2,931 matches
-
datoriilor noastre. Răul, care e pretutindeni, și uneori își ițește coada ca să n-avem iluzii, apare imediat, în fraza care urmează, unde se spune că e obligația noastră de creștini să le iertăm datornicilor noștri. Piciorul nu-i prieten cu papucul, sau una cu alta, mormăia boarul, dacă unii iartă și alții nu plătesc ce datorează, unde mai e cîștigul, se întreba. Au luat-o pe prima stradă din sat pe care au întîlnit-o, deși poate numai o minte delirantă ar
José Saramago - Călătoria elefantului by Mioara Caragea () [Corola-journal/Journalistic/6458_a_7783]
-
distincții, acordată de Gala Premiilor de Excelență în Turism, respectiv titlul “Pensiunea Anului 2013”. Facilități: pensiune 5 margarete, 8 camere, restaurant, bar, acces WiFi gratuit în toate spațiile, mic dejun inclus, fitness, televizor plat, produse cosmetice de baie, halate și papuci în cameră, serviciul de rezervări pachete turism/bilete de avion/închiriere mașini, parcare gratuită, living - 70mp, șemineu, vedere panoramică lac, jocuri de societate, terasă exterioară acoperită - 52 mp, zonă barbecue.
Cele două fețe ale Doftanei, ca alternativă la Valea Prahovei by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63659_a_64984]
-
timp pentru ca rochia să nu se transforme în zdrențe, trăsura în bostan și tot așa. Lumea plăcerii, a lejerității, este clădită egoist și iresponsabil pe ruina altei lumi, lumea care reflectă statura mic-burgheză a playboy-ului lăsând să i se vadă papucii sub pat și guturaiul din cana de ceai. Descoperirea este echivalentă cu ceea ce maeștrii zen practică sub numele de Sunnya Veda, destrămarea vălului iluziei, Maya, și contemplarea abruptă a vidului. Lone Scherfig reușește să nu facă o (anti)teză din
Lumea artei și educația sentimentală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6378_a_7703]
-
Sorin Lavric Ion Papuc, Sub zidurile tradiției, București, Editura Palimpsest, 2011, 200 pag. Ion Papuc e un anahoret urban cu biografie ștearsă și cu destin numinos. Ca prezență socială, viața i-a fost de o sărăcie ce descurajează pînă și încercarea de a o
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
Sorin Lavric Ion Papuc, Sub zidurile tradiției, București, Editura Palimpsest, 2011, 200 pag. Ion Papuc e un anahoret urban cu biografie ștearsă și cu destin numinos. Ca prezență socială, viața i-a fost de o sărăcie ce descurajează pînă și încercarea de a o evoca, dar sub unghiul orizonturilor încercate cu mintea, personajul e mitic
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
o tentă vizionară în intuițiile cu care judecă istoria. De aceea, dacă l-aș privi ca pe un intelectual de interior, a cărui minte s-a uscat în rutina cărților, l-aș depune din treaptă, degradîndu-i stofa. Mai curînd Ion Papuc e din categoria extravaganților cu destin inclasabil. Mai rar un spirit atît de desfăcut de servituți publice ca acest ardelean care a părăsit Clujul în 1968, pentru a se așeza în ticăloasă capitală dîmbovițeană, unde regățeni stricați de morbul levantin
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
ardelean care a părăsit Clujul în 1968, pentru a se așeza în ticăloasă capitală dîmbovițeană, unde regățeni stricați de morbul levantin nu numai că respiră aerul mitocăniei oficiale, dar pe deasupra, mai fac și cultură de elită. A spune despre Ion Papuc că și-a trăit destinul în afara tiparelor obișnuite e un biet eufemism. Judecat după cursul insolit pe care i l-a luat viața, Ion Papuc pare un inadaptat cronic de esență fantastă: un intelectual fără aderență la pojghița lucrurilor concrete
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
aerul mitocăniei oficiale, dar pe deasupra, mai fac și cultură de elită. A spune despre Ion Papuc că și-a trăit destinul în afara tiparelor obișnuite e un biet eufemism. Judecat după cursul insolit pe care i l-a luat viața, Ion Papuc pare un inadaptat cronic de esență fantastă: un intelectual fără aderență la pojghița lucrurilor concrete, absorbit de himere ideale și trăind sub fervoarea unor modele de noblețe clasică. Mai mult, privilegiul de a nu fi stat sub servituți comuniste l-
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
buletin de București și fără un salariu care să-i dea un minim sprijin moral. Un asemenea famelic rătăcind dintr-o gazdă în alta nu putea supraviețui decît mutîndu-și centrul de greutate în copca spiritului interior, așa explicîndu-se de ce Ion Papuc a intrat în pielea unui tînăr mistuind cărți și împingînd deliciul lecturii pînă la orgoliul de a ști că ultimul ban dat pe cărți atrăgea spectrul cîtorva zile de foame. Cazul e cu atît mai aparte cu cît stofa ardelenească
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
Popii”, iar maghiarii care ocupau Clujul în 1943, anul nașterii personajului nostru, numeau așezarea „Popfalău”, de unde și frica sătenilor de a nu fi maghiarizați prin contagiune fonetică, așa explicîndu-se de ce diminutivul lui Pop, care e Popuc, a devenit cu timpul Papuc, pentru a nu se confunda cu varianta ungurească. Uneori stratagema onomastică a ocupanților a prins, cum a fost cazul unuia din unchi, Constantin Popfalvi, ajuns vicar episcopal de Blaj și prieten apropiat al lui Timotei Cipariu. Aplecarea spre spirit Ion
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
pentru a nu se confunda cu varianta ungurească. Uneori stratagema onomastică a ocupanților a prins, cum a fost cazul unuia din unchi, Constantin Popfalvi, ajuns vicar episcopal de Blaj și prieten apropiat al lui Timotei Cipariu. Aplecarea spre spirit Ion Papuc și-a urmat-o la Cluj, de-a lungul anilor de studenție la Litere (1962- 1967), oraș unde, în afara întîlnirii cu Blaga și D.D. Roșca, tînărul fantast a dat semne de precoce rapt spiritual, acuzînd o formă stranie de obnubilare
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
de părinții care munceau ogorul familiei, i-a privit ca pe niște arătări infime, de acută insignifianță culturală, căzuți din ordinea conceptului, care se zbăteau silnic sub apăsarea chinului georgic, din neputința de a intui lava ideilor. Iar el, Ion Papuc, el efebul înalt, deșirat și slab ca o fantomă, el simțea că nu poate să rămînă la treapta minoră a țărînei agricole, humusul conceptelor fiind singurul ferment în stare a-i dospi destinul. Episodul e simptomatic, căci tînărul cu siluetă
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
e simptomatic, căci tînărul cu siluetă de pilastru surpîndu- se de cașexie era încredințat că o biografie fără punct de sprijin într-o idee e o zbatere absurdă către nicăieri, o anecdotă stearpă menită detracaților. Ajuns în București în 1968, Papuc lucrează sporadic ca redactor extern la Almanahul literar, supunîndu-se unei sihăstrii de ordin laic: stă închis cu lunile în cameră, trăind din nimic și consacrîndu-se lecturilor din Platon, Tacitus, Aristotel sau Plutarh. În rarele dăți cînd iese în lume, mizeria
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
a decăderii iremediabile. Asceza intelectuală se încheie în 1976, sub lovitura de grație a întîlnirii cu sculptorița Valentina Boștină, a cărei frumusețe îi inspiră hotărîrea de a atenua pancrațiul ideilor prin traiul așezat în tipar casnic. Pînă în 1989, Ion Papuc este hors-série și hors de l’état, adică fără o identitate socială de contur precis. De aceea e nefiresc a vorbi la el de o existență marginală, ci mai curînd de una cu totul paralelă, după alte norme decît cele
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
stat lîngă Blaga, Stăniloae sau Țuțea și care s-a vindecat repede de frustrarea ardeleanului care, neputîndu-se adapta Bucureștiului, își convertește neputința în dispreț cultural, pentru ca în final să se întoarcă spășit la umbra protectoare a Feleacului. Sclipirea spiritului Ion Papuc și-o ascunde sub o încetineală mocăită, marca lipsei vitezei de reacție, firea domoală a ardeleanului arătînd o înșelătoare dificultate de comunicare cu semenii, care însă se risipește de îndată ce, trecînd peste reticența cuvenită grosolăniei regățene, miezul ardorii i se deschide
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
cultură atinsă de coarda unei firi patetice. E faconda unuia din puținii intelectuali pe care i-am simțit ca neavînd conștiința contrafăcută. A fi intelectual modern înseamnă să-ți pui măști și să treci în eschive iuți, numai că la Papuc asemenea tertipuri de duplicitate nu sunt de găsit. De aceea, dacă nu l-aș fi întîlnit, nu aș fi priceput gradul de distorsiune istorică sub care stă azi Europa. Adept al entelehiilor organice, greco-catolicul se simte printre ai săi în
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
ardelenilor față de miticii bucureșteni, accese pe care, pe urmele lui Iorga, le etichetează drept „handicapul de comportament al unor slugi care se iau pe ele însele drept nemeșii la care au robit într-o îndelungată istorie.” (p. 61) Scrisul lui Papuc are faldurile baroce al unei perorații făcute parcă pentru sine, în afara oricărei preocupări pentru un ecou imediat, de aici fraza lungă, cu intercalări multiple, în deplin dezacord cu uzul modern al expresiei scurte. Papuc se adresează parcă îngerului păzitor după
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
îndelungată istorie.” (p. 61) Scrisul lui Papuc are faldurile baroce al unei perorații făcute parcă pentru sine, în afara oricărei preocupări pentru un ecou imediat, de aici fraza lungă, cu intercalări multiple, în deplin dezacord cu uzul modern al expresiei scurte. Papuc se adresează parcă îngerului păzitor după regulile unei prozodii de pe vremea lui Bossuet și Renan, ceea ce înseamnă că își scrie cărțile fără să aștepte reacții în plan lumesc, dar avînd certitudinea că cuvintele îi sînt păstrate într-un palier superior
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
poate fi stîlcit. L-am socotit mereu istoric și filosof, și într-o măsură mai mică filolog, deși aplombul cu care îmi vorbea despre edițiile românești ale Bibliei, sau despre Cartojan și Samuil Micu, erau indicii sigure ale formației sale. Papuc are un simț acut pentru detaliile aspre, care izbesc cititorul - capul lui Iuliu Maniu izbindu-se de treptele închisorii de la Sighet, pisica mîncînd din creierul lui Eminescu după autopsie, Dragoș Protopopescu decapitat de ascensor sau Horia Cosmovici suportînd în închisoare
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
Nicolae Manolescu "Maigret? Ce vreți să vă spun? Se instalează într-o anchetă ca în papucii de casă..." E o constatare a lui Georges Simenon însuși, pusă în gura unui personaj din romanul Felicia este aici, despre comisarul Maigret. Și totodată o caracterizare a unei anumite formule de roman polițist. Mai există, în romanul polițist clasic
Romanul polițist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4980_a_6305]
-
o lege habeas corpus încă din secolul XVII, spre deosebire de detectivii americani care s-au inspirat din westernuri. Pentru alte comentarii, care depășesc cadrul articolului meu, vă invit să citiți cartea lui Mircea Mihăieș despre Marlowe. Caracterizarea lui Maigret pleacă de la papucii din citatul care deschide articolul meu: el e polițist de profesie, iar metoda lui constă în a se familiariza cu psihologia suspecților, cu mediul în care s-a produs crima, cu atmosfera locurilor și, în general, cu tot ce-i
Romanul polițist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4980_a_6305]
-
tehnică în permanentă evoluție, spre a nu vorbi de schimbarea tipului de criminalitate investigată. Dintre romanele polițiste clasice, e de prevăzut că acelea cu Maigret se vor învechi cel mai greu, tocmai dat fiind obiceiul comisarului de a intra în papucii unei realități care, chiar și devenită istorică, rămâne interesantă.
Romanul polițist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4980_a_6305]
-
Sorin Lavric Ion Papuc, Carl Schmitt. Conceptele politice, București, Editura Lumea Magazin, 2011, 208 pag. Sunt cazuri cînd forța unui autor se măsoară după zădărnicia tentativei de a-l compromite, încăpă- țînarea cu care supravieț uiește anatemelor fîind ea însăși un indiciu a cît
Noi, cei învinși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4985_a_6310]
-
inavuabilă pînă la boicot cultural, legitimitatea sa în ochii germanilor venea din îndurarea aceluiași destin. Schmitt e un personaj tragic a cărui măreție vine din gestul drept cu care și-a primit căderea. La o privire rapidă, cartea lui Ion Papuc este o incursiune atent documentată în opera lui Carl Schmitt, accentul căzînd cu precădere pe patru lucrări: Der Begriff des Politischen (Conceptul politicului), Politische Theologie (Teologia politică), Ex captivitatae salus (Mîntuirea din captivitate) și Der Nomos der Erde (Legea Pămîntului
Noi, cei învinși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4985_a_6310]
-
Politischen (Conceptul politicului), Politische Theologie (Teologia politică), Ex captivitatae salus (Mîntuirea din captivitate) și Der Nomos der Erde (Legea Pămîntului). La o privire mai minuțioasă constați altceva: că de sub distincțiile conceptuale se desprinde portretul unui caracter german pe care Ion Papuc l-a intuit în formula lui intimă. Cu alte cuvinte, înainte de a fi gînditor, Schmitt e un luptător la care gîndirea se prelungește într-o atitudine de viață, de aici refuzul de a fi pe placul adversarilor. E drept, cine
Noi, cei învinși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4985_a_6310]