncă domniei lui Mihai Murgeanu din orașul ...și cu fii săi, câți îi va da Dumnezeu
Comuna Tomșani, Prahova () [Corola-website/Science/301746_a_303075]
-
Murgeanu din Piua Petrii stăpânirea asupra unor ocine, se afirmă: Dă domnia mea această poruncă domniei lui Mihai Murgeanu din orașul ...și cu fii săi, câți îi va da Dumnezeu, ca să-i fie ocina la Sărăceni însă din partea lui Stoica paharnicul, fiul lui Vâlcu din Loloiești, stânjeni 90, din câmp și din baltă...". Locuitorii celor patru sate componente ale comunei au fost participanți direcți la Primul și al Doilea Război Mondial, numele celor ce și-au pierdut viața în aceste momente
Comuna Tomșani, Prahova () [Corola-website/Science/301746_a_303075]
-
s-a descoperit și un tezaur de monede otomane. În zona actuală a comunei este atestat în secolul al XVII-lea un sat denumit "Tampeni", astăzi dispărut. În secolul al XVIII-lea, moșia Cochirleanca era deținută de Maria Minculeasa, soția paharnicului Mincu, rudă cu familia boierilor Hrisoscoleu. Ea a lăsat această moșie moștenire spitalului Gârlași din Buzău, cu scopul ca veniturile obținute de aici să fie folosite pentru finanțarea funcționării spitalului. După moartea Mariei Minculeasa, însă, boierii Hrisoscoleu au continuat să
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
1650, Vasile Lupu ""au pornitu pre doamna depreună cu casele boierilor pen frânturile codrilor, pre la Căpotești, spre Cetatea Neamțului"". Tot cronicarul relatează că ""la Cetatea Neamțului era toată inima avuției lui Vasilie-vodă, deci acolea au răpedzit Vasilie-vodă pre Ștefăniță paharnicul, nepotul său, să apuce avuțiia, și, ori că n-au știut Ștefan Gheorghie logofătul de avuțiia acéia în Cetatea Neamțului, ori au stătut după lucruri care începuse și n-au socotit acéia bani, iară era mai aproape de dînsul decît de
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
atestare documentara datează din anul 1311, cănd regele Ungariei, Carol Robert de Anjou poruncește în luna martie Capitlului de Albă Iulia să trimită un martor, care împreună cu trimisul sau, să hătărnicească satul Petriș pe care il donează magistrului Mayus, mare paharnic și Comite de Bistrița. În anul 1440 satul era donat de regele Wladislaus familiei Bethlen, pentru că din 1453 să figureze între posesiunile lui Iancu de Hunedoara. În anul 1527 Petrișul, împreună cu alte sate, a fost donat lui Paul Podowinya. În
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
mențiune despre sat apare într-un document din vremea domniei lui Constantin Brâncoveanu (12 mai 1692), în care sunt menționați 12 boieri care participă la hotărnicia moșiei Nenciulești a mănăstirii Cotmeana. Între boieri sunt menționați ”Tudor Logofăt, fiul lui Tudor Paharnic din Plopi” (Ecaterina Țânțăreanu, Habitat medieval în sud-vestul Munteniei în sec. XIV-XVII. Temeiuri istorice și arheologice, Editura Renaissance, București, 2010, p. 62). O altă mențiune istorica datează de după Unirea Principatelor (1859), când o delegație din satul care atunci aparținea Episcopiei
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
așezării aflate pe locul actualului sat Banca datează din 18 iunie 1444, însă prima menționare documentară a numelui așezării, Banca, datează din 23 martie 1554, apărând într-un ispisoc emis de Alexandru Lăpușneanu prin care acesta a miluit “pe Coste paharnic și frații săi, Ion și Nistor, pe sora lor Sora, feciorii Magdei, sora lui Gherman, cu un sat, Colonești, pe Bârlad și cu moară în Bârlad, și lalohoveni sub pădure și Banca cu a patra parte de moară în Bârlad
Banca, Vaslui () [Corola-website/Science/301859_a_303188]
-
Banca s-a extins în timp și cu alte zone locuite de clăcașii aduși de familiile Costache și Lambrino. La 11 septembrie 1779 a avut loc o hotărnicie la Banca, între proprietarii satului de atunci: Todosica, fiica lui Scarlatache Costache, paharnicul Iordache Lambrino și răzeșii reprezentați prin Stamatin, Vasile Tacu și Constantin Diaconu. Condica liuzilor din 1803 menționează Banca cu loc puțin, 19 liude ce trebuiau să plătească 144 lei și 12 breslași. Satul se afla atunci în stăpânirea fiilor banului
Banca, Vaslui () [Corola-website/Science/301859_a_303188]
-
o stațiune de producere a prafului de pușcă, numită Buda. Un alt Vasile Buhăescu, nepot de frate al celui menționat mai sus, bifează funcții importante în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, ca vel cămăraș, vel pitar, vel medelnicer, paharnic ori logofăt. În a doua jumătate a secolului XVIII, după 1766, un negustor cu dughene în Iași, Anastasie Duca, intră în posesia unor pământuri la Buhăești, după ce Vasile Buhăescu (al doilea) și fiul său Ștefan nu-i pot înapoia o
Buhăiești, Vaslui () [Corola-website/Science/301867_a_303196]
-
iar pământul va fi împărțit la toți, să aibă cu ce să se hrănească familiile lor. Cu accente de telenovelă, s-a perecut în preajma schitului Căpușneni între anii 1841-1846. Între conducerea schitului, reprezentată de egumenul Chiril, apoi de Teodor și paharnicul Neculai Jora din Suceveni, dăinuie de câțiva ani un conflict încrâncenat. Un țigan, Marin de la schit răpește pe Sofica, țiganca roabă a lui Jora, și fără încuviințarea acestuia, dar cu asumarea întregii răspunderi de către părintele Pimen de la schit, preotul Ștefanache
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
Boierul, sprijinindu-se pe o dispoziție mai veche, pretinde schitului să i se înapoieze țiganca împreună cu țiganul. Egumenul refuză hotărât, acceptând doar să restitue în locul Soficăi o altă țigancă. Toate organele de stat, judecătorești, polițienești și religioase sunt alertate de paharnic. Până la urmă instanța judecătorească hotărăște înapoiera țigăncii. Țiganul fuge de la schit la țiganca aflată acum la curtea boierului, la Suceveni. După cinci ani, năucit de conflict și de consumul de nervi, Neculai Jora moare, nu înainte de a lăsa cu limbă
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
La 30 iunie 1709, Antiohie mare logofăt ajunge să fie în centrul judecății domnești, având pricină cu Lupul Costachi mare vornic , pentru o parte de moșie din satul Văleni, zisă Stolniceni, ținutul Fălciu cumpărătură de Lupul Costachi de la răzășul Radul paharnic, care la rândul său a avut-o ca zestre de la socrul său Ștefan Scărlet fost mare armaș și fratele său Dabija Scărlet fost mare paharnic. Deoarece Lupul Costachi nu avea dreptul să cumpere moșie acolo, Antiohie Jora, „fiind moșinaș vechi
Văleni (Viișoara), Vaslui () [Corola-website/Science/301919_a_303248]
-
moșie din satul Văleni, zisă Stolniceni, ținutul Fălciu cumpărătură de Lupul Costachi de la răzășul Radul paharnic, care la rândul său a avut-o ca zestre de la socrul său Ștefan Scărlet fost mare armaș și fratele său Dabija Scărlet fost mare paharnic. Deoarece Lupul Costachi nu avea dreptul să cumpere moșie acolo, Antiohie Jora, „fiind moșinaș vechi”, de 30 de ani, cu zapise de danie și cumpărătură de la răzeși, se învoiesc ca Antiohie să întoarcă banii în schimbul moșiei. În anul 1801 moșia
Văleni (Viișoara), Vaslui () [Corola-website/Science/301919_a_303248]
-
și anume familia Giuvara. Pe harta rusească din 1835 (sau "Harta teatrului de război din Europa din anii 1828-1829") apare sub forma Jovărăști, cartografii ruși redând prin "J" grupul "GI". Grecul (aromânul) Iamandi Giuvara (vezi și Iancu Jianu)a fost paharnic la curtea domnească și a avut posibilitatea să strângă mult aur, iar la un moment dat să ceară Domnului moșia în schimbul aurului de care acesta avea nevoie pentru plata tributului față de Poartă. În acest fel Iamandi Giuvara obține moșia Giuvărăști
Giuvărăști, Olt () [Corola-website/Science/301979_a_303308]
-
mila lui Dumnezeu, I Mihnea Voievod și domn a toata țara Ungro-Vlahiei, fiul marelui și prea bunului Alexandru al II-lea Voievod. Dă domnia mea acesta poruncă a domniei mele Jupânului Radului fost mare comis și cu frații săi, Preda paharnic și Stroe comis și cu fiii lor, câți le va da Dumnezeu, ca să le fie anume DOBRIDORUL lui Minea și DOBRIDORUL lui Iepure, toate și cu toate hotarele și cu seliștile și din sus și din jos, pentru că ele sunt
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Andronic I, Theodor Cantacuzino este ucis de către gărzi. După aceste evenimente membri ai familiei mai apar menționați sporadic cu diverse prilejuri, fără a putea face o conexiune familială între ei foarte clară. Printre aceștia poate fi menționat Ioan Cantacuzino, "mare paharnic și guvernator de provincie" (Charles du Fresne "Histoire de l'Empire de Constantinople sous les Empereurs Français", partea a II-a, cartea V, § 1249), care încearcă fără succes să reia Insula Rhodos din mâinile genovezilor în primăvara lui 1249. Din
Familia Cantacuzino () [Corola-website/Science/299617_a_300946]
-
i-a creat un statut de autonomie politică atât de larg, încât domnii aflați în scaun nu se puteau menține fără alianță cu această adevărată dinastie boiereasca. Primul membru cunoscut al familiei este Neagoe Strehăianul, fiu probabil al unui Barbu. Paharnicul Barbu este menționat într-un hrisov din vremea lui Alexandru Aldea. Neagoe a avut patru fii și o fiică: Toți acești boieri au avut mare influență pe langă domnii țării de la sfârșitul sec. XV - începutul sec. XVI, intrând însă în
Familia dinastică a Craioveștilor () [Corola-website/Science/299713_a_301042]
-
vând moșiile lor, cu heleșteie și mori în Răut, lui Costea Bucioc, marele vornic al Țării de Jos. Costea Bucioc a fost unul dintre susținătorii domnitorilor din dinastia Movilă, deținând astfel mai multe dregătorii consecutiv: pârcălab de Orhei, clucer, mare paharnic, mare vornic al Țării de Jos. Reușește să se mențină pe ultima funcție și pe timpul domnitorilor Ștefan Tomșa și Radu Mihnea. La 4 februarie 1619 domn al Țării Moldovei este ales croatul Gaspar Graziani originar din Bihać (Bosnia). Costea Bucioc
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
turci. Boierii filopoloni și anume logofătul Stroici, Nicoară Prăjescu, Dumitru Buhuș, Pătrașcu Ciogolea erau împotriva lui, știind că noul domn lua locul lui Mihail Movila în lupta dintre poloni și otomani. Partida filopolonă și antiotomană din Moldova, în frunte cu paharnicul Bucuioc și vornicul Nistor Ureche, s-au refugiat în Polonia pentru a cere sprijin militar împotriva noului domn. În vara lui 1612 hatmanul Zolkiewski, panul Ștefan Potocki și Constantin Movila intra în Moldova. Domnitorul strânge oaste având în slujba să
Ștefan Tomșa al II-lea () [Corola-website/Science/299294_a_300623]
-
lui Ștefan cel Mare, iar prin căsătoriile fiicelor domnitorului Ieremia Movila cu mari nobili din Polonia, Movileștii se înrudesc cu principii Europei de altă dată (Ieremia Wisniowiecki a fost nepotul lui Ieremia Movila). Tatăl voievodului, Dumitru Barnovschi, a fost mare paharnic în 1597, iar din 1598 până în 20 decembrie 1606 a fost mare postelnic. A fost înmormântat la Toporăuți, unde se află moșia familiei și s-a nascut (în 1590) și a crescut viitorul domn. Bunicul său, Toma Barnovschi, a fost
Miron Barnovschi () [Corola-website/Science/299300_a_300629]