828 matches
-
vor fi de fapt variațiuni pe aceeași temă livrescă dată, metatexte care se apropie de scrierile de origine pe care nu le subminează, ci caută să le revalorizeze. Încă de la debutul cu Vineri sau limburile Pacificului (apărut în 1967), care parodiază Viața și nemaipomenitele aventuri ale lui Robinson Crusoe, publicată, în 1719, de Defoe (roman care a generat numeroase alte preluări, nu toate încadrându-se în sfera parodiei literare), și până la operele de maturitate precum Gilles et Jeanne sau Gaspar, Melchior
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
structură complexă, primele două treimi din text fiind dedicate experiențelor de-a lungul cărora Robinson își redescoperă latura primitivă a personalității sale înțeleasă aici în sensul de sumă de comportamente eliberate de sub spectrul "coruptibil" al educației -, și dezvoltă numeroase secvențe parodiind textul ales drept model. De-abia ultima parte a romanului marchează (și scriptic, prin integrarea episodului între blancuri tipografice) cedarea "puterii" narative către personajul eponim, pe care Robinson îl salvează accidental, nu dând curs dorinței sale de a-și găsi
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
istoria robinsonadei create de Defoe pornind de la naufragiul real al unei persoane atestate istoric, Alexander Selkirk, a avut, la rându-i, forța să se transforme într-un mit modern, de circulație nu numai europeană -, Tournier însuși oscilează între a-l parodia luându-l, pe alocuri, în derâdere (în secvențele care îl pun pe Robinson față în față cu natura lui primitivă) sau în serios, dacă nu cumva chiar în tragic. Așa stau lucrurile în momentul deznodământului, când Vineri, ajuns la capătul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ni-l înfățișează lipsit de orice inițiativă, vegetând în apropierea oceanului pe care îl contemplă în așteptarea unui vapor care să-l salveze și meditând proustian asupra condiției umane. Memoria involuntară este și ea prezentă pe scena mentalului acestui personaj, parodiindu-se cu acest prilej aspectul analitic al scriiturii marelui romancier francez de la începutul secolului XX: "Ieri, străbătând păduricea care mărginește pășunile de pe coasta de sud-est, m-a izbit în față un miros care m-a proiectat brutal aproape dureros acasă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
menționate mai sus. Complexitatea oricărei opere literare din cadrul celor alese aici spre exemplificare, dar și din universul mult mai generos al acelora care se cer în continuare supuse dezbaterii și analizei ne-a convins că interesul pe care îl suscită parodia în actualitate își găsește justificarea chiar în paradoxul care o generează. Ea este în mod fundamental rezultanta formală a efortului pe care literatura, la scară largă, îl face spre a inova, aflându-se într-o continuă rescriere și prefacere de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fie anumite opere (Tournier), stiluri (Rabelais) sau convenții literare (Cervantes). La rândul lor, acestea din urmă se încadrează în canonul literar universal, fac parte din așa-numitele "scrieri exemplare" sau au primit un statut moderat, asemănător stilurilor pe care le parodiază în cadrul unor discursuri de ordin religios (Tournier), politic sau jurnalistic (Doctorow). Dacă însă romancierul ține mai mult să se autoafirme, strategic urmând "calea bătătorită" a cărților adulate ori contestate de public, va opta pentru distanțarea semnificativă de textul pe care
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ca metaroman, conținându-și propria critică. Nu sunt puține cazurile în care romancierii se autopastișează, introducând episoade burlești ale povestirii principale și autoironizându-se (Cervantes, Voltaire, Calvino). Multiplicarea incipiturilor și a finalurilor romanești are și ea, în postmodernism, sarcina de a parodia anumite percepții (clasică, romantică, realistă etc.) asupra narațiunii ca atare și de a transgresa subiectul romanesc, pregătindu-și cititorii pentru nivelurile de profunzime ale operei literare. De formație filologi, mulți dintre autorii de metaromane polemizează cu funcțiile reprezentării literare, producând
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Parodia se găsește într-un proces de continuă și dinamică redefinire, hipertextul zilelor noastre fiind pus în postura redimensionării o dată cu apariția unor forme noi de literatură. Experimentele literare care au făcut posibilă existența poeziei sau a prozei digitale nu exclud parodia: în fond, cartea scrisă în comun, interactiv, în fața unui computer și acceptând parteneriatul cu necunoscuți de care te leagă o rețea este tot o formă orgolioasă de antiliteratură care-și conține propriii hibrizi parodici. Altfel, simpla renunțare la fixarea textului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în sensul de reproducere sau reprezentare, prin mijloace specifice, a realității în mijlocul căreia trăim sau a unei realități trecute, garantate de tradiție", în D.M. Pippidi, op. cit. 76 "1. Imitation burlesque d'une oeuvre littéraire ou artistique. 2. Imitation grossière. Une parodie de procès", în Le Petit Larousse, Dictionnaire encyclopédique, Larousse, Paris, 1993. 77 Reținem totuși de aici punerea în oglindă a definițiilor date fenomenului de către doi parodiști, Thomas Mann (care pune accentul pe spiritul de negare, considerându-l parodic prin excelență
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
vol. III, "Estetica modernă" (partea I), traducere de Sorin Mărculescu, Editura Meridiane, București, 1978. 190 Mircea Eliade, Contribuții la filosofia Renașterii, Colecția "Capricorn", București, 1984. 191 "Hos iccirco parốdous nominarunt, quia praeter rem seriam propositam alia ridicula subinferrent. Est igitur parodia rhapsodia inversa mutatis vocibus ad ridicula retrahens", apud G. Genette, op. cit., p. 25. 192 Daniela Petroșel, în Parodia și vârstele literaturii române, teză de doctorat, Universitatea "Al.I. Cuza", Iași, 2006, p. 32. 193Idem, pp. 504-505. 194 Mihail Bahtin, François
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
La parodie, Hachette, Paris, 1996, op. cit. 318 Vezi Jankélévitch, Vladimir, Ironia, traducere din limba franceză de Florica Drăgan și V. Fanache, postfață de V. Fanache, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994, p. 85. 319 Cf. Lesovici, Mircea Doru, op. cit. 320 "Modelarea postmodernului: parodie și politica", în Linda Hutcheon, Poetica postmodernismului, traducere de Dan Popescu, Editura Univers, București, 2002, p. 51. 321 Cf. Hutcheon, Linda Poetica postmodernismului, p. 203. 322 Susan Sontag, Împotriva interpretării, Editura Univers, București, 2000, p. 332. 323Idem, pp. 266-268. 324
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
italiană drept rimettersi ("a se reface după o boală"), cf. Mircea Cărtărescu, op. cit. Vezi Gianni Vattimo, Sfârșitul modernității, Editura Pontica, Constanța, 1993, p. 41. ----------------------------------------------------------------------- PARODIA LITERARĂ. ȘAPTE RESCRIERI ROMANEȘTI Foucault, cunoașterea și istoria 2 1 152 153 Cuvânt înainte Argument Parodie romanescă vs. roman parodic Parodia literară în Antichitate Renașterea parodiei și romanul renascentist. Premise medievale... Concluzii Bibliografie Abstract Résumé
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Marie-Claude Hubert Monica Lovinescu. O voce a exilului românesc, Mihaela-Nicoleta Burlacu Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal Neomodernismul românesc, George Bădărău N.V. Gogol sau Paradoxurile literaturii moderne, Marcel Petrișor O teorie a literaturii, Florica Bodiștean Ocheanul balcanic, Marius Nica Parodia literară. Șapte rescrieri românești, Livia Iacob Poetica în naratologia lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean Poetica sacrului, Mina-Maria Rusu Poezie mistică românească, Puiu Ioniță Postmodernismul românesc, George Bădărău Povestea populară. O perspectivă socio-antropologică, Michel Valière Povestirile
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
precipitarea unor animozități juvenile, va continua în interesul femeii ce aspiră la interesul să u, s eria scrierilor sale literare.” Invitație la care în Paloda din 24 septembrie 1892 un permanent Vyk al ziarului sub titlul „Mariei N. de la Banca” parodia” „Pseudonim”! frumoasă fată Văd că numele mi-l știi; Deci, că vrai, cu mine odată Prin jurnale tu să scrii. De talentul tău amică Nu e chip să mă-ndoiesc; Pana ta e nouă, mică Dar muiată-n dar ceresc
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
a comediilor rezidă în comicul absolut ce anulează diferența dintre tragic și comic prin transformarea existenței întro farsă fără ieșire și fără sfârșit, prin depersonalizarea individului, devenit comediant, cabotin, impostor, mască ce nu acoperă decât vidul interior. Împletirea comicului cu parodia, cu grotescul și cu absurdul, amestecul registrelor stilistice (de la limbajul colocvial la cel al dizertației ori al tratatului de morală, de la proza retorică la pledoaria avocățească, de la stilul procesuluiverbal la cel al repor tajului de senzație) sunt de asemenea embleme
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de adevăr și certitudini în care trăiesc, ci și lumea textului, plasată pe nisipurile mișcătoare ale cuvintelor care relativizează orice personaj, ambiguizează orice referent: „Nu cred că prin cuvinte se poate spune adevărul. Prin cuvinte, cel mult, minciuna poate fi parodiată și demascată“ (Mircea Nedelciu). 3. PROPUNERI DE SUBIECTE Variantele 1-10 Filiera teoretică - Profilul real; Filiera tehnologică; Filiera vocațională - Toate profilurile, cu excepția profilului pedagogic - VARIANTA 1 SUBIECTUL I (30 de puncte) Citește următorul text: Dănuț mai avea un an de școală
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Sorescu nu e parodist "în înțelesul curent al cuvântului, chiar și în acela al lui G. Topîrceanu" văzând în el "un fantast". E drept, în acel Singur printre poeți din 1964 (lărgit și reeditat în 1972), uneori Sorescu încetează să parodieze, totuși dimensiunea parodică domină. Orice text literar e, în fapt, parodiabil. Voltaire scrisese povestiri-parodii, la rându-i Pierre Gaxotte (din Academia Franceză) parodiază L'Ingénu; în Le Nouvel Ingénu, un huron descinde la Paris după al doilea război mondial, în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
drept, în acel Singur printre poeți din 1964 (lărgit și reeditat în 1972), uneori Sorescu încetează să parodieze, totuși dimensiunea parodică domină. Orice text literar e, în fapt, parodiabil. Voltaire scrisese povestiri-parodii, la rându-i Pierre Gaxotte (din Academia Franceză) parodiază L'Ingénu; în Le Nouvel Ingénu, un huron descinde la Paris după al doilea război mondial, în intenția de a-l vedea pe Sartre, dar află contrariat că acesta fusese "detronat" de Marcuse. De la G. Topîrceanu, cu ale lui Parodii
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de a-l vedea pe Sartre, dar află contrariat că acesta fusese "detronat" de Marcuse. De la G. Topîrceanu, cu ale lui Parodii originale, până la Marin Sorescu și Mircea Micu (acesta cu Parodii de la A la Z, cu Cetăți-le ziua), parodia e reconstrucție amabilă, un fel de ca și cum, demers îngânător exhibând și îngroșând, punctând reliefurile, bagatelizând și ironizând ticurile. Meritul primordial al parodistului inteligent e de "a vorbi ca alții" însă rămânând el însuși; diversele moduri de expresie ale cuiva se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cea mai râvnită / Din fâțele cu malotea? / Spulpări iritice avea, / Ce-n jerg pofteau: "Giugiuc, giugiuc!" / Deci unde e Margot a mea?" Încântă un Spleen de Baudelaire, "în traducerea lui Al. Philippide". Și într-un caz, și în altul sunt parodiați respectivii poeți dar și tălmăcitorii. De Serghei Esenin se apropie prin intermediul lui Zaharia Stancu și George Lesnea. Cele Trei opinii ale criticii pe marginea a "Trei citate din Ilie Constantin" vizează pe criticii partizani, pe risipitorii de superlative, pe criticii
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fantast ardent convertește spațiul concret într-un film absurd. Că l-a cunoscut pe Jarry, celebrul autor al lui Uburoi, e sigur, dovadă un Mic tratat despre plăcerea de a bea bostani ca mierea (în Cântece naive). Respectivul "mic tratat" parodiază doar o rețetă gastronomică: La capătul unui burlan / Se pune cel mai dens bostan / Și-n orele de după masă / Se suie răvășit pe casă / Și se suspină prin burlan / Tot mai adânc, mai diafan, / Și-atunci bostanul, din solid, / Devine
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
simt mult mai bine așa. Crede-mă. Vera: (înțelegînd foarte bine) Te cred, Mina, te cred. Adevărul e că și eu mă las furată de cîte o lene... Și nu-i rău deloc. Apoi iar mă burzuluiesc... și iarăși adorm. (parodiind o reclamă) Somnul reface toate forțele omului. Deci să dormim! Să dormim! Mina: (contribuind la refacerea unui tonus convenabil) Dar nu acum... nu acum, că vin cum ai spus tu iubiții și primul lucru pe care or să vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
apar ca expresii ale unor dimensiuni interioare ca: melancolia, sentimentul armoniei, visul, dorința, certitudinea, foamea eminesciană de repaos, osificarea spirituală a lumii generate de civilizație. În volumul "Ironice" (1970) poetul se distrează cu "caraghioslâcuri", "hagialâcuri", într-un cuvânt persiflează și parodiază existența. "Cârciumioara Trocadero are-un vin egal cu zero/ cine-l bea nu se mai scoală/ de sub piatra funerară." Nota de gravitate își face loc odată cu apariția volumului "Mioritiada" (1973); ostentativ uneori ca atitudine și ca formulă poetică, revine la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
elogios, Aurel Martin consideră că Marin Sorescu "s-a impus (și nu numai în spațiul național!) ca o personalitate poetică dintre cele mai originale".2 Petru Poantă vede esteticul creației soresciene amenințat de "artizanat". "Începând prin a contesta și a parodia, poetul sfârșește prin a propune o soluție existențială, sau o formulă... literară."3 Eugen Simion, în "Scriitorii români de azi", prețuiește efortul poetului de a se exprima direct, în contextul unei poezii care își caută o formulă cât mai alambicată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în "Scriitorii români de azi", prețuiește efortul poetului de a se exprima direct, în contextul unei poezii care își caută o formulă cât mai alambicată, apreciind ca "semn de inteligență" faptul că "simplifică versul și-i descrețește fruntea." Marin Sorescu parodiază în permanență de la volumul "Singur printre poeți" la volumul "La lilieci". Parodia lui înseamnă de fapt un anumit fel de a privi lumea, cu bunăvoință, cu ironie, înveselindu-se și întristându-se totodată. Așa se explică succesul de public pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]