887 matches
-
în From Shakespeare to Joyce, Garden City, 1944, pp. 307-327. 23. Charles Lamb, On the Artificial Comedy, în Essays of Elia, 1821; T. B. Macaulay, The Dramatic Works of Wycherley, Songreve, Vanbrugh, and Farquhar, în Edinburgh Review, LXII (1841); J. Palmer, The Comedy of Manners, Londra, 1913; K. M. Lynch, The Social Mode of Restoration Comedy, New York, 1926. 24. E. E. Stoll, Literature and Life, în Shakespeare Studies, New York, 1927, si mai multe articole în From Shakespeare to Joyce, Garden City
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
de unde rezultă apariția unui tipar morfologic ergativ. 5.3. Există pasiv și în limbile ergative? Răspunsul la această întrebare nu poate fi categoric, acesta depinzând în mare măsură de tipul de definiție adoptat și de limbile ergative avute în vedere. Palmer (2007 [1994]: 158) arată că, dacă pasivul este definit ca fiind promovarea unui termen nonprimar la statutul sintactic de termen primar și marginalizarea termenului primar (originar), atunci unele sisteme ergative au pasiv, numit antipasiv, ceea ce presupune, indirect, că pasivul și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sisteme ergative au pasiv, numit antipasiv, ceea ce presupune, indirect, că pasivul și antipasivul sunt mecanisme complementare; dacă pasivul este definit prin raportare la agent și pacient, reprezentând deci promovarea pacientului și marginalizarea agentului, atunci nu există pasiv în limbile ergative. Palmer analizează definiția pasivului (foarte laxă) dată de Shibatani (1985)64: pasivul reprezintă defocalizarea agentului. În această accepție, există pasiv în unele limbi ergative, de exemplu în eschimosă; dacă apar asemenea trăsături, limba are și caracteristici de tip acuzativ. Palmer (2007
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergative. Palmer analizează definiția pasivului (foarte laxă) dată de Shibatani (1985)64: pasivul reprezintă defocalizarea agentului. În această accepție, există pasiv în unele limbi ergative, de exemplu în eschimosă; dacă apar asemenea trăsături, limba are și caracteristici de tip acuzativ. Palmer (2007 [1994]: 172) derivă din ipoteza lui Shibatani următoarele caracteristici suplimentare ale pasivului: implică nemenținerea agentului, din motive legate de context; aduce un nonagent în poziția subiectului, creează un pivot sintactic. Conform ipotezei lui Shibatani, explicația apariției pasivului în sistemele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în care a ajuns O, ca rezultat al acțiunii, iar antipasivul evidențiază faptul că referentul argumentului A (din structura inițială) ia parte la o acțiune care implică și un obiect. Diferența semantică dintre cele două mecanisme este subliniată și de Palmer (2007 [1994]: 176). Mecanismul antipasivului a primit și alte definiții, care subliniază aspecte diferite ale construcției: ● antipasivul este o schimbare a formei verbale care marchează trecerea de la o construcție tranzitivă la o construcție intranzitivă al cărei subiect este identic cu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
un complement oblic (Polinsky 2005); ● prin antipasiv, argumentul în ergativ (Agent) este promovat în poziția absolutivului (Pacient)67; Pacientul în absolutiv poate fi retrogradat la statutul de Beneficiar, Locativ, Instrument; antipasivul indică o tranzitivitate redusă; Pacientul este mai puțin afectat (Palmer 2007 [1994]: 19, 35); ● antipasivizarea reprezintă marginalizarea obiectului direct sintactic într-o altă poziție (Polinskaja și Nedjalkov 1987: 241); ● antipasivul este o versiune detranzitivizată a construcției ergative, care cere marcare morfologică (Spreng 2002); ● antipasivul reprezintă o ipostază a încorporării unui
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
halkomelem). Spreng (2001) se ocupă de limba inuktitut (o formă a eschimosei), în care antipasivul presupune o schimbare în structura argumentală a verbului: argumentul-agent primește cazul absolutiv, iar obiectul, un alt caz decât absolutivul; verbul primește mărci morfologice specifice antipasivului. Palmer (2007 [1994]: 178) inventariază mecanismele antipasivului: marcarea verbului; promovarea agentului în ergativ în poziția de absolutiv; marginalizarea pacientului în absolutiv în poziția de oblic (dativ, locativ, instrumental), precum și funcțiile acestuia: crearea de pivoți, detranzitivizarea semantică și sintactică. Observații convergente formulează
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
specifică a antipasivului poate fi asociată diacronic cu alte funcții (medie, reflexivă), statutul sincronic fiind nonsintetic. Caracteristicile semantice și discursive ale antipasivului privesc, pe de o parte, întreaga structură antrenată în antipasivizare, iar, pe de altă parte, caracteristicile argumentelor nominale. Palmer (2007 [1994]: 183) sintetizează funcțiile semantico-discursive ale antipasivului: poate avea funcția aspectuală de a marca o acțiune iterativă, în chamorro; poate indica un pacient partitiv, în eschimosă; indică topicalitatea agentului sau e folosit dacă pacientul este generic, în warrungu; are
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de a marca o acțiune iterativă, în chamorro; poate indica un pacient partitiv, în eschimosă; indică topicalitatea agentului sau e folosit dacă pacientul este generic, în warrungu; are funcție de încorporare, cu pacient generic în mam. Ca și în cazul pasivului, Palmer (2007 [1994]: 186) adoptă o definiție laxă a mecanismului, preluată de la Shibatani (1985): funcția de bază a antipasivului este defocalizarea pacientului. Polinskaja și Nedjalkov (1987: 247) analizează relația dintre construcția ergativă, cea pasivă și cea antipasivă: atât în construcția ergativă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu au aceeași corespondență între cazuri și relațiile gramaticale ca limbile acuzative − subiectul unui verb intranzitiv și obiectul unui verb tranzitiv poartă același caz, absolutivul (din analiză, rezultă că autoarea recunoaște existența categoriei subiectului în limbile ergative). În cadrul gramaticii relaționale, Palmer (2007 [1994]: 1) afirmă că sistemul gramatical al limbilor familiare nu este specific și altor limbi, iar terminologia tradițională nu este potrivită pentru descrierea tuturor limbilor. Palmer (2007 [1994]: 14−16) susține că, în sistemele ergative, trebuie făcută distincția între
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
rezultă că autoarea recunoaște existența categoriei subiectului în limbile ergative). În cadrul gramaticii relaționale, Palmer (2007 [1994]: 1) afirmă că sistemul gramatical al limbilor familiare nu este specific și altor limbi, iar terminologia tradițională nu este potrivită pentru descrierea tuturor limbilor. Palmer (2007 [1994]: 14−16) susține că, în sistemele ergative, trebuie făcută distincția între roluri gramaticale și relații gramaticale, pe când în sistemele agentive (adică de tip acuzativ), nu este nevoie de distincția roluri/relații. Folosirea termenilor subiect și obiect pentru sistemele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
lucrul supus unei mișcări în urma acțiunii exprimate de predicat. Autoarea atrage atenția că, pentru unii autori, conceptul de Temă încorporează accepția restrânsă atât a Temei, cât și a Pacientului, fiind considerată entitatea afectată de acțiune sau starea exprimată de predicat. ● Palmer (2007 [1994]: 8) consideră că Agentul și Pacientul sunt cele mai importante roluri pentru tipologie (dar contează și Locativul și Instrumentalul), aflându-se la baza distincției tranzitiv/intranzitiv și sunt importante și pentru delimitarea ergativ/acuzativ. Palmer (2007 [1994]: 22
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
exprimată de predicat. ● Palmer (2007 [1994]: 8) consideră că Agentul și Pacientul sunt cele mai importante roluri pentru tipologie (dar contează și Locativul și Instrumentalul), aflându-se la baza distincției tranzitiv/intranzitiv și sunt importante și pentru delimitarea ergativ/acuzativ. Palmer (2007 [1994]: 22) adaugă că toate limbile fac distincția între Agent și Pacient. ● Avram (2003: 170) subliniază că Pacientul suferă o schimbare de stare sau de localizare și nu are control asupra activității denotate de verb. ● Levin și Rappaport Hovav
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
circumstanțial de loc (Pană Dindelegan 1972a: 57): Țipetele răsună pe stradă/ Strada răsună de țipete Sudoarea șiroiește pe frunte/ Fruntea șiroiește de sudoare. Ceva mai frecventă este neutralizarea raporturilor sintactice subiect − instrumental: Ion combate boala cu vitamine/ Vitaminele combat boala. Palmer (1994 [2007]: 8−9), fără a folosi un anumit termen pentru a descrie acest fenomen (alternanța cauzativă în primul exemplu și apariția obiectului intern în al doilea), arată că multe verbe sunt atât tranzitive, cât și intranzitive, dar cu diferențe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
corespunzător și un nou subiect ergativ este introdus ca Agent sau Cauză al/a unei acțiuni la care se face referire. O propoziție tranzitivă, precum (c), poate fi sintactic derivată dintr-o propoziție intranzitivă (a) prin intermediul unei transformări cauzative/ergative. Palmer (2007 [1994]: 214) adoptă același tip de analiză: ca și pasivul, cauzativul poate fi interpretat ca o formă derivată de la o structură activă simplă; spre deosebire de pasiv însă, cauzativul nu promovează un termen, ci introduce un nou termen, cauzatorul, în poziția
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Editura Universității din București. Noailly, Michelle, 1998, "Emploi absolu, anaphore zéro et transitivité", în: A. Rousseau (éd.), p. 131-144. Oyharçabal, B., 2000, "À propos de l'érgativité: le cas du basque", Cahiers du CERES, Série Linguistique, Tunis, 120, p. 237-250. Palmer, F. R., 2007 [1994], Grammatical Roles and Relations, [Cambridge, New York, Melbourne, Madrid, Cape Town, Singapore, Săo Paulo], Cambridge University Press. Pană, Gabriela, 1967, "Tranzitivitate și diateză", Studii și cercetări lingvistice, 1, p. 15−23. Pană Dindelegan, Gabriela, 1968a, "Considerații pe marginea unor
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este un caz pur sintactic, pe când acuzativul apare în ambele ipostaze: sintactic (Romam videre 'a vedea Roma') și local (Romam ire 'a merge la Roma'). 63 T. Givón, "Typology and Functional Domain", Studies in Language, 5, p. 163−183, apud Palmer (2007 [1994]: 174). 64 M. Shibatani, "Passives and Related Constructions", Language, 61, p. 85−142. 65 Vezi și Manea (2001: 140−141). 66 În dyirbal, marca este cazul dativ (Comrie 1989: 118). 67 Această caracteristică a antipasivului, evidențiată de Palmer
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Palmer (2007 [1994]: 174). 64 M. Shibatani, "Passives and Related Constructions", Language, 61, p. 85−142. 65 Vezi și Manea (2001: 140−141). 66 În dyirbal, marca este cazul dativ (Comrie 1989: 118). 67 Această caracteristică a antipasivului, evidențiată de Palmer, intră în contradicție cu observația lui Creissels (1995) − vezi supra, 6. − conform căruia antipasivul, spre deosebire de pasiv, nu poate implica promovarea unui argument. 68 M. Baker, Incorporation: A Theory of Grammatical Function Changing, Chicago, University of Chicago Press. 69 Polinskaja și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
K. Hale, S. J. Keyser, "A View from the Middle", Lexicon Project Working Papers, 7, Cambridge, Mass., MIT. 102 M. L. Zubizarreta, "The Relation between Morphophonology and Morphosyntax: The Case of Romance Causatives", Linguistic Inquiry, 16, p. 247−289, apud Palmer (2007 [1994]: 143). 103 Nu am tratat această problemă în Capitolul 4, pentru că am considerat că, cel puțin pentru situația din limba română, alternanța cauzativă nu este un diagnostic de inacuzativitate, ci un fenomen care afectează în măsură diferită unii
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ANII INTERBELICI Bell, John D. Peasants in Power: Alexander Stamboliski and the Bulgarian Agrarian Union, 1899-1923. Princeton, N.J.: Princeton University Press, 1977. Hoptner, J. B. Yugoslavia in Crisis, 1934-1941. New York: Columbia University Press, 1962. Macartney, C. A. și A. W. Palmer. Independent Eastern Europe. New York: St. Martin's Press, 1966. Maček, Vladko. In the Struggle for Freedom. Traducere de Elizabeth Gazi și Stjepan Gazi. University Park: Pennsylvania State University Press 1957. Mitrany, David. The Land and the Peasant in Rumania: The
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Mićunović, Veljko. Moscow Diary. New York: Doubleday, 1980. Milazzo, Mateo J. The Chetnik Movement and the Yugoslav Resistance. Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1975. Milenkovitch, Deborah D. Plan and Market in Yugoslav Economic Thought. New Haven, Conn.: Yale University Press, 1971. Palmer, Stephen E. și Robert R. King. Yugoslav Communism and the Macedonian Question. Hamden, Conn.: Archon, 1971. Pavlowitch, Stevan K. Yugoslavia. New York: Praeger, 1971. Roberts, Walter R. Tito, Mihailović and the Allies, 1941-1945. New Brunswick, N.J.: Rutgers University Press, 1973. Rubinstein
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
m, urmat de noi turnuri cu zeci de etaje În zonă, pentru ca În preajma Mileniului al III-a să se construiască The Peak Tower, Într-o formă originală. Prima clădire a Băncii din Hong Kong fusese terminată În 1970 după planurile arhitecților Palmer și Turner. 690 Enciclopedie de Istorie Universală, p. 709. 523 Devenind neîncăpătoare o dată cu creșterea operațiunilor bancare, s-a inițiat În 1979 un concurs de proiecte pentru Înlocuirea vechii clădiri, câștigat de Foster Associates. Banca din Hong Kong a fost realizată după
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Neguț, S., Nicolae, I., Superlative geografice. Mica enciclopedie, Editura Ion Creangă, București, 1978. 137. Nesturh, M.F., Rasele omenești, Editura Științifică, București, 1957. 138. Neuhauss, Richard G., Deutsch-neuguinea, III, Berlin, 1911. 139. Opriș, T., Enciclopedia lumii vii, Editura Grammond, 2008. 140. Palmer, E., Notes ou some Australian Tribes, În Journal of the Royal Anthropological Institute of Great Britain and Ireland, XIII, London, 1883. 141. Parker, K.L. More Australian Legendary Tales, collected from Various Tribes, London, 1898. 142. Patte, E., Les Prăhistoriques et
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
iulie 1967 în localitatea Cluj-Napoca, județul Cluj, România, fiul lui Demeny Alexandru și Margareta, cu domiciliul actual în Germania, 68675 Hemer, Auf dem Branck 14, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Cluj-Napoca, Str. Olteniei nr. 19, județul Cluj. 92. Palmer Eva, născută la 12 aprilie 1964 în București, România, fiica lui Constantin Mircea și Svetlana, cu domiciliul actual în Germania, 76135 Karlsruhe, Lessingstr. 68, cu ultimul domiciliu din România în București, Într. Horbotei nr. 1, bl. M 1, sc. 2
HOTĂRÂRE nr. 600 din 6 iulie 2000 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/129617_a_130946]
-
prematur o fetiță, după aceea s-a căsătorit cu Maria de Medici. Nell Gwynne (1648-1687) Carol al II-lea de Stuart (1660- 1685) își condimenta viața privată în compania unor amante celebre precum: Moll Davis, actriță de mare succes, Barbara Palmer, devenită lady Castlemaine, Louise de Kérouales. Tânăra actriță, cu un corp foarte frumos, cu nas cârn, păr castaniu și ochi căprui, Nell Gwynne l-a atras pe suveranul englez prin firea dezinhibată, glumeață, veselă și simpatică, prin impertinența agreabilă. La
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]