1,134 matches
-
îngenunche, în sfârșit, și-i întinse un arc. Înhățându-l, seniorul alergă afară prin ușile pictate, în timp ce striga înapoi: Lăsați femeile să fugă. Nu e nimic rău dacă scapă. Numai să nu ne stea pe cap. Zgomotele ușilor și ale paravanelor lovite cu piciorul se auzeau de peste tot, iar urletele femeilor întețeau atmosfera tensionată de sub acoperișul de țigle care se zgâlțâia. Femeile alergau în dezordine, dintr-o cameră în alta, străbătând coridoarele și sărind peste balustrade. Trenele și mânecile lor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Akechi, și până și câțiva dintre aceștia fugiră afară, în timp ce flăcările se târau de-a lungul acoperișurilor. Dintre oamenii dinăuntru, care încă se mai țineau pe poziții, unii tușeau înecați de fum, pe când alții erau acoperiți cu cenușă. Ușile și paravanele pliante fuseseră aruncate în hol, iar acum brocartul auriu și bucățile de lemn aprinse se învăpăiau dens și rapid, arzând strălucitor ca un câmp în flăcări. Dar în micile cămăruțe și alcovuri era întuneric, iar formele rămâneau nedeslușite. Pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că și ultimele lui clipele erau aproape. Părăsind bătălia, se retrase într-o cameră și îl puse pe Ranmaru de pază la ușă, spunând: — Dacă-mi auzi glasul dinăuntru, poți înțelege că mă sinucid. Să-mi pui trupul sub niște paravan și să le dai foc. Până atunci, nu lăsa inamicul să intre. În timp ce-i dădea aceste instrucțiuni, Nobunaga îl privea pe Ranmaru drept în ochi. Ușa de lemn era asigurată. Nobunaga privi un moment picturile poleite, încă intacte, de pe pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
seniorii războiului rivali, care-și apărau propriile interese locale, puteau afunda țara în același haos din ultimii ani ai shogunatului. De la Templul Mii, Hideyoshi își deplasă toată armata pe o flotă de corăbii militare, încărcând de toate, de la cai până la paravane aurite. Era a optsprezecea zi din lună, iar obiectivul era acela de a se muta la Azuchi. O altă forță militară șerpuia și ea spre răsărit, pe drumul de uscat. Convoiul navelor care traversau lacul era împins de briza care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
erau pictați lotuși roșii și albi. Unul câte unul, oamenii intrară și se așezară. Numai Hideyoshi nu apăru. Ochii oamenilor erau cuprinși de îndoială. Dar, pe când generalii priveau în direcția altarului din depărtare, printre articole austere ca tabernacolul, placa mortuară, paravanul auriu, florile de jertfelnic și arzătorul de tămâie, îl văzură pe Hideyoshi așezat comod și calm sub altar, cu micul Samboshi pe genunchi. Cu toții se întrebară ce făcea. Când, însă, stătură să se gândească, își amintiră că, după-amiază, la conferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de râsul celorlalți generali, se plecă respectuos către Samboshi, cu cea mai corectă ținută. Apoi, reveni la locul lui. Următorul era Shibata Katsuie. Când făptura sa masivă îngenunche în fața altarului, aproape ascunzându-l vederii, atât lotușii roșii și albi de pe paravane, cât și lămpile pâlpâitoare se răsfrângeau pe chipul său, în flăcări ale mâniei. Poate că îi prezenta sufletului lui Nobunaga un raport prelungit despre consfătuire și jura că avea să-l sprijine pe noul său stăpân. Dar, la ofranda de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rapoarte despre situația din Ise. Hideyoshi citi depeșele și-i chestionă personal pe emisari, le încredință răspunsuri orale și dictă scrisori de răspuns în timp ce-și lua masa de seară. Într-un colț al camerei se afla un mare paravan pliant. Pe cele două panouri ale sale fusese pictată, cu auriu, o hartă a Japoniei. Privind harta, Hideyoshi întrebă: — N-am primit nici o veste din Echizen? Ce se-aude cu mesagerul pe care l-am trimis la clanul Uesugi? În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
am trimis la clanul Uesugi? În timp ce vasalii săi veneau cu scuze despre distanța dintre provincii, Hideyoshi numără pe degete. Trimisese mesaje în Kiso și Satake. Rețeaua sa diplomatică fusese întinsă, cu grijă, în lungul și-n latul țării desenate pe paravan. Prin însăși firea lui, Hideyoshi considera războiul o soluție de ultimă instanță. Un articol al său de credință spunea că și diplomația în sine era o luptă. Dar nu se referea la diplomația de dragul diplomației. Și nici nu-și găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ziduri și peste ceva oale mai ciobite. Băsescu a decretat imediat, că situl arheologic respectiv este o pivniță plină cu murături din secolul XVIII și fiindcă nu avea și butoaie cu vin, săpăturile vor continua, numai că trebuie instalat un paravan, ca să nu râdă lumea de muncitorii de acolo care totuși muncesc, o apucătură care, mai ales printre bucureșteni, Doamne ferește, să nu devină contagioasă. Aici sunt de acord cu Băsescu, fiindcă dacă ar fi trebuit să se aștepte ce spun specialiștii
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
bine ca într-o asemenea perioadă să evităm confruntările dintre catedre și să trecem la treabă. Se așternu o tăcere pe care în cele din urmă o rupse dr. Cox. — Credeți că poliția ar putea fi convinsă să ridice un paravan în jurul găurii ăleia? întrebă el. — în mod cert le voi sugera așa ceva, zise dr. Mayfield. Apoi trecură la subiectul întreținerii oaspeților. — Am aranjat ca în perioada respectivă să avem băuturi din belșug înainte de prânz, zise directorul-adjunct, și, în funcție de situație, prânzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
repet oricând orice. Profesorul a ridicat privirea de pe monitor, și-a îndreptat fularul de mătase bordo sub gulerul răsfrânt al cămășii negre, a fandat grațios pe lângă garofița Gina, a mângâiat-o scurt pe obraz, pe gușiță, și a ieșit din spatele paravanului pe care scria cu litere aurii RECEPTION. Nu pentru a se înclina în fața publicului, cum era de așteptat, ci pentru a se așeza pe fotoliul de lângă fereastră. A cocoțat, americănește, ambele picioare pe măsuța rotundă. A ridicat palmele în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Asta se dă întâi pe la nas, respirând adânc, să-i simți buchetul... (Începe să-mi arate, se oprește cu mâna lui bătrână, vânoasă, paralizată în mijlocul mișcării.) Ce-i asta, bre? Iese buzna din cameră și într-un minut vine de după paravanul de franjuri, în spatele căruia ceva mișca misterios de la intrarea mea, cu două fete după el. Băi, ce dracu-i în sticlele ăstea? Păi o fi ceai, sare una din ele, după o pauză lungă. Cum, fă, ceai? Eu sticlele ăstea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
scurt comunikat-ul, Aveți un mesaj de la o tânără Zina, dânsa trebuie să plece urgent din oraș, și pac, a închis. Articolele de presă cotidiană nu-mi trezeau nici un interes în dimineața lungă, pișăcioasă. Suprafața mare desfășurată de hârtie servea drept paravan picotelii mele în birou, înconjurat de o activitate perceptibilă vag, ca prin tampoane de bumbac. Pe albul transparent al desktop-ului se reconstituiau, din semne adunate încet ca gâzele dezmorțite de primăvara înșelătoare, în timpul în care un ins mai harnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
trebuie să-și uite niciodată menirea de a fi în miezul evenimentelor, de a hotărî, de a impune ceea ce este mai bine pentru neamul său. Își zări feciorul țopăind într-un fel bizar, în încercarea disperată de a ajunge la paravanul din colțul odăii, mergând tot cu spatele spre ea și săltându-și din mers pantalonii care-i alunecau mereu. Simți cum o inundă iar valul râsului, dar se stăpâni. ― Și... de când a apărut dorința asta, moțule? Hai, bagă-te în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ediție specială. Împodobit, însă, în arabescurile elegantului stil oriental, momentul decapitării marelui dragoman al Sublimei Porți deveni ceea ce se dorea: un eveniment demn de istoria Imperiului Otoman, un avertisment pentru cei care încercau să se împotrivească politicii vremii și un paravan frumos decorat, menit să-l oculteze, discret și pe termen lung, pe adevăratul instigator al acelei pedepse capitale, Napoleon. Dar despre toate acestea, ca și despre multe altele, locuitorii celor două principate încă nu aflaseră. Își duceau mai departe viețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spune despre ea pe la spate? Nici o problemă, dacă până la urmă află, înseamnă că, într-un fel sau altul tot în față i s-a spus. Să știe și ea pe ce picior dansează: curvă cu legitimație, cu soț, carevasăzică, cu paravan după care să-și facă de cap și s-o țină lumea de femeie serioasă, care n-are nici o treabă cu bârfa lor și strâmbă din nas, da’ pe de altă parte îi place de nu mai poate... Elenei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pentru că beau după-amiaza. Cu ce-ar trebui să mă Îmbrac? Aceasta era, desigur, Întrebarea cea mai importantă. M-am cățarat pe scară, către budoarul meu. Lângă salteaua de dormit, pe care se aflau maldăre de pilote și pături, exista un paravan verde făcut de un prieten de la școala de artă și pictat În stilul lui Keith Haring. Culorile era cam prea vii - păreau astfel mai ales dimineața - , dar mă ajutau să mă Încarc cu energia necesară ca să-mi Încep ziua. Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și pictat În stilul lui Keith Haring. Culorile era cam prea vii - păreau astfel mai ales dimineața - , dar mă ajutau să mă Încarc cu energia necesară ca să-mi Încep ziua. Aveam nevoie de ceva care să aibă efectul ăsta. În spatele paravanului erau stative uriașe pentru haine și câteva cutii de carton În care țineam lenjeria și vasta mea colecție de ghete. Cu conștiinciozitate, am cercetat fiecare umeraș de pe stativ și mi-am rumegat dilema, care suna astfel: date fiind opțiunile, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un tânăr care părea drogat, Îmbrăcat Într-un costum ecosez și cu o șapcă, și care Îl implora ceva, dar n-am auzit despre ce anume era vorba. — Prietene d-ale lui Brian, strigă Cap-de-cartof. O fată aflată În spatele unui paravan de sticlă ne luă câte 7 lire de căciulă. Deasupra capului ei era lipit un afiș pe care scria „Intrarea 10 lire. Nu puteți intra a doua oară“. Am presupus că persoanele incluse În categoria „Prietenii lui Brian“ primeau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
A luat-o înainte pe coridor, cu pași repezi și a coborât la cantina de la parter. Era o încăpere mare ce ar fi putut cuprinde două sute de locuri, dar numai jumătate din ea era folosită, cealaltă parte fiind izolată prin paravane, ca la hotelurile din stațiuni în extrasezon. Am mâncat tocană de cartofi cu tăiței, salată de legume, pâine și am băut suc de portocale. Legumele erau extrem de gustoase, exact cum îmi spusese Naoko în scrisoare. Am mâncat absolut tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cerut să nu te mai văd, amenințându-mă că rupe relația cu mine dacă ne mai întâlnim. — Și ce-ai făcut? — M-am despărțit de el. Definitiv. Midori a scos un Marlboro, a băgat țigara în gură, și-a făcut paravan cu mâna, a aprins-o și a tras cu sete din ea. — De ce? — De ce? scânci ea. Ești nebun? Știi subjonctivul din engleză, știi trigonometrie, îl citești pe Marx și nu ești capabil să înțelegi atâta lucru? De ce naiba mai întrebi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
crede în puterile curative ale acestei băuturi. Chiar și culoarea este în ton cu nuanțele din apartament, care e amenajat în stilul Girlie Central. Parcă ar fi coperta revistei Flower Power. Peste tot vezi numai trandafiri: pe pernele canapelei, pe paravan, până și pe șalurile brodate de pe spetezele fotoliilor roz. De fapt, nimic nu se asortează. Covorul oval este roz închis, iar pe pereți sunt acuarele vechi înfățișând buchete de flori. Decorarea ar fi fost floare la ureche chiar și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de ornamentație asiriană (sau poate că egipteană), inițial colorată în verde și cafeniu. În ușă era încastrat un vitraliu oval, pictat cu lalele roșii, foarte stilizate. Mai existau vitralii florale și la etaj, iar în salon se afla un larg paravan de sticlă pictată, reprezentând un aeroplan printre nori. Se mai găseau în salon, sub fereastră, o banchetă înclinată, foarte alunecoasă, cu marginile sculptate, acoperită cu perne brodate în modele unduitoare verzi și cenușii, o oglindă mare, scumpă, gravată cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
păcat să nu-l pună în valoare. El poate servi o cauză confuză, poate scoate pe piață o marfă căutată și bine plătită. Oameni suntem și trebuie să mâncăm! Poate afișa o dăruire nelimitată unei anumite cauze dar în spatele acestui paravan ocrotitor al ființei limitate și efemere, incapabilă să aștepte căderea imperiilor, poetul a scris și pentru sufletul său, a așternut pe hârtie adevărata sa față și o scoate astăzi după 20 de ani! Așa s-a întâmplat cu poetul Emilian
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93025]
-
unei țesături ideatice urzită din principalele curente filozofice asupra vieții și morții, vechi de când lumea și noi pentru fiecare generație, care află sau nu află niciodată rostul periplului lor pe această scoarță din cernoziom și piatră a planetei Pământ. De după paravanul unei existențe înăbușită de poliția defunctei ere de aur ne apare adevăratul poet: „Voi fi și eu țărână într-o bună zi/ Când cețuri groase-ți vor lovi-n perdele/ șiatuncea care cine-și va mai aminti/ de aceste clipe
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93025]