1,593 matches
-
tălpi, el e El Dorado și goana după aur. El îi mână de la spate, el face jocurile, el e zeul Coin la care se închină toți, de când se nasc și până își dau duhul. El a actualizat acel dicton antic panem et circenses și a prefăcut America, lumea, într-un McDonald's și Disneyland gigantic! Religia dolarului acoperă tot spectrul existenței, abia dacă poți vârî un vârf de ac din credința străbună cu care vii de-acasă. Nimic mai opus învierii
O CARTE DE SCANDAL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17120_a_18445]
-
Andronești din Târgoviște și Mănăstirea Seaca, unde și-a aflat, se pare 18, mormântul; grecul Pano (Pană), om de credință al lui Simion Movilă, și-a găsit mormântul la Mănăstirea bucureșteană Sfânta Ecaterina, căreia i se zice și „mănăstirea lui Pană vistiernicul”; cronicarul lui Mihai Viteazul, marele logofăt Teodosie Rudeanu, a fost îngropat la Mănăstirea Flămânda (la 28 mai 1621), ctitoria sa; marele vistier Stoichiță, apropiat al lui Radu Șerban, a ridicat o mănăstire la Strâmba, satul său, și a fost
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
urmat soțul, l-a secondat, i-a stat aproape, i-a născut unsprezece copii, a ridicat împreună cu el lăcașe de închinăciune și și-a pus numele lângă zidiri ce-i aparțin sau pe care le-a înălțat împreună cu fratele ei, Pană Negoescu (Biserica Dintr-o zi și Biserica Ienei din București, Biserica bolniței de la Mânăstirea Bistrița, Mănăstirea Surpatele), a dăruit bogat alte mănăstiri. L-a însoțit pe soțul ei care își pierduse tronul (Brâncoveanu a fost ridicat „dimpreună cu toată casa
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și boierii din Divan. „Era evidentă preocuparea [Doamnei Marica] de a păstra cea mai însemnată parte a averii nepoților de fii și mai ales celui menit să ducă mai departe numele neamului”. Doamna Marica Brâncoveanu (al cărei frate, marele ban Pană Negoescu, s-a aflat printre cei chemați să gireze înțelegerea pomenită mai sus) a murit în decembrie 1729. Fiicele au îngropat-o în biserica Sfântul Gheorghe Nou. Unele „femei triste” rămâneau în gineceu... Moartea lui Petru Rareș la 2/ 3
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
văduvelor (protejate câteodată de rude pe care chiar le răsplăteau, cum a făcut văduva Grăjdana, care, îngrijită - „a căutat-o [...] la toate nevoile ei și a cercetat-o și a cinstit-o, ca pe un părinte” - de ginerele ei, logofătul Pană Filipescu, i-a dăruit acestuia, după ce s-a recăsătorit cu „cinstitul dregător al domniei mele, jupân Bunea mare sluger”, un sălaș de țigani; Matei Basarab, istorisind cauza, i-l întărește pe 5 ianuarie 1650) erau multe și felurite. De la recuperarea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
clucerul Constantin Știrbei, cel „lung la unghii”, l-a sâcâit pe Constantin Brâncoveanu până când Vodă a poruncit să fie pus în obezi și trimis la Mănăstirea Tismana 309. Maria (Marica) a fost măritată de două ori. întâi cu marele spătar Pană Filipescu (care mai fusese însurat cu Preda, fiica postelnicului Radu din Văleni), înrudit cu multe familii boierești valahe, fidel socrului său (împreună cu care a stârnit mânia lui Mihnea al III-lea) și combatant contra slujitorilor răsculați în 1655310. Rămasă văduvă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
verzi), Nichifor Crainic (Rugăciune, Sus inima!), Dumitru Bacu ( În loc de plugușor, Iarna la Aiud), D. Iov (Chemare), Andrei Ciurunga (Țara mea de dincolo de țară), Pan Hallipa, Ion Zeana. Sunt prezenți și câțiva poeți ai exilului, printre care Aron Cotruș (Patria), Zahu Pană (Colind de exilat), Ovidiu Vuia (Pentru neamul de-acasă), Eugen Coșeriu (Puncte cardinale), N. S. Govora, Ion Țolescu ș.a. După 1989 vor figura și scriitori din țară (Ana Blandiana, Grigore Vieru, Ileana Mălăncioiu, Leonida Lari), fiind selectate îndeosebi versuri patriotice
VATRA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290468_a_291797]
-
în 1909 le citea familiei și prietenilor și „încă de pe vremea când era judecător exilat la Ghergani, adică înainte de 1912 [...], le trimetea prietenilor, artiștii Gr. Mărculescu și Ciprian, cari le citeau la cafeneaua Capșa, unde se făcea mult haz” (Sașa Pană). Nu au fost însă tipărite decât în 1922, când Tudor Arghezi publică în „Cugetul românesc” Pâlnia și Stamate și Ismaïl și Turnavitu. Altele aveau să apară după moartea sa, în 1925 în „Punct” (Emil Gayk, Plecarea în străinătate, Cotadi și
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
Contimporanul” (După furtună), iar în 1929-1930 în „unu” (Fragmente antologice, Cronicari). În 1928 numele scriitorului devenise titlul unei publicații de avangardă scoase de Geo Bogza la Câmpina. Revista „unu” îi consacră în întregime numărul 31/1930. La editura acesteia, Sașa Pană tipărește în 1930 primul volum de scrieri urmuziene. Tot el va întocmi culegerea Pagini bizare (1970). Purtătorul numelui literar Urmuz (dat de Tudor Arghezi) a murit într-o noapte, sinucigându-se cu un foc de revolver, într-un chioșc din apropierea
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
literar, București, 1985, 124-126; Sorescu, Ușor cu pianul, 299-300; George Macovescu, Urmuz, MS, 1986, 3; Mincu, Eseu, 260-269; Scarlat, Ist. poeziei, III, 14-17; Șerban Cioculescu, Dialoguri literare, București, 1987, 115-116; Mircea Vasilescu, Urmuz: avers și revers, RITL, 1988, 1-2; Sașa Pană, Despre Tristan Tzara și Urmuz, MS, 1990, 3-4; Paul F. Silvan, Antologia personajului urmuzian, F, 1990, 12; Pop, Avangarda, 40-61, passim; Daniela Todorova, Limbajul creator de universuri autonome la Urmuz, LL, 1991; Nicolae Manolescu, Urmuz abstracționist, ST, 1991, 12; Negoițescu
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
stiloul încărcate cu sângele celor pe care, în poemele franțuzești, îi va numi „oamenii viitorului”. Adresându-se lor, le împărtășește „bucuria de a scrie nu pentru el, ci pentru o mulțime generoasă”. Autorul volumului La Poésie commune, tălmăcit de Sașa Pană cu titlul Poezia de toate zilele, nu ezită să-și renege propria artă poetică: „Nu, nu vreau să scriu un poem glorios./ Nu, nu un cântec plin de istețime și despre care/Cunoscătorii să exclame: O ce rime, ce formă
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
Ilarie Voronca, „Le Pont de l’Épée”, 1965, 27; Manolescu, Metamorfozele, 48-50; Ilarie Voronca, ALR, 518-531; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969, 172-191; Sașa Pană, Ilarie Voronca - amintiri, „Albina”, 1970, 43; Caraion, Duelul, 236-247; Piru, Varia, II, 365-368; Sașa Pană, Născut în ’02, București, 1973, 175-177; Zaciu, Ordinea, 273-287; Constandina Brezu, Ilarie Voronca popularizator al literaturii românești, MS, 1974, 2; Crohmălniceanu, Literatura, II, 405-420; Evelin Fonea, Ilarie Voronca sau Dramaticul optimism al lui Eduard Marcus, RCM, 1975, 440; Barbu, O
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
să vadă în părintele său o autoritate morală de neclintit. Dacă numai o clipă se fac concesii în cele mai nesemnificative probleme morale din viața de familie, atunci se compromite întreaga muncă de educație, se răstoarnă sensuri și semnificații care pană atunci se considerau ca inviolabile. Astfel, dacă, pe de o parte, adolescentul este tot timpul îndemnat să învețe pentru că numai așa va scăpa de munca fizică, iar, pe de altă parte, părinții nu acordă muncii atenția cuvenită, lipsind de la serviciu
ATRIBUȚIILE FAMILIEI ÎN PROCESUL EDUCAȚIEI MORALE ŞI ŞCOLARE A TINEREI GENERAȚII. In: Arta de a fi părinte by Teodora Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1416]
-
287-304; Mincu, Critice, II, 117-140; Dinu Pillat, Mozaic istorico-literar, ed. 2, București, 1971, 284-292; Braga, Sincronism, 168-214; Vlad, Povestirea, 103-105; Cornel Ungureanu, Nostalgia eposului, F, 1973, 1; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Ultimele sonete în opera lui V. Voiculescu, VR, 1973, 5; Sașa Pană, V. Voiculescu și Urmuz, MS, 1973, 3; Virgil Carianopol, Scriitori, I, 93-102; Ist. teatr. Rom., III, 169-172; Ștefan Aug. Doinaș, Orfeu și tentația realului, București, 1974, 179-199; Piru, Varia, II, 348-364; Ungheanu, Pădurea, 243-254; V. Voiculescu. Articole, comunicări, documente, I-
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
diminuat determinând un comportament docil și senzația de plutire, iar În cazul dozelor mari acesta inhiba comportamentul de atac. Pe langă efectele somatice ale consumului de amphetamine că: tahicardie, hipertensiune, reducerea apetitului, creșterea frecventei respiratorii, pupile dilatate putându-se ajunge pana la febră, transpirații, cefalee, privire Încețoșata, amețeli, dificultăți de coordonare În cazul consumului unei doze mai mari pot apărea chiar la o doză mică sau moderată: comportamente compulsive, halucinații vizuale sau auditive. Consumul de amphetamine În doze mici este asociat
CONSUMUL DE SUBSTANŢE PSIHOACTIVE ŞI COMPORTAMENTUL AGRESIV. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ilona Troiceanu, Alexandru Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1466]
-
cu norodul Și-și pusese-n cap minciuna Că da-n stup de câte una. Roiul, cum de l-a zărit C-a intrat, l-a copleșit. Socoteală să-i mai ceară Nu! L-au îmbrăcat cu ceară, De la bot pană la coadă, Tăbărâte mii, grămadă, Și l-au strâns cu meșteșug, Încuiat ca-ntr-un cosciug. Nu ajunge, vreau să zic, Să fii mare cu cel mic, Că puterea se adună Din toți micii împreună. Vocabular: asfințit: apus de soare
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
clinică”), precum și manifestările bolnavului (expresii, reacții, conduite, comportamente, acțiuni, etc.). Cercetarea cazului clinic, considerat ca un accident, se bazează pe datele furnizate de anamneza clinică și pe reconstituirea evoluției clinice a procesului morbid sau istoricul bolii, de la data debutului acesteia pană în momentul examenului clinic, al întâlnirii medic - bolnav. Examenul clinico-psihiatric urmărește să pună în evidență cu rigurozitate faptele sau manifestările clinice anormale, din care să reconstituie tabloul clinic al bolii. Aici cercetarea medico-psihiatrică se oprește. Ea nu merge mai departe
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
1966-1968). Debutează cu poezia Mașinism în 1932 la revista clujeană „O lume nouă”, iar editorial în 1938 cu romanul memorialistic Am plecat din sat, scris în 1937-1938 la Paris, în timpul unei specializări. În 1932 face cunoștință cu Geo Bogza, Sașa Pană și S. Perahim, frecventează grupurile avangardiste literare, în 1933 deschide o expoziție de desene împreună cu Miron Radu Paraschivescu și Ion Vitner în localul librăriei Hasefer. Asociindu-se cu un grup de tineri intelectuali clujeni (Eduard Mezincescu, Grigore Popa, Nicu Caranica
VLASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
de direcție. Schimbarea orientării este marcată și printr-o schimbare de format, similar la numărul 13/1931 cu al „Biletelor de papagal”. Tot în acest număr apare articolul-program Antiarhaism, scris de Teodor Scarlat, iar I.N. Copoiu îi dedică lui Sașa Pană textul programatic Gânduri în flăcări, o pastișă în manieră avangardistă. În numărul următor Sașa Pană figurează și el cu un fel de manifest, unde declară: „Dilatați-vă patima pătrunderii până la portalul îndoliat al resemnării și în ritmul nebuniei colective acidulați
VRAJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290649_a_291978]
-
Comuniști din centrul universitar Iași; apare din aprilie 1974 până în 1989 cu o periodicitate neprecizată, în funcție de calendarul anului universitar. Redactori-șefi: Valeriu Rusu, Dumitru Constantin (din 1974), Ioan Petru (din 1975), Petre Dumitrescu (președinte din 1980), Cătălin Enică (din 1978), Dumitru Pană (din 1982), Ștefan Berbece (din 1984), Florea Ioncioaia (din 1986), Dan Radu (din 1988), Cezar Caluschi (din 1989). Colectivul de redacție este format din studenți ieșeni. Revista publică un supliment literar - „Biblioteca «Opinia»”, un număr dedicat centenarului Independenței și o
OPINIA STUDENŢEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288546_a_289875]
-
debut, Cartea cu grimase (1933). La Editura unu, de care se îngrijea Sașa Pană, scoate volumul următor, căruia mai vârstnicul comiliton îi schimbă titlul din Altă planetă în Metamorfoze (1934). În 1936 proiectează împreună cu Victor Brauner, Pericle Martinescu și Sașa Pană revista „Antagonism”, care însă nu mai apare. Este perioada în care pictează acuarele suprarealiste destinate ilustrației de carte. Unul dintre ultimii suprarealiști români, alături de Sașa Pană și Gellu Naum, N. pregătește, în 1937, cu ajutorul celui dintâi, placheta Spre țara închisă
NISIPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
formule memorabile. O pagină relatează despre apariția volumului Jurnal de sex al lui Geo Bogza, refăcând atmosfera acelui moment tensionat, în care autorul stârnește concomitent o mare admirație și o dezaprobare violentă. Parcurgerea întregii etape avangardiste a scrisului lui Sașa Pană atrage atenția asupra unei relative neconcordanțe între, pe de o parte, intențiile programatice bătăioase, mărturisite peste tot, căutând cu obstinație expresia adecvată, și, pe de alta, o structură reală, mai echilibrată, care, fără voie, o sabotează, insinuându-se, nu o dată
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
prelungire a manifestelor, poeziile exprimă nostalgia depășirii punctului mort al echilibrului spiritual: multe dintre ele vorbesc despre insatisfacția provocată de inevitabila cumințire a poemului, urmată de o melancolică resemnare. Am putea spune că o mare parte a creației lui Sașa Pană e un reflex al tristeții de a nu fi un suprarealist complet. ION POP SCRIERI: Răbojul unui muritor, București, 1925; Diagrame, cu desene de Victor Brauner, București, 1930; Echinox arbitrar, cu desene de M.H. Maxy, București, 1931; Viața romanțată a
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
Barbu, O ist., 41-42; Raicu, Critica, 20-25; Dana Dumitriu, „Culoarea timpului”, RL, 1977, 15; Emil Nicolae, „Culoarea timpului”, CRC, 1977, 26; Grigurcu, Poeți, 428-431; Lit. rom. cont., I, 201-202; Virgil Teodorescu, Sașa Pană, RL, 1981, 35; Bucur, Poezie, 137-150; Sașa Pană, în Avangarda literară românească, îngr. și introd. Marin Mincu, București, 1983, 45, 679-680, passim; Simion, Scriitori, III, 60-62; Scarlat, Ist. poeziei, III, 29-30; Pop, Avangarda, 258-269, passim; Ierunca, Subiect, 190-192; Sașa Pană, în Literatura românească de avangardă, îngr. și pref.
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
Pană, RL, 1981, 35; Bucur, Poezie, 137-150; Sașa Pană, în Avangarda literară românească, îngr. și introd. Marin Mincu, București, 1983, 45, 679-680, passim; Simion, Scriitori, III, 60-62; Scarlat, Ist. poeziei, III, 29-30; Pop, Avangarda, 258-269, passim; Ierunca, Subiect, 190-192; Sașa Pană, în Literatura românească de avangardă, îngr. și pref. Gabriela Duda, București, 1997, passim; Ov. S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 2001, 133-147, 193-194; Dicț. scriit. rom., III, 574-576; Popa, Ist. lit., II
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]