3,485 matches
-
prin membrana bazo laterală datorită antiportului Na+/H+. Gradientul de Na+ este menținut de ATP-aza Na+K+; pătrund 2 ioni de K+ la schimb cu 3 ioni de Na+ (fig. 9). Schimburile de ioni descrise face ca sângele care părăsește pancreasul să aibă un pH mai acid decât al sângelui arterial. b. Mecanismul secreției de enzime pancreatice Enzimele pancreatice sunt sintetizate sub formă inactivă la nivelul ribozomilor celulelor acinare. După sinteză ele sunt concentrate la nivelul reticulului endoplasmic rugos, apoi sunt
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
bogată enzimatic și stimulează eliberarea din vezica biliară a bilei. Faza cefalică este predominant nervoasă. Excitanții conditionați și neconditionați, similari cu cei care declanșează secreția salivară și gastrică, intervin și în această fază stimulând secreția pancreatică. Vagul prezintă fibre destinate pancreasului și a căror stimulare determină o secreție pancreatică bogată în enzime. Controlul umoral este reprezentat de gastrină care stimulează direct secreția pancreatică, dar acționează și indirect, prin stimularea secreției acide gastrice, deoarece prezența ulterior a chimului acid în duoden intensifică
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
Factorul umoral responsabil de evacuarea bilei este colecistokinina (are acțiune stimulatoare directă asupra musculaturii veziculare și reduce rezistența sfincterului Oddi). Bombezina intensifică și ea motilitatea veziculei biliare. Un alt hormon cu acțiune asupra veziculei biliare este polipeptidul pancreatic (secretat de pancreasul endocrin) care are efecte opuse CCK. Substanțe coleretice sunt substanțe care măresc secreția biliară. Substanțe colagoge sunt substanțe care produc evacuarea bilei (sulfat de magneziu, gălbenuș de ou, frică, smântână). 4.4. Sucul intestinal Sucul intestinal este un lichid tulbure
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
și CCK12; CCK58 și CCK8 se găsesc la nivelul creierului. Rolurile CCK: determină contracția veziculei biliare și secreția de suc pancreatic bogat în conținut enzimatic; amplifică stimularea secreției pancreatice alcaline de către secretină; inhibă evacuarea gastrică; exercită un efect trofic asupra pancreasului; crește secreția de enterokinază; crește motilitatea intestinului subțire și a colonului; alături de secretină, CCK crește tonusul sfincterului piloric, prevenind astfel refluxul conținutului duodenal în stomac; gastrina și CCK stimulează secreția de glucagon. Secreția de CCK este stimulată la contactul mucoasei
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
hormon. Secretina Secretina este secretată de celulele localizate în profunzimea glandelor mucoase din porțiunea superioară a intestinului subțire. Are o structură similară cu cea a glucagonului, GLI, VIP, GIP. Rolurile secretinei: determină stimularea secreției de bicarbonat de către celulele ductale ale pancreasului și a tractului biliar, stimulează secreția apoasă a sucului pancreatic, scade secreția de suc gastric, poate determina contracția sfincterului piloric. Secreția de secretină este stimulată de produșii de digestie proteică și de concentrația de acid de la nivelul porțiunii superioare a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
altele sunt mai noi, apărute în terminologia științifică. Cele trei cuvinte din titlu sunt date în DEX ca sinonime ale lui abdomen, definit în același dicționar ca „parte a corpului, între torace și bazin, în care se găsesc stomacul, ficatul, pancreasul, splina, rinichii și intestinele“. Pântece este moștenit din lat. panticem (forma de acuzativ a lui pantex), la fel ca în multe alte limbi romanice (italiană, franceză, catalană, spaniolă, portugheză). Există și în dialectele sud dunărene (aromână și meglenoromână). Este cel
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
s-a petrecut schimbarea de sens și nici de ce s-a împrumutat un cuvânt pentru sensul netransmis din latină. Important de reținut este însă că evoluția de sens de la „șold“ la „coapsă“ există și în alte limbi romanice. sânge, crunt, pancreas Rom. sânge vine din lat. sanguinem (forma de acuzativ a lui sanguis), iar termenul latinesc s-a transmis tuturor limbilor romanice. În latină, existau însă două cuvinte pentru noțiunea de „sânge“: sanguis, -inis „sang qui se trouve en circulation“ (DEL
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cruor are la bază o rădăcină indo-europeană *cru din care provin și lat. crudus „în sânge“ și gr. kréas „carne“. Cuvântul grecesc a intrat în compunerea lui pánkreas < pan „tot“ + kréas „carne“, împrumutat de franceză (pancréas) și apoi de română (pancreas). Nume de animale Este un câmp semantic relativ închis, dacă privim evoluția acestuia de la latină la română. Moștenirea latinească din celelalte limbi romanice pledează, de asemenea, pentru această idee. Dintre numele de animale domestice din latină, unele au fost moștenite
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și apărută la Veneția în 1685; Louise Bourcier pentru maladiile femeilor: Observations sur la Stérilité, accouchemments et maladies des femmes ca și François Mauriceau (Traité des maladies des Femmes grosses); Friedrich Hofmann pentru Medicina rationalis sistematica: S. G. Wirsung pentru pancreas; danezul Stenon pentru parotidă; frații Hunter pentru anevrisme. Această trecere în revistă a preocupărilor medicale și a realizărilor, sunt în măsură să sugereze dimensiunea acestui secol medical și a avântului medicinei impulsionat de Renaștere. Contrar unor opinii că declinul Renașterii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
premieră a opoterapiei sexuale și a unor idei ale geriatriei de mai târziu, prin opoterapie. Instituie tratamente cu glande proaspete, conservate sau uscate; extracte apoase sau lipidice; tiroidă uscată de oaie pentru hipotiroidism și gușă; extracte de suprarenale, ovar, testicul, pancreas, hipofiză în carența glandelor respective. Brown Séquard îl completează astfel și pe Galen îmbinând tradiția cu noncomformismul. Oricum, chimia și fizica au ajutat mult progresul medicinei din acest secol, progres la care adăugăm și contribuția metodei grafice a francezului Marey
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
funcțiilor de secreție internă au rol în reglarea funcțiilor metabolice, hormonii tiroidieni, reglatori ai proceselor de metabolism, paratiroidieni, coordonatori ai metabolismului fosfocalcic, respectiv a dezvoltării sistemului osos, suprarenali, cu rol în metabolismul sărurilor în reglarea tensiunii arteriale; insulina, secretată de pancreasul endocrin concură la reglarea metabolismului glucidic; estrogenii și progesteronul secretați de ovar; testosteronul, secretat de testicul cu rol în păstrarea caracterelor de gen. Dacă descrierea glandelor cu secreție internă a început încă din Renaștere, cu Vesal (1555) — corpul galben, și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
organului cu altul, circulația extracorporală asigurând funcțiile vitale. În 1948 se realizează, în Franța, transplantul de cornee. Transplantul de rinichi are loc în 1959 și de inimă în 1967. în prezent se efectuează și transplantul de ficat. încercările transplantărilor de pancreas, intestine etc. sunt între proiect și încercare. Produsele plastice (Nylon, Dacron), aliajele metalice tolerabile de către organism, țesuturi sintetice nealterabile, intră ca înlocuitori de oase, artere, articulații, valvule cardiace etc. În 1950, Vladimir Demikhov, chirurg rus, încercase grefe cardiace pe animale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
nervos, cutanat, respirator, digestiv, urinar și genital). în acest spirit științific va publica, în țară, Traite de physiologie Médicale, 3 volume, însumând 2110 p, precum și lucrări în domenii variate: fiziologie, patologie, neurologie, cardiologie, terapeutică, nosologie, endocrinologie cu preferință pentru studiul pancreasului descoperind pancreatina (insulina). Uimitoarea sa descoperire e anunțată în 31 august 1921, în Archives Internationales de Physiologie, vol. XVIII, obținând brevet în aprilie 1922. De acum era profesor de două decenii la Facultatea de Medicină din București, prezent în revistele
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
glutamatergice, nitrinergice etc. Particularități morfofuncționale interesante prezintă sistemul nervos enteric (SNE). Acesta reprezintă cea de a treia componentă vegetativă periferică care asigură activitatea motorie și secretoare atât a tubului digestiv de la esofag la sfincterul anal intern cât și organelor anexe (pancreas, vezică și căi biliare). Alcătuit din peste 20 tipuri de neuroni enterici și celule enterogliale ce însumează aproximativ 200 milioane numai în jejuno-ileon (Furness, 2008), ca principali constituenți ai plexurilor nervoase intraparietale mienteric (Auerbach) și submucos (Meissner), SNE prezintă o
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
anterioară a stomacului și în plexul intermezenteric, iar vagul drept pe fața posterioară a stomacului și în ganglionul semilunar, formând cu splanhnicul de aceeași parte ansa memorabilă Wrisberg. În timp ce vagul stâng se distribuie în mod predominant la nivelul stomacului, splinei, pancreasului și căilor hepatobiliare, vagul drept trimite numeroase ramuri mezenterico-coeliace solare, intermezenterice, intestinale etc. Toate aceste ramuri intră în constituția diferitelor plexuri viscerale abdominale. De aici denumirea dată pneumogastricului de „vag” (nervul rătăcitor). Majoritatea lor sunt de tip preganglionar, deoarece degenerează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
eferente ale ganglionilor semilunari se distribuie în marea lor majoritate ramurilor terminale ale acestuia, contribuind la formarea plexurilor secundare hepatic, frenic, gastric, pancreatic și splenic etc. Plexul hepatic anterior și posterior trimite ramuri la ficat, vezica biliară, regiunea duodenopilorică și pancreas, iar plexul frenic oferă filete diafragmului, esofagului, venei cave inferioare și plexului adrenal. La rândul lor, plexurile coronarostomahic și gastric stâng asigură împreună cu filetele vagale inervația vegetativă a stomacului. În timp ce vagul stâng emite ramuri gastrice anterioare, vagul drept inervează fața
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
plexului adrenal. La rândul lor, plexurile coronarostomahic și gastric stâng asigură împreună cu filetele vagale inervația vegetativă a stomacului. În timp ce vagul stâng emite ramuri gastrice anterioare, vagul drept inervează fața posterioară a stomacului. Plexul pancreatic se găsește în jurul capului și corpului pancreasului, prezentând anastomoze cu plexurile aortic, hepatic și duodenal, derivat din mezentericul superior. În sfârșit, plexul splenic emite filete pentru splină, stomac și coada pancreasului. Ganglionii mezenterici superiori se găsesc la originea arterei mezenterice superioare, fie sub forma cea mai frecventă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
anterioare, vagul drept inervează fața posterioară a stomacului. Plexul pancreatic se găsește în jurul capului și corpului pancreasului, prezentând anastomoze cu plexurile aortic, hepatic și duodenal, derivat din mezentericul superior. În sfârșit, plexul splenic emite filete pentru splină, stomac și coada pancreasului. Ganglionii mezenterici superiori se găsesc la originea arterei mezenterice superioare, fie sub forma cea mai frecventă de două mase ganglionare distincte sau unite în halteră, fie sub formă de 3-4 mici conglomerate de celule nervoase dispuse inelar sau diseminat în jurul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
loc important ocupă la nivel visceral elementele vegetative intrinseci. Acestea sunt reprezentate de microganglionii intraparietali din diferitele organe, înconjurați de filetele terminale ale plexurilor viscerale corespunzătoare. Astfel de structuri ganglionare se găsesc în grosimea mușchiului cardiac și uterin, pereții bronhiilor, pancreas, ficat, vezică, glande salivare și îndeosebi, în musculatura netedă a întregului tub digestiv. Ele conferă un oarecare grad de autonomie viscerelor respective și explică menținerea activității lor specifice (contractile, secretorii etc.) în condițiile scoaterii din organism și perfuzării cu soluții
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
un grad de independență funcțională mai mare decât al altor organe, plexurile enterice sunt subordonate influențelor reglatoare centrale și periferice. Plexuri intramurale similare au fost puse în evidență în numeroase alte organe ca: mușchiul uterin, vezicula biliară și vezica urinară, pancreas, glande salivare și chiar pereții vasculari. Plexul uterovaginal, de exemplu, reprezintă calea de distribuție la organele genitale feminine a filetelor parasimpatice sacrate (n. pelvin) și simpatice provenite din plexul hipogastric. Dintre formațiunile ganglionare ale acestui plex parietal, mai important este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
activității tubului digestiv. Structură nervoasă cu particularități morfo-funcționale complexe, sistemul nervos enteric este reprezentat la mamifere și om de ansamblul plexurilor nervoase situate atât în pereții întregului tract digestiv de la esofag la sfincterul anal intern, cât și în organele anexe (pancreas, vezică și căi biliare). Neuronii enterici și enterogliile sunt grupate în structuri microganglionare intraparietale care formează plexurile mienteric (Auerbach), situat între stratul longitudinal extern și circular intern ale tunicii musculare și submucos (Meissner) situat între tunica musculară și muscularis mucosae
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sens rostro-caudal în întregul intestin primitiv sub forma unei unde al cărei front avansează prin mezenchimul local; Aria vagală caudală corespunzătoare somitelor 6 și 7 care colonizează în sens rostro-caudal numai derivatele intestinului anterior subfrenic (stomacul, duodenul, căile biliare și pancreasul); Aria truncală proximală care colonizează derivatele intestinului anterior suprafrenic, în special esofagul dar și faringele și limba (30); Aria sacrală situată distal față de somita 28 al cărei material neuroenteroformator migrează în sens invers, caudo-rostral și colonizează derivatele intestinului terminal, rectul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
realizarea transmiterii intraparietale digestive cât și în inducerea proprietăților de pacemaker gastrointestinal. Într-un număr important de lucrări curente, celulele interstițiale Cajal au fost găsite în diferite alte organe: uter, uretră, ureter, vas deferent, vase sanguine, limfatice, prostată, glandă mamară, pancreas (citate de Popescu și colaboratorii, 2005). Cercetări microelectrofiziologice recente privind rolul de pacemaker gastrointestinal al celulelor interstițiale Cajal-like aduc dovezi experimentale convingătoare în favoarea participării acestora la producerea motilității ritmice spontane a tubului digestiv. Ca și în cazul pacemakerului cardiac, Ca2
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ani de L. M. Popescu și colaboratorii la nivelul tubului digestiv și unor organe extradigestive. Folosind tehnici ultrastructurale histofluorescente, microscop electronice, imunohistochimice și electrofiziologice moderne, L.M. Popescu și colaboratorii au identificat celule Cajal-like interstițiale în organele digestive și reproductive (2005-2006), pancreas (2005), miocardul atrial și ventricular uman (2006), vezică biliară umană (2007), valvule miocardice ale venelor pulmonare (2008), artera mezenterică (2008), celule miocardice și epicardice (2009). Majoritatea rezultatelor obținute sunt prioritare și conțin elemente de certă originalitate. Din această categorie fac
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Peptidul vasoactiv intestinal (VIP). Format din 28 de aminoacizi are distribuție centrală și periferică difuză. La nivel cerebro-spinal se găsește în hipotalamus, hipocamp, amigdală și neocortex. Atât la nivel central, cât și în întreg tubul digestiv, plămâni, aparatul genital și pancreas, VIP este eliberat împreună cu acetilcolina, îndeplinind rol de cotransmițător al acesteia. În afara proprietăților neuromodulatoare, VIP îndeplinește rol și de mediator chimic activator al eliberării de hormoni adenohipofizari (prolactină, somatotrop și luteinizant). În peretele intestinal, VIP este prezent în concentrații mai
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]