5,936 matches
-
mine. Veți vedea că nu e nimic. Era rigidă, nu reușea să facă nici un pas. — Golul, golul, acolo jos - spunea - ajutor, amețeală... Nimic din ce se vedea nu părea să justifice amețeala ei, dar femeia era într-adevăr cuprinsă de panică. Nu priviți în jos și țineți-vă de brațul meu; urmați-i pe ceilalți; suntem deja la capătul podului, îi spun, sperând că argumentele mele o vor liniști. Iar ea: — Aud toți acești pași desprinzându-se de o treaptă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe când ei sfârșesc prin a se lovi, înghesuindu-se unul într-altul. Aș vrea ca povestirea mea să exprime toate acestea prin detalii de operații financiare, lovituri de teatru în reuniunile consiliilor de administrație, telefoane la agenții de bursă în panică, chiar și bucăți din cadastrul orașului, polițe de asigurări, gura Lornei când a aruncat fraza aceea, privirea Elfridei, cufundată parcă în presupuneri inexorabile, o imagine ce se suprapune peste cealaltă, rețeaua de străzi a orașului, presărată cu cruciulițe și săgeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fi domolit agitația, m-am gândit că era preferabilă unei aventuri cu o altă femeie, o altă modalitate prin care își domolesc bărbații agitația. Știți cum este, Mma, când bărbații își dau seama că nu mai sunt tineri. Intră în panică și-și caută o femeie mai tânără care să le confirme că încă sunt bărbați. N-aș fi putut suporta una ca asta, așa că am fost de acord și am venit aici cu fiul nostru, Michael, care la vremea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ducă copii adoptivi proaspăt dobândiți în oraș, la cumpărături. Sosirea lor acasă la el o pusese pe gânduri pe temperamentala lui menajeră, Mma Florence Peko, iar pe el îl aruncase într-o stare de nesiguranță și neliniște care adesea friza panica. Nu în fiecare zi aveai prilejul să te duci să repari o pompă diesel și să te întorci acasă cu doi copii, dintre care unul într-un scaun cu rotile, împovărat de obligația morală de a avea grijă de prichindei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nevoie de vorbe că urma să Îl lase În jos dintr-o clipă Într-alta, considerînd Încheiată prima perioadă de cinci minute. Trupul condamnatului se Încordă și mai tare, dacă era cu putință așa ceva, și deodată, ca asaltat de o panică de nestăpînit, Dominique Lassa se năpusti asupra macetei, o luă cu ambele mîini, făcu un pas hotărît Înainte și, dintr-o singură lovitură brutală și sălbatică, reteză capul victimei, care nu mai avu vreme să scoată nici un sunet. Capul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În a le domina, atît fizic, cît și psihic. De aceea, mintea lui era teribil de confuză și deseori se Învinovățea că se grăbise să ia decizia de a-și executa bătrînul tovarăș de cazne, Îmboldit fără Îndoială de o panică evident exagerată. Georges acționase vitejește atunci cînd se răzvrătise Împotriva monstrului și Își ridicase viața pentru a-i elibera, iar el, prietenul lui, răspunsese la acest gest de curaj tăndu-i capul, cînd reacția logică ar fi fost aceea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nepoftiți. Insula Hood, refugiul de odinioară al păsărilor marine, Începea să se transforme Într-un loc important, pe care lumea avea să Învețe să-l respecte, temîndu-se de el. Încercă puterea neînsemnatei sale baterii private și Îl amuză să constate panica pe care o provocau exploziile În rîndurile coloniei de fregate, albatroși, pelicani și corbi-de-mare, care Își luară imediat zborul, Îngroziți, acoperind cerul cu croncănitul și găinațul lor. Era ceva măreț să se preschimbe În stăpînul atîtor bogății - două tunuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai dea ascultare unor degete tumefiate și vinete, neputincioase să mai țină cu fermitate un obiect. Ceas după ceas, lovitură după lovitură, pînă cînd adormi În ploaie și se trezi din nou, speriat de un tunet sau de propria-i panică, spre a privi În jur, În așteptarea temutei și odioasei prezențe a răpitorului său. Apoi, cînd nu mai erau decît trei ceasuri pînă la ivirea zorilor, noaptea redeveni liniștită, iar el băgă de seamă, Îngrozit, că loviturile răsunau teribil În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prea calmă în privința asta. Scriu: nu mă face să râd. fața, scriu, doctorul zice c-o să-mi lăcrimeze rana. Totuși, măcar cineva a observat. În tot acest timp, am fost calmă. Eram imaginea calmului. Niciodată, niciodată nu m-a cuprins panica. Mi-am văzut sângele și mucii și dinții împrăștiați peste tot pe bord imediat după accident, însă isteria e imposibilă fără un public. Să te cuprindă panica fără nimeni în jur e ca și cum ai râde singur într-o cameră goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
la tipul de la graniță și zice: — Scuzați-ne o clipă. Brandy se lasă pe spate în scaun și geamul lui Seth urcă de tot, zumzăind. Torpilele mari ale lui Brandy inhalează puternic și-apoi expiră. — Să nu intre nimeni în panică, zice ea, și-și deschide rujul c-un pocnet. Dă un sărut în oglindă și-și trece rujul de jur, împrejurul marii ei guri Plumbago, tremurând așa de puternic încât mâna ei mare trebuie să țină nemișcată mâna cu rujul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și șapte la sută anul ăsta față de anul trecut. Zice: — După ce se face întuneric, încearcă să nu lași să ți se vadă de afară umbra peste draperii. Pregătește cina la lumina lanternei. Când deschid cuptorul sau frigiderul, intră repede în panică, împingându-mă cu tot corpul într-o parte și închizând orice aș fi deschis. — E din cauza luminii puternice dinăuntru, zice. Actele de violență antigay au crescut cu sută la sută în ultimii cinci ani. Tata ajunge acasă și-și parchează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Femeia asta, Cottrell, o apucă pe Brandy de cot și-o conduce într-un tur al parterului baronial, în vreme ce eu mă hotărăsc dacă să rămân ferm pe poziție sau s-o iau la sănătoasa. Dă-mi teroare. Flash. Dă-mi panică. Flash. Asta trebuie să fie mama lui Evie, o, știi că ea e. Și asta trebuie să fie noua casă a lui Evie. Și eu mă-ntreb cum s-a făcut de-am venit aici. De ce azi? Ce șanse sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
acolo unde le-am aruncat, în caz că vreți dovezi. Apoi morfina administrată intravenos, minusculele foarfece chirurgicale mi-au tăiat fusta, chiloțeii, pozele poliției. Păsările mi-au mâncat fața. Nimeni n-a bănuit vreodată adevărul. Adevărul e că am intrat puțin în panică după aia. I-am lăsat pe toți să creadă ce nu trebuia. Viitorul nu e-un loc bun unde să reîncepi să minți și să trișezi. Nimic din toate astea nu-i vina altcuiva în afară de mine. Am fugit pentru că reconstruirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
teren nu-ți iei ochii de pe fereastra de deasupra intrării la hotel Marna -, iar tu să știi că de fapt dorești ca domnul care a închiriat odaia respectivă să bage de seamă acest lucru, că e supravegheat, să intre în panică și să-l obligi așa să ia legătura cu șeful său, oricine are un șef!, șeful pe care îl caută înnebunite trei birouri fără să-i dea de urmă. Iar dacă i-ai fi spus inspectorului, om isteț de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să înlături o teamă, o neliniște, dar în același timp să creezi alta", îi spunea lui Leonard Bîlbîie, dar nu era sigur că acesta și înțelegea pe deplin ceea ce spunea. "Ah, nu vă îngrijorați, vreau să spun, nu intrați în panică. Deocamdată situația este, cum să spun, hm, situația este sub control. Vă asigur că, dacă cu adevărat va apărea un pericol, atunci dumneavoastră, domnișoară, desigur și prințul, dar dumneavoastră veți fi avertizată. Și voi lua toate măsurile, înțelegeți, toate măsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atunci, la cea de-a doua întîlnire a lor, Cezar Stoicescu ar fi putut desluși o undă de simpatie în privirea iscoditoare a lui Bîlbîie. Ar fi putut dacă nu s-ar fi grăbit, dacă n-ar fi intrat în panică, dacă nu l-ar fi paralizat gîndul că stîrpitura din fața lui însemna sfîrșitul nu doar al carierei sale, ci și al celei mai grozave aventuri din cîte trăise pînă atunci. Iar, pe deasupra, era și destul de întuneric ca să mai poată zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ușor curbat, pe care nu-l folosise niciodată. Și-a imaginat de cîteva ori cum va proceda, cu stînga îl va prinde de obraz, iar cu dreapta va lovi. Nu mai erau decît trei-patru secunde. A simțit că-l cuprinde panica. Va lovi! Dar unde? Unde să lovească sigur, să nu greșească? Dacă greșește, celălalt va reuși să-și scoată arma, iar cu un cuțit împotriva carabinei... În piept? Își închipui vîrful alunecînd pe un nasture de metal, pe o decorație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
asta e concluzia logică, nu?" Ca un copil a dus la nas dintele căzut și o clipă a avut vaga senzație că există un miros dulceag. Apoi mirosul a dispărut. A strîns din ochi, era hotărît să nu intre în panică, nu fusese decît o impresie, o părere, și chestiunile astea trebuiesc reprimate fără milă. Dar, oricît s-a străduit, din acel moment n-a mai reușit să-și scoată din minte preocuparea, fixația, obsesia sfîrșitului. Dintele căzut nu fusese decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
alergase de atâtea ori până atunci. Matahala îl urmă cu un nou răcnet și era surprinzător și descurajant faptul că un om atât de mare și de greu putea să alerge totuși aproape la fel de repede că și victima să. Însă panică îi dăduse aripi tânărului, care își dădea seama că doar prin viteza putea să scape cu viața, dar cu toate ca Tapú Tetuanúi cunoștea foarte bine locul pe unde fugea, nu reușea deloc să se desprindă de urmăritorul sau, care încerca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
semne prietenoase, prin care îi invitau să se apropie, dându-le de înțeles că nu aveau nici cea mai mica intenție de a le face vreun rău. Cei doi băieți întoarseră capetele către Marara, cerând parcă un sfat, căci, desi panică îi îndemna să scape, curiozitatea învingea orice alt sentiment și, în cele din urmă, îl lașară pe unul dintre copii să se apropie, iar acesta, luându-l de mână pe Uriașul din Farepíti, îl conduse ușor până pe plajă. Tapú îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ajungă înainte ca întunericul nopții să le vină în ajutor. Nu bătea decât o briză slabă, în direcția țărmului, iar marea era calmă, ca și cum forțele naturii ar fi hotărât să se alieze de această dată cu sângeroșii Te-Onó. Se răspândi panică. Fetele izbucniră în plâns, la gândul că proaspăt recăpătata lor libertate nu era decât o iluzie, bărbații simțiră cum inima li se strânge, iar Roonuí-Roonuí, foarte nervos, începu să dea ordine pripite, pregătindu-și războinicii pentru inegala confruntare. Tapú Tetuanúi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
încleștase dinții și ținea cu ambele mâini o măciuca enormă, cu care părea dispus să-i zdrobească țeasta oricui ar fi încercat să se apropie de el. Vahíne Tiaré și Vahíne Tipanié încercau să le calmeze pe fețele cuprinse de panică. Catamaranele se apropiau tot mai mult. Miti Matái se hotărî până la urmă să dea ordine scurte și precise, care, la început, îi luară pe oameni prin surprindere. Cu toate acestea, se grăbiră să le execute, fără să pună întrebări inutile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un alt bețiv a fost împușcat și cadavrul aruncat în râu, a cincisprezecea victimă în seria de crime îndreptată împotriva oamenilor străzii din oraș, ale căror leșuri continuă să fie găsite înjunghiate, împușcate, incinerate cu combustibil de brichetă. Cuprinși de panică, vagabonzii se zbat să-și găsească un pat în adăposturile de noapte, în ciuda noii tuberculoze. Vagoanele de marfă care pleacă din oraș sunt pline ochi. Activiștii sociali afirmă că administrația a ordonat atacurile împotriva cerșetorilor. Afli de toate astea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
momentul potrivit. O singură clipă după fericire, și iar nu mai e nimic în regulă. Oamenii ăștia în ascensiune socială, care cred că lor le e greu - care se tem c-o să folosească furculița greșită la masă și intră în panică atunci când le e dat bolul cu apă pentru clătitul degetelor - habar n-au cât de greu le e vagabonzilor. Riști să faci botulism. Să degeri. Scânteierea unui dinte placat te poate da de gol. O boare de Chanel Nr. 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dar oricâte apelative ar fi primit nici unul nu putea umbri fericirea acestor elevi aflați în pragul vacanței de vară! În culise, paradă de personaje și haos. Se încurcau costume, se pierdeau accesorii, unii dintre protagoniști lipseau "cu desăvârșire". Emoțiile, grijile, panica, îi zăpăceau pe toți, laolaltă. În sfârșit, se sting luminile și se ridică cortina. Urlete de bucurie, tropăieli, aplauze frenetice în sală. Pe scenă pășesc prezentatorii, cei mai buni elevi din școală. Ea e moțată, afectată de importanța momentului, îngrozitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]