613 matches
-
se rostogoli pe jos, dând din picioare, și micuțul izbucni în râs, uitând de lacrimi. Tribunul îi explică: — Dacă vrei să te asiguri că adversarul tău e mort, pui degetul aici - îi puse degetul în dreptul jugularei celui căzut. Simți cum palpită? Când se oprește, înseamnă că viața s-a dus. Hai să-ți arăt acum altă lovitură, tot din spate. Militarul se ridică. — Fii atent. Din spate, tu îl apuci cu stânga. Ca să se elibereze, el o să-și desfacă brațele, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îi dăduse în taină pumnalul pe când era în lanțuri. Gajus, tăcut, se duse în grădină. Tribunul fusese primul om care îl tratase ca pe un adult. Amintirile îl asaltau: lovitura precisă cu sica, degetele puse pe jugulară: „Dacă nu mai palpită, înseamnă că viața s-a dus...“ El, care îl ruga: „Nimeni nu vrea să-mi spună nimic...“ Puternicul tribunus care îi spunea, întorcându-se deodată: „Păzește-te, pui de leu...“ Primi amintirile una după alta, așa cum i le trimitea memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
De unde până unde?“ „E foarte logic!“ O privesc și simt că am lovit În plin. (joi) Mă trezesc, În somn am avut revelația unui poem genial; Îl văd cum crește, are un corp al său viu, se mișcă odată cu mine, palpită, pulsează, Îi aud bătaia oceanică a sensurilor, Întind mâna pe Întuneric, pipăi până ajung la hârtie și creion; la primul contact cu aceste obiecte străine, corporalitatea poemului s-a estompat pe jumătate; mă cramponez de resturile mutilate ce mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
rezistam peste marginile normalului, dar revelația adevărată am trăit-o În acea comuniune perfectă cu piatra, cu aerul, cu cerul. Ajunși sus, A. s-a lăsat să cadă, cuprinsă de zbuciumul Întregului corp, pe stânca goală; se vedea cum Îi palpită pântecul, precum al Ledei, sub ploaia de aur; nu vorbea, nu auzea, ochii erau Închiși, strânși să păstreze În sine o imagine corporalizată; ținea mâna crispată pe piatră, mângâind-o spasmodic; era transfigurată, absentă față de orice, față de mine. O surprinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Tușind și înecându-se, fiind imobilizată de lanțuri grele de metal, Cheryl devenise aproape o jucărie; acum, era din nou trasă afară din apa opacă a heleșteului cu ajutorul unei frânghii și a unui scripete fixat undeva deasupra apei. Țeasta îi palpita în timp ce tot sângele îi năvălea în mâini. Stătea cu capul în jos de atâta timp. - Stai, stai! Oprește-te! încercă ea să țipe cu voce stinsă. Ce se întâmplase? Își amintea de Donny cum se cabrează, apoi cum cineva apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mirosului și a luminii cenușii. În urma lor venea un soldat Înalt, purtînd ghete strîmbe și un șort militar englezesc. Avea pieptul gol, iar coastele lui slabe păreau o colivie de păsări, În care Jim aproape că-i putea vedea inima palpitînd. — Bravo, băiete... Îi aruncă lui Jim un zîmbet chinuit și Îl mîngîie pe cap. Se așeză repede jos, sprijinit de perete, cu fața cadaverică Întoarsă spre cimentul umed. O a doua echipă de sanitari lăsară jos targa, lîngă el. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un buldozer. — Am sperat tot timpul că va cădea avionul. Nu vroiam s-o văd moartă. Apoi nu mai spune nimic. Acum stă lângă tine. Și-a revenit puțin. E mai puțin speriată, mai puțin amețită. E o meduză care palpită. Pentru că între voi s-a întors apa voastră amniotică. O simt, plutiți una către cealaltă în tăcerea asta. În noaptea asta capul îi va cădea din când în când, dar nu-ți va lăsa mâna. Iar mâine va ști exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de pe-atunci ce voiau de la noi stelele de pe cer și ce spunea umbra dealurilor În Întuneric. Numai că atunci răspunsul era simplu. Dar Îl uitase. Se ștersese. Deși pentru o clipă Fima avu senzația că răspunsul acela exista și palpita la marginea amintirii, Întinde numai vârful degetelor și o să-l prinzi. Se lovi cu capul de sticlă și se Înfioră de frig. Bialik 1, spre exemplu, susține că stelele l-au Înșelat. Au promis și nu s-au ținut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mesă-Gospel și mai târziu am pus la pick-upul nostru abia cumpărat Stille Nacht, interpretat de Mahalia Jackson, până ce a amuțit și ea, iar televizorul care încă mai rezista prezenta emisiunea de divertisment pentru Crăciun, o lumină albastră, care făcea să palpite camera noastră de zi. Acum imaginea se afla încă la început și cuvintele veneau pe urmă ca o haită de câini. Astea justificau totul și celebrau. Făceau noi promisiuni, dintr-acelea vag atrăgătoare și lejere; aveau culori luminoase, prevesteau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lume, a făurit pentru înțelegătorii de frumusețe și adevăr, o frescă uriașă de poezie sonoră. Sărăcia, iubirea și moartea: iată materialul cu care acest vrăjitor suia pe scara cerului. Întreaga sa operă este străbătută de noțiunea celor veșnice, în ea palpită suflul eternității, cu rostul de a fi și de a trece. Amintirea întâlnirilor noastre mă va petrece până la capăt. Mă primea ca pe un frate. Parcă-l văd, fără haină și guler. Un buton de cilic îi prindea la gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
intelectual În Încurcătură; problema nu se pune și cu privire la Inutili. Nu există În toată lumea nici un iconoclast care să nege că primul dintre toți a acționat la Mulhouse și că indiscutabilul său părinte a fost inginerul Walter Eisengardt (1914-1941). Două personalități palpitau În valorosul teuton: visătorul incorigibil, care publicase două monografii importante, astăzi uitate, referitoare la figura lui Molinos și a gânditorului de rasă galbenă Lao Tse, și solidul metodolog cu realizări tenace și creier practic, care, după proiectarea unui grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de un sistem de conducte prin bezna căruia curg apă și câte-un bloc de piatră. Dar nimeni nu va pretinde că tocmai calitățile sale fizice sunt redundante În masa umană care Îl Înconjoară, ci conștiința faptului că În el palpită ceva tăcut și tainic, care se joacă și doarme. țelul urmărit de Eisengardt În romanticele sale nesomnuri a fost pe deplin atins; oriunde se află vreun Inutil, mașina se odihnește, iar omul, din nou călit, muncește. Nemuritorii And see, no
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sprijine pă opinia totală, a zis un șoz care iera o jicnire pă bune la purtarea și moaca mea. Da a avut succes! Ăl mai bine au zis că io ieram mai mult butuc ca alceva. Ce nu-și putea palpita bieții cristoși ie că mandea stam și ascultam dân dosu la paravan și-i Întreceam mișto și nu le perdeam nici o parolică. Da totu n-a mai fost nimic când pisălogu insuportabil s-a pus pă buchisit cu ciripitu lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
M-am evacuat la răscrucea cu Rodríguez Peña și foarte natural am defilat prin față la șpițeria Achinelli și p-ormă am ancorat În fine În Quintana. Să găsesc grosso modo număru dă la casă a fost decât chestie de palpitat lovele. Nici una, nici alta, cu autoritatea care i-o da bronzu dă la nasturi, portaru nu se Învoia să se șueteze cu mine pă teren dă frățească igalitate; da țoalile mele și-a făcut efectu: celtu a aceptat să urc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
le aduseseră cu ei la suprafață. Acești zglobii jucători de cărți ai Marinei Militare păreau că nu dau doi bani pe misiunea lui Norman. Dar poate că nu știau. Se Îndepărtă de hublou și se așeză la masă. Genunchiul Îi palpita, iar În jurul bandajului pielea era umflată. Primise Îngrijiri de la un medic al marinei, În timpul transbordării din submarin În camera de decompresie. Fuseseră scoși din Deepstar III Într-un clopot presurizat, iar de acolo fuseseră transferați În camera mare de pe puntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
văzut sînt suprafețe care se repetă. Cîntecul zînei pe care îl aude el nu poate ieși din piepturi galactofore. Ar sparge și infernul dacă ar ști că acolo poate găsi ceva. Altfel, nimic nu-l mai atrage. Abia, abia mai palpită cînd altă victimă se apropie și el nu mai poate avea speranță în ea. V. tînăr îl privesc cum se resoarbe încet în mine. Și mă pomenesc cu sufletul invadat de un zeu bolnav; cuprins de însingurare ca de o
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ce încearcă, să facă un gol de ceruri, în care numai odată putem să fim desfrunzirea încărunțită a undelor. FUGA EULUI MEU Simt, atâta emoție în visul acesta ce-mi tremură-n timp, suspinul adânc al stelelor. Simt, inima cum palpită în focul unei iubiri ce străbate mistuitoarea stăruință a trecutului în care rubinul m-a făcut să pot străluci până la cer, acolo unde un vânt umed mi a vrăjit trupul înfometat de atâtea anotimpuri. Simt, frunzele teilor pălind, sub pașii
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
revistele cu muduri În costume - nonșalant, ca un adevărat homosexual sofisticat ce era. Jack stătea aproape de el, urmărindu-i privirile. La sfîrșit cărțulia cu orgia. Timmy văzu sîngele fals, de cerneală, și continuă să se uite. Jack văzu cum Îi palpită o venă de la gît. Valburn ridică din umeri. — Îmi pare rău, dar nu cunosc pe nimeni. Greu de citit. Actor talentat! — N-ai recunoscut pe nimeni? — Nu. — Dar l-ai recunoscut pe Bobby. — Evident, pentru că Îl cunosc. — Și pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
caz bun pentru un mare juriu, am să te trec primul pe lista de promovări. Ajungi pe loc locotenent detectiv. — Și ce voi comanda? — Arnie Reddin se pensionează luna viitoare. Îți dau brigada de detectivi de la Hollywood. Ed simți cum palpită. — Ed, ai treizeci și unu de ani. PÎnă și tatăl tău a ajuns locotenent abia la treizeci și trei. Am s-o fac. CAPITOLUL 30 Controale printre perverși: Cleotis Johnson, agresor sexual cu cazier, pastor la Biserica Metodistă și Episcopală a Sionului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
telefon. Jack făcu o buclă spre sud, o luă pe scurtătură și ajunse În mare viteză pe Gretna Green la numărul 1184. Un conac În stil spaniol, cu o pajiște uriașă În față. Lynn Bracken Încă nu apăruse. Inima Îi palpita. Uitase ce pățești cînd iei benzedrină. Parcă mașina și cercetă casa: nici o mișcare. Se duse pînă la ușă, apoi, aplecat, porni În căutarea unor ferestre. Toate Închise. Un grădinar lucra În spate, așa că n-avea cum să dea ocol casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
el se sfia să-l citească, pentru că știa că Îl are la degetul mic. Lynn gîndea Întotdeauna cu doi pași Înaintea lui, apărînd și dispărînd din viața lui, tot așa cum el apărea și dispărea din viața ei. Vălul acela negru palpita: Întrebări, răspunsuri. Liniște Întunecată, țăndări de tencuială rotindu-se În spirală și deschizîndu-se la culoare. Camera 7 de la Victory: paturile băieților de la Brigada Anti-Mafia. Ușa de la 6 larg deschisă. Bud se rostogoli din pat și se ridică În picioare. Inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
i-ar fi tremurat sub imperiul emoției și să nu arate nici ce simte și chipul îi era aproape nepăsător, cu o sprânceană ușor ridicată, urmărind totul cu o atenție rece, ușor ironică, și doar fibrele subțiri ale mușchilor fălcilor palpitau, trădându-l. La fel și acum. Ca de fiecare dată când se simțea prea cuprins de emoție, se străduia să se gândească și la altceva, continuând să urmărească totul cu atenție, chiar cu curiozitate, fără să se lase subjugat; doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în care nu se zărea deloc forța în stare s-o poarte după ea, încăperi din ce în ce mai mici, încât probabil puteau fi desfăcute și așezate una într-alta, ca într-un joc, din ce în ce mai întunecoase, la răstimpuri izbucnind într-o lumină formidabilă, palpitând preț de o clipă, ca o respirație, orbind-o și răspândindu-i-se în creier, mușchi, membre, măruntaie, după care șirul de încăperi se desfășura mai departe, mereu mai întunecoase, toate cu un miros persistent de clor sau camfor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
după care șirul de încăperi se desfășura mai departe, mereu mai întunecoase, toate cu un miros persistent de clor sau camfor sau iod sau toate la un loc, un miros ridicându-se din penumbrele pereților de sticlă, iarăși lumina orbitoare palpitând, încăperile se continuau mereu mai întunecoase, o cuprindea teama, simțea cum i se răspândește teama în trup, dar nu se putea împotrivi acelei formidabile înaintări de automat și nici atracției; și dintr-odată în apropierea ei, lângă ea, deasupra ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
atenție cum i se încălzesc pielea și rochia; își privea mâinile de parcă le-ar fi văzut prima oară, își îndoia și dezdoia foarte încet degetele, urmărind cum se întind sau zvâcnesc tendoanele, cum se adună pielea în jurul nodurilor, iar venele palpită sub pergamentul uscat și îngălbenit; privea cutiile mari de lemn înșirate pe marginea balconului, așteptând să se oprească o șuviță de adiere în mănunchiurile stufoase de frunze verzi, mici și grase ale acelei plante al cărui nume nu-l cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]