2,686 matches
-
de-o clipă doar, iar coexistența sau imposibilitatea acesteia este ceva dat nouă în fiecare zi. Însăși conștiința omului seamănă cu o poveste, scrisă cu o experiență intensă, de graniță, cum ar fi întâlnirea cu Celălalt, transformând-o într-o parabolă despre viață, care, undeva, în profunzimea conștiinței noastre fixează o esență durabilă în timp.
Krzysztof Cżyzewski (Polonia) O poveste despre coexistență by Luiza Săvescu () [Corola-journal/Journalistic/6300_a_7625]
-
cu hotărâre pe calea gloriei, până la umeri și, pe urmă, dincolo de ei (...)”. În final, „în locul ei, în rulota încuiată pe dinăuntru, nu rămase decât un zâmbet, dar și acela se șterse foarte curând”. În regulă, înțelegem, avem aici o ironică parabolă a actului artistic, narcisiac auto-erotic până la anihilare, dar demonstrația ia fața literarului, ca o haină a cărei croială n-o mai poți aprecia pentru că are toate cusăturile la vedere și cu ață de o altă culoare (aceeași senzație o lasă
Literatura, suficientă sieși? by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4852_a_6177]
-
Marcos îi comentează prestațiile instruind-o ca și Spyros pe actori: Încearcă să te concentrezi, stimulează-ți imaginația și evită clișeele. [...]Nu te mișca. Superb. Perfect. Asta-i expresia! Rămâi așa. Spune și tu lucruri mai generale, ame- țește-l cu parabole și metafore, nu intra în tactică și strategie. Totul pare plasat sub semnul derizoriului, profeția e o simplă șarlatanie, un spectacol prost regizat. În momentul în care Oedip întreabă dacă e adevărat că nu ar fi copilul lui Polybos și
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
în principiul etic, autorul Nesfarsitelor primejdii a acces la o serie de funcții oficiale sub regimul comunist, care, cu toată rezerva pe care a manifestat-o retrospectiv asupra lor, par a conține o tentativă de a contracara „complexul de inferioritate”. Parabola, aluzia, pot fi forme de neconsimțire, însă și ale acceptului într-o anume doză, subtilități ale unui compromis între neadaptare și adaptare. Refuzul total al realului poate avea loc fie prin opoziția fățișă, fie prin tăcere. Dar broderia de imagini
Cu toate cărțile pe masă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5305_a_6630]
-
executați republicani, și acolo se hrănește cu carnea crudă a animalelor care cad printr-o spărtură făcută în plafonul unei clădiri abandonate. Nicio clipă de la Iglesia nu se străduiește să ne ofere argumentele verosimilității, filmul său a devenit treptat o parabolă, un spectacol de circ unde exagerările invocă recuzita și retorica specifică. Javier este recuperat de către un fost general franchist mutilat de tânărul insurgent și utilizat pentru a aporta vânatul în timpul vânătorilor de plăcere ale generalului Franco, deja pensionat. Acestui general
Istoria și circul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5455_a_6780]
-
și melancolia proferată public a funerariilor, este instrumentul gălăgiei, al zarvei, al încleștării, al încăierării, este glasul Marelui Circ al Istoriei. De la un moment încolo, ceea ce este cumva presimț it de la început devine certitudine, filmul devine o farsă tragică, o parabolă pentru Spania de sub frunte, o Spanie miraculoasă, încă rcată de pasiuni și conflicte, Spania ca un mare spectacol de circ după scenariul pe care Istoria îl oferă. Actorii farsei investesc totul în acest spectacol, scena este propria lor viață cu
Istoria și circul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5455_a_6780]
-
nici măcar pentru visul de libertate al femeii). Dar oare rămânerea în țară nu înseamnă același lucru? Nu cumva planul de reeducare al lui Bojin a reușit? Sau frica de necunoscut e mai puternică decât răul cunoscut? (situație ce amintește de parabola lui Vișniec din Domnul K. eliberat) etc. Matei Brunul este un roman cu o narativitate simplă, tradițională, însă povestirea, cu vădite propensiuni cinematografice, nu scapă nicio clipă controlului auctorial. Dincolo de simbolismul transparent (chiar facil) al marionetei (condiția omului într-un
Păpușari și marionete by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5179_a_6504]
-
nu e adevărat. Recent am auzit o poveste a lui Cuza, care, deghizat ca țăran, s-a dus la piață și a pretins că cumpără lapte de la un negustor care îi păcălea pe clienți, folosind două măsuri diferite. Este o parabolă care spune de fapt cum se gândesc investitorii de azi despre piață, ei vor să facă afaceri acolo unde sunt tratați echitabil. Niciun conducător nu poate face asta singur. M-am preocupat de această problemă în întreaga lume, am învățat
Biden, discurs impresionant la Cotroceni. ANI, DNA și ICCJ, lăudate by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/54203_a_55528]
-
un punct de vendetă, de la un punct încolo însă ea devine caducă, iar Pygmalion se îndrăgostește de propria sa creație, nu fără un impuls venit dinspre Vicente. Pygmalion insufla viață statuii, care imită perfect viul fără a fi vie - frumoasă parabolă a artei care trăiește prin acest transfer misterios de energie creatoare. Însă te poți întreba care era conținutul afectiv pe care Pygmalion îl oferea Galateei? Propriul suflet, printr-un reflex narcisic. Din acest punct de vedere, Galateea era cu adevărat
Pygmalion și Galateea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5103_a_6428]
-
sunt politeiști! Și chiar trebuie să le mulțumim pentru că n-au livrat trei dumnezei, ci doar trei persoane! Care persoană? Ce-i aceea persoană? El se încruntă și zice: - Sfântul Augustin a scris... Îl întrerup: - Îmi plac grozav textele midraș. Parabolele. Este una cu Augustin, îmi place mult, mult mai mult decât cele cincisprezece tomuri ale lui despre Treime: legenda spune că odată, pe când Augustin se plimba pe malul mării, meditând la misterul Sfintei Treimi, a zărit un băiat care săpa
Ludmila Ulițkaia Daniel Stein, traducător () [Corola-journal/Journalistic/5104_a_6429]
-
ani peste poemele tale” (ibidem). De fapt într-un astfel de stil sec, brechtian, poetul își dezvăluie setea de obiectivitate, discursul liric consubstanțiindu-se pînă la un punct cu cel prozastic. Materia autoscopiei ca atare e topită caracteristic în cea a parabolei, montată aceasta din secvențe epice, purtînd reflexele unei reprezentări dramatice. Maxima reușită în acest sens îl reprezintă poemul intitulat întoarcerea acasă. După ce, în urma unei lupte crîncene, a ucis fiara muindu-și un deget în sîngele ei spre a-și pune
O viziune gravă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5368_a_6693]
-
lumea./ Că voința mea străbate lumea./ Că voința mea este bună sau rea./ Că, prin urmare, binele și răul stau în oarecare legătură cu sensul lumii./ Sensul vieții, adică sensul lumii, îl putem numi Dumnezeu./ Și putem lega de asta parabola lui Dumnezeu ca tată. Rugăciunea este gândul îndreptat către sensul vieții./ Nu pot influenț a evenimentele din cuprinsul lumii după voința mea, ci sunt cu totul neputincios./ Doar în felul acesta mă pot face independent de lume - și , într-un
Jurnalele filozofului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5191_a_6516]
-
al autorului. Să mai spun doar că grupajul iov în ascensor este alcătuit din poeme propriu-zise, în vreme ce iov în ascensor are ca notă definitorie poemele în proză. Așa cum este editat, titlul oferă două importante chei de lectură. Trimite explicit la parabola biblică a lui Iov și, în același timp, sugerează "coincidența de destin" Abăluță-Iov (felul în care sunt editate titlurile pe copertă este mai mult elocvent în acest sens). Introducerea celor două "decoruri" moderne ale poveștii lui Iov ("ascensorul" și "funicularul
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
real scenelor inventate. Cred că în calitate de spectatori putem face abstracție de valoarea testimonială a "experienței" autorului romanului, dar nu și de valoarea morală a peliculei așa cum un film precum cel al lui Radu Mihăileanu, Trenul vieții (1998), ne oferă o parabolă a unui exod forțat în căutarea unui tărâm al făgăduinței, o parabolă a unei umanități dizlocate de forțele oarbe ale istoriei care macină destine și comunități întregi înrădăcinate cutumiar. Ceea ce dă forță filmului lui Gabrea ține de faptul că personajul
Călătoria lui Malaparte by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6700_a_8025]
-
testimonială a "experienței" autorului romanului, dar nu și de valoarea morală a peliculei așa cum un film precum cel al lui Radu Mihăileanu, Trenul vieții (1998), ne oferă o parabolă a unui exod forțat în căutarea unui tărâm al făgăduinței, o parabolă a unei umanități dizlocate de forțele oarbe ale istoriei care macină destine și comunități întregi înrădăcinate cutumiar. Ceea ce dă forță filmului lui Gabrea ține de faptul că personajul său, excelent interpretat de Florin Piersic Jr., nu participă direct la evenimentele
Călătoria lui Malaparte by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6700_a_8025]
-
adesea captivantă, ne referim de data asta la cel mai recent roman Cei calzi și cei reci (C.R., 2008, 485 p.) conturând personaje memorabile, fie dialogic, fie descriptiv, fie monologic-autoscopic, dinamitându-și curgerea epică aproape clasică prin situații-limită, metafore și parabole explozive , amalgamând tablouri, episoade și scene de strictă actualitate românească și internațională cu figuri eroice ale rezistenței anticomuniste ce au cunoscut calvarul crucificării și închisorilor comuniste (pentru prima oară, credem, apare figura monseniorului Vladimir Ghica, mort la Jilava). Fapt e
Ultimul Papă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6718_a_8043]
-
în limba română, la Humanitas. Scurtul roman (nuvelă, după unii) constituie un monument de ambiguitate. Publicat în 1896, textul ar putea fi lecturat și ca o replică obscură, dată nemulțumiților cu stilul (vag) jamesian, nemulțumiți dornici de "clarificare" in extenso. Parabola căutării din text disimulează, în fond, obsesia găsirii "adevărului" în artă, o utopie în paradigmele estetice ale lui Henry James. Imposibilitatea asumării ficționalului în variantă de materia și, totodată, imago mundi devine un handicap pe terenul mișcător efortului artistic. Astfel
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
și s-au făcut tot atât de multe presupuneri. Apocalipsa scrisă de Ioan este o carte profetica, are o limbă și un stil deosebit, care trebuie avute în vedere pentru aflarea sensului ei just. A fost scrisă făcând apel la simbol, metaforă, parabolă și alegorie. Unele din acestea sunt explicate de autor, altele nu, scrie cancan.ro. Simbolismul cifrelor și numerelor este foarte mare: numărul Unu evocă unitatea Ființei divine; cifră doi înseamnă cele două firi ale Mântuitorului; trei persoanele Sfintei Treimi; patru-cele
Istoria Apocalipsei. Vezi de câte ori ar fi trebuit să dispărem în ultimii ani () [Corola-journal/Journalistic/65301_a_66626]
-
-l înconjura în țara natală era indicibil de malefic, iar zbuciumul neputincios iscat de simțămintele lui de culpabilitate colectivă, de rușine, era și el mai presus (mai prejos?) de cuvinte. |ntrucât realitatea nu se lăsa descrisă, s-a refugiat în parabole, în reduceri la absurd, a inventat situații dincolo de limitele raționalului, ale inteligibilului, chiar și dincolo de limitele posibilului. {i Jurnalul unui an prost? Re-cri-minările și autoflagelările exagerate, cu intenția de a șoca, din capitolașele despre lupta antiteroristă, Guantanamo, George W. Bush
Coetzee ca „J. C.” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6567_a_7892]
-
fără nimic, mereu rătăcitor, o stea care se deplasează în noapte. Filmul lui Reitman are această mare calitate că dintr-o istorioră modestă și amuzantă, scoate un sunet foarte pur, că povestea lovește acolo unde trebuie, citită sau nu ca parabolă a unei vieți eliberate de orice constrângeri și care se golește treptat. Filmul este îmbrăcat în haina comediei, aproape flușturatic, în orice caz jovial, nu te lasă asemeni personajului să întrevezi ceva neclar sau grav, de aceea alunecarea aproape imperceptibilă
Singurătatea lui Ariel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6486_a_7811]
-
ar presimți la timp, scenariul inițial ar rămâne, poate, neschimbat. Astfel de epifanii îi sunt la îndemână lui Andrei Cornea, cititor la rândul lui (dar ce cititor!) al lui Platon și al Bibliei. Frumoasă e și punerea în abis a parabolei fiului mereu rătăcitor. Și aici, înțelegerea depinde tot de o presupunere, doar că aceasta rămâne în penumbră. De la bun început numele Fiului, ca și cel al Tătălui, sunt scrise cu majusculă. Ceea ce, repet, dă de bănuit. Dar nu mai mult
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
că pariați din ce în ce mai puțin pe literatură ca ficțiune și din ce în ce mai mult pe literatură ca mărturie. Ar trebui să interpretăm acest pariu ca o întoarcere la memorie, aceea care încărca odinioară bateriile trilogiei, după ce ați parcurs drumul de la ficțiunea socială la parabola politică? B.N: Nu am abandonat literatura, dar după ce am scris 14 romane era firesc să mă îndrept și spre alte domenii în care să cunosc și să înțeleg „ființa în timpul istoric". Am scris eseuri, polemici în care „m-am
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
viața în sens contrar decât al meu. El se întoarce în insula Belle Isle, iar eu am plecat în exil din insula Belle Isle, Insula Victoriei. Oare am scris eu discursurile unui dictator? Semăna viața mea cu o utopie negativă, parabolă sau alegorie? Sau doctorul Cristea din Zile de nisip seamănă cu mine, și am avut eu porniri tiranice până la distrugerea unui individ? Dar de unde pornește această impresie că „situațiile extreme pe care le-am trăit" revin mereu în romanele mele
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
voluptate, din care s-au păstrat, până la un punct, două exemplare, unul scris cu cerneală otrăvitoare, pierit în cele din urmă.) Dicționarul este alcătuit din biografiile concentrate ale unor personaje care își extrag viața din legende, snoave, pilde, basme, fabule, parabole, alegorii, texte alchimice, ezoterice, după o structură de povestire-marsupiu, istorisirile completându-se și putând oricând fi nuanțate, fiindcă oferta ^^^ suculentă este inter disciplinară: istorie, folclor, arheologie, mistică, alchimie, literatură, toate asezonate ca un cocteil Molotov (balcanic-sârbesc) care dinamitează ideea de
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
dens, și mai eliptic aici -stilul lui Afrim spectaculos, ironic, felul lui de a povesti despre kitsch, despre noi, despre ce este fabulos în cel mai banal moment, ce poate să răstoarne o situație normală într-o reverie, într-o parabolă hiperdimensionată. Ca un cozonac ce iese din orice formă și se revarsă, la nesfîrșit, făcîndu-te prizonierul irealului înaripat de sub ochii-ți neputincioși. O stranietate altfel, poate mai subtilă, mai disimulată însoțește această viziune a lui Afrim față de, să spun, „Boala
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]