1,125 matches
-
progres al întregii cunoașteri sistematice și referindu-se atât la forma, cât și la conținutul acesteia vorbea încă despre "un progres în <<sistem>>"201. În privința lui Dilthey am putea apela la aceeași expresie, vizând de astă dată însă numai caracterul paradigmatic al sistemelor, nu și conținutul lor, pentru că acum filozofia nu mai e concepută ca un sistem absolut, ale cărui conținuturi au valoare de dogmă, ci este înțeleasă ca Weltanschauung. Or, la nivelul unei viziuni recunoscute din capul locului ca relativă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
al formelor. Iar aici ținem să subliniem: nu este vorba atât despre un progres în cadrul unui sistem sau al altuia, cât mai cu seamă despre un progres în cadrul unui tip de sisteme, ori altfel spus, despre progres într-un cadru paradigmatic. Dacă mai sus am introdus în discuție expresia de "continuitate tipologică", putem vorbi acum despre un progres tipologic. În sprijinul unei asemenea precizări despre existența progresului în cadrul unui tip de Weltanschauung vin toate ideile diltheyene despre continuitate, pe care le-
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
doar unul conceptual, în calitate de Historik. Pe de altă parte, am văzut însă că tocmai în virtutea acestui sens conceptual, capabil să organizeze discontinuitățile într-o paradigmă sau alta, poate fi avansată ideea de "continuitate" dar o continuitate a formelor, în cadre paradigmatice de sine stătătoare, iar nu dincolo de acestea și mai presus de ele, ca în cazul supraistorismului. Această scurtă recapitulare a diferențelor de altminteri, foarte pregnante dintre istorism și supraistorism ne ajută să înțelegem că ideea de "continuitate" nu poate fi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
individuală și necesitatea impusă de voința colectivității.227 În capitolul III (4) vom arăta cum se produce această "corelație" pornind de la "corelația acțiunilor", care este "centrată în ea însăși"228 și are un sens propriu. Fiecare generație contribuie la desăvîrșirea paradigmatică a acestor sisteme, fapt care le apropie de ceea ce am numi o dezvoltare de tip științific, fără ca la nivelul acestor sisteme să se manifeste însă o tendință generală, de tip hegelian, valabilă la scara întregii istorii. Succesiunea epocilor și, implicit
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
oarecum imprevizibilă; ea se derulează conform logicii lui interne și în raport cu evoluția unor procese psihice, așadar fără a fi constrânsă de o realitate istorică exclusiv obiectivă. În acest sens am vorbit mai devreme despre continuitate și progres într-un cadru paradigmatic, adică despre progresul tipologic. Chiar dacă discuția viza atunci doar tipurile de sisteme filozofice și nu sistemele culturii în ansamblul lor -, ea poate fi extrapolată acum și asupra acestora, pentru că, așa cum am arătat, dincolo de paradigma fiecărui tip de sistem filozofic, există
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
există o paradigmă a filozofiei ca "sistem cultural" (vezi trăsăturile ei esențiale care configurează conceptul generic de "filozofie"). Iar cum orice "sistem cultural" are, ca și filozofia, propria lui paradigmă, putem vorbi fără a forța cu nimic lucrurile despre progres paradigmatic. În plan sincronic însă, "sistemele culturale" sunt determinate de același mod de concepere a realității, de un Zeitgeist dominant (vezi evoluția proceselor psihice). Tocmai "spiritul epocii" îi asigură autonomia perioadei istorice respective. În această măsură putem vorbi așadar despre discontinuitate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Zeitgeist dominant (vezi evoluția proceselor psihice). Tocmai "spiritul epocii" îi asigură autonomia perioadei istorice respective. În această măsură putem vorbi așadar despre discontinuitate. "Centrată în ea însăși", fiecare epocă se raportează la sine, descoperind propriile adevăruri în limitele unor exigențe paradigmatice. Am spune că, dacă în virtutea paradigmelor conceptele însele sunt "transmisible", produsele culturale și, în consecință, chiar culturile edificate pe rezidualitatea unor asemenea concepte sunt "netransmisibile", "impermeabile", "unice"234, în sensul că fiecare epocă-și are propria Weltanschauung, pe care n-
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sensul că fiecare epocă-și are propria Weltanschauung, pe care n-o putem socoti "depășită" sau perimată, dacă ne raportăm la contextul ei specific, complet autonom față de contextul celorlalte perioade. În concluzie, apreciem că pentru Dilthey există în plan conceptual, paradigmatic o continuitate a formelor, iar în plan real, istoric o discontinuitate a conținuturilor. Ideea unei diversități a conținuturilor provine cu siguranță din conștiința istorică a romanticilor, aplecați cu predilecție asupra particularului. Ea va fi preluată și în filozofia pozitivistă, care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
numărul culturilor importante. Autorul Declinului Occidentului, ale cărui opinii istori(ci)ste nu diferă substanțial de cele ale lui Dilthey, consideră că "filozofii nu au libertatea să-și aleagă materia despre care tratează" (fiindcă, ar spune Dilthey, există o esență paradigmatică a filozofiei, care pe lângă trăsăturile ei formale le conferă sistemelor filozofice și "o coapartenență de conținut": raportarea statornică la "enigma vieții și a lumii"). "Și tot atât de puțin continuă Spengler are filozofia întotdeauna și pretutindeni aceeași materie"235 (fiindcă de fiecare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
moderne într-un comentariu destinat filozofiei antice (aici: științele naturii și cele ale spiritului, iar puțin mai jos: filozofia vieții). Descoperind în antichitate astfel de anticipări ale unor viitoare orientări spirituale, Dilthey sugerează așa cum am mai constatat ideea de continuitate paradigmatică sub forma "unităților din istorie" (vezi și supra II, 2Ab). 150 Ibid., pp. 11-12. 151 Ibid., pp. 12-13. 152 M. Flonta, Metafizică a cunoașterii..., p. 509. 153 L. Blaga, Cultură și cunoștință, în Opere, 7, București, Editura Minerva, 1980, p.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
diverse segmente ale expunerii făcute de Dilthey în mai multe dintre lucrările lui, ne reține atenția desfășurarea triadică a gândirii sale. Pentru aceasta vom pleca de la sensurile realității așa cum apare ea în viziunea lui Dilthey și vom ajunge la expresiile paradigmatice sintetizate în cele trei tipuri de Weltanschauungen. Filozoful german îi conferă realității un sens întreit: "1. unul originar, sensul trăit al realității", specific contextului vieții la nivelul conștiinței (Lebenszusammenhang des Bewußtseins), care este vizat de Dilthey "în acord cu principiile
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și știință, adică o construcție teoretică inductivă, obiectiv controlabilă și intersubiectivă, care se dezvoltă cumulativ și întrunește consensul tuturor celor interesați de cunoaștere. Însuși faptul că Dilthey are în vedere pe această ultimă latură (a filozofiei ca știință) doar progresul paradigmatic, al formelor din filozofie, nu și al conținuturilor, care rămân discontinui, sugerează deja că o Weltanschauungsphilosophie nu are cum să se înscrie în parametrii ideali ai științificității. Un autor precum Simmel, atât de înrudit cu Dilthey pe linia filozofiei vieții
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
aceasta, de importanță capitală pentru mișcarea istoriei, intervin profunde schimbări vectoriale în cîmpurile stilistice"25. Totodată, faptul că progresul "începe și se termină cu fiecare nou cîmp stilistic"26, cum spune Blaga, trimite limpede la ideile despre discontinuitate și progres paradigmatic pe care le-am întîlnit la Dilthey. Ținând seama de cele afirmate mai sus, credem că principalele motive ale atitudinii istoriste de contestatare la adresa filozofiei ca știință capabilă de "o cunoaștere pozitivă, absolut adecvată" a lumii sunt trei la număr
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
remarcăm un <<progres>>, dar nu pe linia rezolvării pozitive, în absolut, a problemelor, ci pe linia adâncirii lor ca <<probleme>>"36. Credem că este aproape inutil să mai semnalăm că o asemenea poziție este în deplină rezonanță cu ideea progresului paradigmatic pe care am găsit-o ilustrată de către Dilthey: "adâncirea problemelor" printr-o perpetuă raportare la "misterul cosmic și divin" (în termenii lui Blaga) reprezintă în fond o perfecționare a modului de abordare, o optimizare a formelor de interograție filozofică în legătură cu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
presents the idea of power from a plural and non-ideological perspective. I describe how this concept was conceived by Foucault in opposition to Plato's ideas and I criticized Foucault's power-knowledge paradigm. Some solutions to the problem of this paradigmatic knowledge-power relations are also presented. I present what Foucault understood by the concept of 'technologies' and how these technologies were products of modern societies at the intersection of political power, individual power, self and ego. The last part focuses on
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
p. 1, 2 STÂLPII SOCIETĂȚII Dacă reluăm aici un titlu binecunoscut, fără a se ignora conotația ironică, este pentru că el ne apare semnificativ pentru căutările celor preocupați la noi de posibilitatea forjării unei societăți civile. Pe ce se poate întemeia, paradigmatic, aceasta? Fiind vorba, în definitiv, de o construcție, chiar dacă provizorie, fragilă, renovabilă, te gândești în primul rând la temelii, care sunt ideile, principiile de viață, dar și stâlpii de susținere a ei, care sunt modelele, figurile arhetipale pe seama cărora societatea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
muncii, suferinței și bucuriei noastre. Cronica, II (9 februarie 1990), p. 1, 3 ORDINEA ISTORICĂ, ORDINEA MEDICALĂ Direcția antropologică e una dintre cele mai fertile astăzi în istoriografie, pe de o parte ca tentativă de a găsi rezolvări de ansamblu, paradigmatice, iar pe de alta ca interes subliniat pentru aspectele concrete ale existenței umane. Evident, extremele se ating. Ultimul congres mondial de științe istorice a relevat, nu fără ostentație, fecunditatea acestor studii în ambele direcții. August Nitschke, de pildă, a pus
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
propriu-zisă nu poate fi decât una procedurală, adică o problemă de aplicare și respectare a regulilor jocului social (a se vedea Mihail-Radu Solcan, Arta răului cel mai mic. O introducere în filosofia politică, All, București, 1998, p. 65). 18 Exemplul paradigmatic în acest sens este Friedrich Hayek. A se vedea mai ales lucrarea sa Law, Legislation and Liberty, vol. IIThe Mirage of Social Justice, Routledge & Kegan Paul, London, 1976. 19 A se vedea, în acest sens, Alex Callinicos, Egalitatea. Sărăcie și
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
Științe filologice, București, 1980, p.112. 81 Cl. G. Chiosa, op.citata, p.113. 56 "Cunoștințele de semantica ale profesorului, despre sensul și forma cuvântului, despre organizarea lexicului unei limbi în cuvinte Între care se stabilesc raporturi de substituție (serii paradigmatice) și cuvinte între care se realizează relații de asociere (serii sintagmatice), despre clase gramaticale (substantiv, adjectiv, etc.) și clase semantice (cuvinte care aparțin aceleiași clase gramaticale și au o trăsătură semantică comună : nume de arbori (substantive), culori (adjective), verbe care
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
Științe filologice, București, 1980, p.112. 81 Cl. G. Chiosa, op.citata, p.113. 56 "Cunoștințele de semantica ale profesorului, despre sensul și forma cuvântului, despre organizarea lexicului unei limbi în cuvinte Între care se stabilesc raporturi de substituție (serii paradigmatice) și cuvinte între care se realizează relații de asociere (serii sintagmatice), despre clase gramaticale (substantiv, adjectiv, etc.) și clase semantice (cuvinte care aparțin aceleiași clase gramaticale și au o trăsătură semantică comună : nume de arbori (substantive), culori (adjective), verbe care
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
embrionar" al sacrului și profanului. Acest dualism poate echivala cu o dialectică originară de unde decurg toate consecințele: ,,sacrul poate dobândi semnificații profane, profanul poate dobândi semnificații sacre"438. Sacrul cuprinde atât referentul cât și semnificația sa, iar prin caracterul său paradigmatic, reprezintă condiția însăși a semnificației. A enumera caracterul sacrului, înseamnă a defini cele mai profunde aspecte ale semnificației, ,,actul semnificant în esența sa". Pentru Mircea Eliade "omul sacru", este mai presus de orice un homo semnificans 439. Astfel, pentru istoricul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
scriitor ocazional: s-a văzut că în planul expresiei, cele mai multe comparații trimit la regimul acvatic. Încă din incipitul romanului, eroina ne apare cu brațul încărcat de flori și tot fragmentul liminar al jurnalului ei (implicit al cărții) construiește o rețea paradigmatică hamletiană: mustrările scriitorului sunt pentru ea la fel de inutile ca mânia cuiva care a bătut din greșeală la o ușă străină, aluzie subtilă la uciderea gratuită a lui Polonius, străpuns de spada lui Hamlet într-un acces de furie dublat de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
artistică, față de folclornicii care încheiaseră pactul cu diavolul roșu adus de ocupația sovietică (ajurat cu bentițe tricolore apoi, precum cravatele pionierilor). El intuise înaintea lui Claude Karnoouh că folclorul fusese castrat. Astfel, faimosul Călușar (un dans local devenit "emblematic și paradigmatic al folclorului național" datorită mașinăriei folcloriste de partid) fusese epurat de semnificația arhaică, manifestă doar în cadrul unui "ritual prematrimonial de fertilitate și vindecare care îi preocupa, după Rusalii, pe tinerii din Muntenia"128. Abuz în două trepte: transformarea în spectacol
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
este virtuală și leagă semnul de alte semne (intervenția pajului) a doua este actuală și leagă semnul de celelalte semne ale enunțului care Îl preced sau care Îl urmează”. Prima relație este considerată de tip simbolic a doua de tip paradigmatic și ultima de tip sintagmatic. Tipurilor de relații caracteristice semnului le corespund și conștiințe diferite ale semnului. O conștiință simbolică ce vede semnul În dimensiunea sa profundă, Înzestrat cu un prestigiu mitic, o conștiință paradigmatică ce stabilește o omologie Între
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
simbolic a doua de tip paradigmatic și ultima de tip sintagmatic. Tipurilor de relații caracteristice semnului le corespund și conștiințe diferite ale semnului. O conștiință simbolică ce vede semnul În dimensiunea sa profundă, Înzestrat cu un prestigiu mitic, o conștiință paradigmatică ce stabilește o omologie Între relații binare și o conștiință sintagmatică cea a raporturilor care leagă semnele Între ele la nivelul discursului. Conștiința sintagmatică prevede semnul În extensiunea sa, legăturile semnului anterioare sau posterioare, punțile pe care le aruncă spre
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]