1,096 matches
-
discuțiile anterioare ale lui Boswell și Johnson, că nu a apărut într-un vid istoric. În realitate, înainte de era modernă a existat dintotdeauna o formă de jurnalism literar. 3 Predecesorii jurnalismului literar american modern În ce a devenit mitologizat în panteonul legendelor istorice americane, John Smith își amintește, în relatarea sa despre întemeierea orașului Jamestown și colonizarea Virginiei, cum Pocahontas i-a salvat viața: "Apoi, câți au putut au pus mâinile pe el, l-au târât spre ei și i-au
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
menite să asigure succes compunerilor destinate reprezentării scenice. Talentul lui e considerat îndeobște a fi fost totuși unul „minor”, limitat de o viziune fără profunzime, de complacere în frecventarea subiectelor facile, „de salon”, ori convențional-oportune, precum glorificarea unor personalități din panteonul cultural ori istoric al națiunii, prin reconstituiri evocatoare desuet-naive, în genul unor „images d’Épinal” dramatizate. Privit cu simpatie de un public deloc neglijabil, Ș. apare ca un reprezentant de elită al teatrului de bulevard. Nu era totuși un confecționer
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
o experiență personală sau personalizată, cel puțin pentu că ea reprezintă un act voluntar, profund interiorizat și individual. Interpretarea ca moment ceremonial pare des prinsă dintr-un discurs pe tema intertextualității: "O mandala reprezintă o imago mundi și totodată un panteon simbolic. O mandala poate deține cel puțin o dublă funcție, ca și un labirint. (...) Mandala concentrează, ea ferește de distragere sau de împrăștiere" (Eliade: 1994, 63). Intertextul înseamnă construirea Centrului, axul său valorează cât un axis mundi. Această linie dreaptă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nevoie de timp să-și umple pipa. Da, în legătură cu pipa, Ernst Bloch, György Lukács, Walter Benjamin de asemenea fumează liniștit, cu aerul unor bătrâni înțelepți. Sunt alături de Martin Heidegger, Hermann Hesse, Thomas Mann și Georg Simmel. Ia te uită ce panteon ciudat. Pandemoniu mai degrabă, unde îl găsim pe revoluționar, ca și pe reacționar. Simbol al unei realități complexe. Dar toți vociferează: anecdote! Trebuie să ne gândim la toate acestea. Stai puțin, domnule călău! Încă o amintire sau două. 26 aprilie
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
romane, antice, necreștinate; între cele două un cititor obișnuit cu greu poate să facă o legătură. Ea este totuși făcută prin intermediul poetului respectiv, care a ajuns pe meleaguri tomisane cu un veac înainte de Christos, iar creația sa a intrat în panteonul spiritualității universale alături de cea a unor mari gânditori, ca Socrate sau Heraclit aparținând epocii elene, sau ca Lucretius sau Galenus din vechea Romă. Legătura este totuși căutată în contextul în care cunoașterea științifică psihologică nu ezită să-și caute trecutul
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
George, București, 1976. Ediții, antologii: Miron Costin, Opere complete, I-II, pref. edit., cu un glosar de Lazăr Șăineanu, București, 1886-1888; Voci latine. De la frați la frați!, București, 1894; ed. îngr. și pref. Oprea Nedelcu, Galați, 1993. Repere bibliografice: Vulcan, Panteonul, 155-160; Maiorescu, Critice, I, 133-134, 244-247, 253-255, 257-278, 285-289; Pop, Conspect, I, 223-227; A. I. Odobescu, Raport asupra celor două volume de „Teatru” ale d-lui V.A. Urechia, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XI, 1878; Caragiale, Opere, IV, 95-98
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
fără frecvență (secția română-franceză) ale Facultății de Filologie din cadrul Universității din București (1983). Între timp a practicat, pe rând, meseriile de operator chimist, laborant, profesor suplinitor, instructor de teatru și metodist, corector, consilier cultural și director al Casei de Editură Panteon din Piatra Neamț (1993-1997). Începând cu 1998 este muzeograf la Casa memorială „Ion Creangă” din Iași. A debutat în 1975 la revista „Amfiteatru”, cu un grupaj de versuri, iar editorial, în 1983, cu volumul Naștere vinovată. Intrarea în scenă a lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
de învățare precise și a unui item clar pentru evaluarea riguroasă a performanței de învățare. Este așadar un forbidden verb, un „verb interzis” de canonul behaviorist al designului instrucțional modern. Gândirea postmodernistă însă reabilitează, ba chiar ridică înțelegerea în vârful panteonului argotic al terminologiei postmoderne. Dar nu numai înțelegerea își recâștigă statutul discursiv. Gândirea postmodernă suspendă toate tabuurile terminologice ale designului modern. Expresiile culturale și spirituale, întemnițate de designul modern, sunt eliberate și ridicate la rang de noblețe de designului postmodern
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
problemele existențiale care îl frământau, cum ar fi viața de după moarte, mântuirea sufletului sau nevoia de a crede într-o forță supranaturală. Fenomenul este larg răspândit, existând numeroase componente locale ale aceleiași religii datorită faptului că aceasta a folosit vechiul panteon pentru a se putea înrădăcina. Spațiul românesc este un astfel de exemplu, un număr important de sfinți creștini preluând prerogativele vechilor zeități păgâne, al căror scop era să rezolve problemele specifice zonei. De fapt, punctul comun al religiilor din toate
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
zeități slave (Perun, Veles, Dajdbog etc.), în încercarea de a controla vastul conglomerat multinațional și pluriconfesional care a urmat victoriei asupra khazarilor. A poruncit să li se aducă jertfe și s-au înălțat rugăciuni, dar tentativa de a crea un panteon panslav și de a impune un cult statal „oficial” a eșuat (Oișteanu, 2009 : 148). Printre aceste zeități se găsea și Mokoș, singura divinitate feminină din grup, simbol al originii vieții, în centrul unui cult popular foarte susținut din partea slavilor, înaintea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
dintâi. Se decelează acest proces chiar în triada Zeilor Mari, constituită de An, En-lil și En-ki. Cum o arată însuși numele său (an = cer), primul este un zeu uranian. Trebuia să fie zeul suveran, prin excelență, cel mai important al panteonului; dar An prezintă deja sindromul unui dens otiosus. Mai activi și mai actuali sunt En-lil, zeul atmosferei (numit și "Marele Munte") și En-ki, "Domnul Pământului", zeul "temeliilor", care a fost greșit considerat drept Zeu al Apelor, deoarece, în concepția sumeriană
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mai puțin "divinizat", bucurându-se în orice caz de nemurire, supraviețuitorul a fost transferat în țara Dilmun (Zisudra) sau la "gura fluviilor" (Utnapiștim). Din versiunea sumeriană ne-au parvenit doar câteva fragmente, în pofida rezervei sau a împotrivirii unor membri ai panteonului, Marii Zei au hotărât să distrugă omenirea prin Potop. Cineva invocă meritele regelui Zisudra, "modest, supus, pios". Informat de protectorul său, Zisudra înțelege hotărârea luată de An și En-lil. Textul este întrerupt de o lacună foarte mare. Probabil, Zisudra a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sa persoană, o unire ritualică între cele două modalități de a fi, divină și umană. Grație acestei duble naturi, regele era, cel puțin metaforic, un creator al vieții și al fertilității. Dar el nu era zeu, un nou membru al panteonului (cum era faraonul egiptean: cf. § 27). Credincioșii nu-i adresau rugăciuni; dimpotrivă, ei erau cei care îi rugau pe zei să le binecuvânteze regele. Căci suveranii, în ciuda intimității lor cu lumea divină, în ciuda hieros gamos-ului cu anumite zeițe, nu ajungeau
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
faptul că acest complex religios - zeițe ale fertilității și ale morții, rituri și credințe privind inițierea și supraviețuirea sufletului - n-a fost integrat în religia homerică. Cu toată simbioza cu nenumărate tradiții preelenice, cuceritorii ariofoni au reușit să-și impună panteonul lor și să-și mențină "stilul religios" specific (cf. cap. X-XI). P. 45. 61 P. Faure, "Speleologie crâtoise et humanisme", p. 40. Ihid., p. 40. Numeroase peșteri sunt dedicate sfinților și mai mult de o sută de capele sunt instalate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lor politice. La puțin timp după ce pătrunseseră în Anatolia, hittiții au suferit influențe babilonicne. Mai târziiK mai ales în timpul Imperiului, ei au asimilat esențialul culturii hurriților, populație nc-indo-curopeană locuind în regiunile septentrionale ale Mesopotamiei și ale Siriei, în consecință, în panteonul hittiților. Divinitățile de origine sumcro-akkadiană sunt paralele cu divinitățile anatolicne și hurritc. Majoritatea miturilor și ritualurilor hiâtite cunoscute până în prezent au paralele, sau chiar modele, în tradițiile religioase hattienc sau hurrite. Moștenirea indo-europcană este mai puțin semnificativă. Totuși, cu toată
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
indo-europcană este mai puțin semnificativă. Totuși, cu toată eterogenitatea izvoarelor lor, creațiilor geniului hittit - în primul rând, arta religioasă - nu le lipsește originalitatea. Divinitățile se distingeau prin forța terifiantă și luminoasă care emana de la ele (ci'. Splendoarea divină", Melammu, § 20), Panteonul era vast, dar despre anumiți zei nu se știe nimic în afară de numele lor. Fiecare oraș important constituia reședința principală a unei zeități, înconjurată, desigur, de alte personaje divine. Ca pretutindeni în Orientul Apropiat antic, divinitățile, locuiau" în temple; preoții și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
însărcinați să-i spele, să-i îmbrace, să-i hrănească și să-i distreze cu dansuri și muzică. Din vreme în vreme, zeii își părăseau templele și călătoreau; câteodată, aceste absente puteau fi invocate pentai a explica eșecul anumitor cereri. Panteonul era conceput ca o marc familie, având în fruntea sa primul cuplu, patronii țării hittitc: Zeul Furtunii și o Mare Zeiță. Zeul Furtunii era cunoscut mai ales sub numele său hurrit. Teșub, nume pe care îl vom folosi cu precădere
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Regele este "iubit" de un mare zeu. (Totuși "descendența divină" fictivă, de tip mesopotamian, nu este atestată.) Prosperitatea sa este identificată cu aceea a întregului popor. Suveranul este vicarul zeilor pe pământ; pe de altă parte el reprezintă poporul înaintea panteonului. Nici un text descriind ceremonialul sacralizării n-a fost regăsit, dar se știe că suveranul era uns cu ulei, îmbrăcat cu un costum special și încoronat; în cele din urmă el primea un nume regal. Suveranul era și mare preot și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
solidare în miturile hurrit/hittit și grec, aici sunt separate. 19 Cf. numele divinităților Anu, Iștar și poate Alalu; un zeu Alala figurează într-o listă babiloniană ca unul din strămoșii lui Anu; H. G. Giiterbock, op. Cit., p. 160. 48. Un panteon canaanean: Ugarit Cu puțin înainte de ~ 3000, o nouă civilizație, aceea a bronzului vechi, apare în Palestina: ea marchează prima stabilire a semiților. Urmând modelul Bibliei, îi putem numi "canaaneeni", dar acest nume este convențional 20. Invadatorii se sedentarizează, practică agricultura
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ținut cont de faptul că religia UgarituM nu a fost niciodată aceea a întregului Canaan. Interesul documentelor ugaritice ține mai ales de faptul că ele ilustrează faze ale trecerii de la o anumită ideologie religioasă la alta. Zeul El este șeful panteonului. Numele său înseamnă "zeu" în semită, dar la semiții occidentali el este un zeu personal. E numit "Puternic", "Taur", "părinte al zeilor și al oamenilor"22, "Rege", "Tată al anilor". El este "sfânt", "plin de milă", "prea înțelept". Pe o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fiind fragil fizic, indecis, resemnat. Unii zei îl tratează cu dispreț, în fine, cele două soții, Așerat și 'Anat, îi sunt luate de către Baal. Trebuie să conchidem, deci, că epitetele exaltante reflectă o situație anterioară, când El era efectiv șeful panteonului, înlocuirea unui vechi zeu creator și cosmocrat de către un zeu tânăr mai dinamic și "specializat" în fertilitatea cosmică este un fenomen destul de frecvent. De multe ori, creatorul devine deus otiosus și se îndepărtează treptat de creația sa. Uneori substituirea este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și zeița ' Athtart îi cere să-1 dezmembreze și să-i împrăștie cadavrul 32. Yam este prezentat în același timp ca "zeu" și ca "demon". Este fiul "iubit al lui El" și, în calitate de zeu, primește sacrificii ca și ceilalți membri ai panteonului. Pe de altă parte, el este un monstru acvatic, un dragon cu șapte capete, "Prințul Mării", principe și epifanie a Apelor subterane. Semnificația mitologică a luptei e multiplă. Pe de o parte, pe planul imageriei sezoniere și agricole, victoria lui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
înfrângerea și revanșa triumfală a unui zeu asupra unui monstru ofidian. ? 2 Cyrus H. Cordon, Ugaritic Manual, § 68: 28-31, traducere de A. Caquot și M. S/nycer. Leș relij>ions da Proche-Orient antique, p. 389. Religiile hittiților și ale canaaneenilor panteonului, în fine, se poate descifra în acest episod răzbunarea primului născut (Yam) împotriva uzurpatorului care îl castrase și îl detronase pe tatăl său (El)33. Asemenea lupte sunt exemplare, adică susceptibile de a fi indefinit repetate. De aceea Yam, deși
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
știm cum a murit Baal, dacă a fost învins în luptă sau pur și simplu zdrobit de prezența terifiantă a lui Moț. Interesul mitului ugaritic ține de faptul că Baal, tânăr zeu al furtunii și fecundității, și recent șef al panteonului, descinde în Infern și piere precum Tammuz și ceilalți zei ai vegetației. Nici un alt "Baal-Hadad" nu cunoaște un destin similar; nici Adad venerat în Mesopotamia, nici hurritul Teșub. (Dar, la o dată târzie, Marduk "dispărea" el însuși, anual, "închis într-un
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
migrațiile și cuceririle lor, indo-europenii au supus și au asimilat continuu populații agricole sedentare. Altfel spus, destul de curând în istoria lor, indo-europenii au trebuit să cunoască tensiunile spirituale provocate de simbioza unor orientări religioase eterogene, ba chiar antitetice. 62. Primul panteon și vocabularul religios comun Se pot reconstitui anumite structuri ale religiei indo-europene comune. Există, mai întâi, indicații sumare dar prețioase, aduse de vocabularul religios. De la începutul studierii problemelor, s-a recunoscut radicalul indo-european (de aci înainte prescurtat: i. - e.) deiwos
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]