1,218 matches
-
pe tema stării de excepție pe care o presupune creația. "Teatrul de stăre" pe care regizorul îl cultivă i-a izbutit deplin acum. Impresia pe care o transmite acest Meșter Manole e starea magmatică, de haos ce premerge luminii. [...] Jocul paroxistic, exarcebat, sub răsuflarea fierbinte a posedaților, se ordonează armonios dedesubtul aparenței de haos, sub imperiul câtorva comandamente zămislite din realitatea textului. [...] Expresiv, bogat în sugestii s-a arătat personajul colectiv, a celor 9 zidari. [...] (Mira Iosif) ... S-ar putea spune
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a terminat, dar finalul izbutește să dea iarăși o nouă semnificație întregului tablou: Sonia... O imagine scenică (...). Un carusel vesel, trist într-o lume de morți... (Mira Iosif) Excelenta atmosferă realizată de Alexa Visarion pe parcursul întregului spectacol, de asemenea, momente paroxistice, în special începutul actului al III-lea, unde Gheorhe Nuțescu ne oferă un adevărat recital (după atâția ani, în sfârșit, i s-a încredințat un rol pe care îl merita și pe care multă vreme ni-l vom aminti), de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
păcat și la crimă... În viziunea lui Alexa Visarion, Pasărea Shakespeare capătă o acuitate care face ca dezbaterea să se desfășoare la o tensiune tot timpul înaltă, ca o strună întinsă continuu la maximum și amenințând continuu să pleznească, latura paroxistică a conflictului fiind continuu alimentată de această tensiune care e, nu o dată, gata să mineze nuanțele. [...] Apelul la luciditate și la conștiință izvorăște, astfel, dintr-un vârtej al celei mai josnice mizerii morale, și el ar putea apărea ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
se lase așteptat prea multă vreme; tocmai pentru ca, între unul și celălalt, imaginația spectatorului să poată închipui acel arc voltaic capabil să lumineze un destin... [...] realizarea discursului printr-o sugestivă împletire de real și fantastic, capacitatea de-a analiza stările paroxistice... elemente definitorii ale personalității lui Alexa Visarion (ca cineast)... verva ideilor... calitatea lucrului cu actorii cu care ar trebui să sfârșească analiza oricărui spectacol semnat de Alexa Visarion, fie în teatru, fie în film. Că Înghițitorul de săbii este un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cucerit prin acuitatea lucidă a abordării și eleganța scriiturii, relevându-se ca o sinteză documentară, o decantare a punctelor de vedere la zi despre acest complex fenomen artistic novator, chiar și în manifestările lui extreme de ostentație polemică și rebeliune paroxistică. Ramură insurgent-radicală a modernității și anticipatoare a postmodernismului, avangarda, devenită deja istorie literară, s-a perpetuat până în zilele noastre nu prin dadaism, futurism, constructivism sau integralism, ci prin curentul suprarealist; "legiferat" în 1924 de André Breton și trăit până la cel
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
narative, mai precis situarea umană față de spectacolul existenței: de la recluziunea și, compensator, trăirea extatică a materiei "regăsite" a timpului, experimentate de naratorul proustian, pînă la absurdul perceput nu altfel decît "privind viața", cum ar fi spus Ibrăileanu cu o intensitate paroxistică, precum în viziunile lui Kafka. Obsesia timpului joacă, la autorul francez, rolul unei otrăvi miraculoase. "Paradoxul Proust", cum îl numea recent un exeget, studiind natura strategiilor discursive, din perspectiva unei sociologii a comunicării (Livio Belloï), este exprimat în aceea că
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
tăcerii lumești, a recluziunii în suferință, V. Voiculescu va compune romanul unei iluminări. Zahei orbul nu este un roman obișnuit. Învăluit în subiect epic, miezul mistic se revelează ușor, în configurația temelor specifice, care apar devreme, dintru începutul istoriei. Zbaterea paroxistică a celui lovit de nenorocire îl înfățișează pe tînărul Zahei în plină criză. Accidentul orbirii, survenit fără nici un avertisment al trupului, fără nici o altă explicație decît "otrava" băuturii, îl aruncă în chinul unei dureri care este pura expresie a neînțelegerii
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
precum o lume de sine stătătoare. De neocolit, caracterul închis (simbolic și concret, carceral) al restrînsului univers provoacă însă, creîndu-i un loc de manifestare, mijlocul imaterial prin care deschiderea operează în interiorul lui. O lume "fără ieșire" se sustrage condiției adîncind paroxistic păcatul existenței, mîntuindu-se prin ce are mai degradat, mai imund. Cel mai bolnav, în lumea spitalului, cel mai năpăstuit, între milogi, cel mai opresat, între deținuți răscumpără cumva condiția comună. Uneori în nesperată izbucnire sublimă (a vieții sau a morții
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
alta ți-am spus și alta am gândit; te-am mințit, te-am amăgit, am râs de dumneata atâta vreme...“ (Actul I, Scena IX) După alte câteva replici, Chiriac amenință și chiar începe gestul sinuciderii. Acest gest duce la punctul paroxistic al scenei și, în final, la dezlegarea ei: „Vezi dumneata spanga asta?, Veta se repede: Chiriac! Urmează: Fugi!... Lasă-mă!... (se luptă) Iar Veta: Nu te las! Te știu eu cine ești. Nu te las! Nu voi să ți se
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
atinge conștiința. Calitatea imaginii este arhaică atunci când are incontestabile paralele mitologice."43 (s. n.) S-a văzut că, de regulă, imaginea nu are o valoare reală. În puține cazuri totuși, realitatea interioară a imaginii depășește reprezentarea exterioară, datorită unei trăiri sufletești paroxistice. Într-o atare situație, individul se adaptează nu la realitate, ci la propriile exigențe interioare. Așa se întâmplă în romanul Ultima noapte..., când Ștefan Gheorghidiu, în plin război, dar măcinat sufletește de incertitudinea fidelității soției, ridică în brațe un obuz
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
patetică. În cea de-a opta seară, la strigătul înfiorat al bătrînului, trezit subit în miez de noapte, personajul face întuneric și rămîne nemișcat, în spațiul ușii întredeschise, timp de o oră, sporind groaza victimei și împingînd tensiunea spre cote paroxistice. La capătul unui întreg ceas de așteptare, bătrînul scoate un geamăt, identificat cu "geamătul spaimei de moarte" (p. 46), determinîndu-l pe agresor să năvălească în cameră și să-și execute binefăcătorul prin asfixiere. Ulterior, cu aceeași precizie imperturbabilă, el petrece
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cei mai slabi realizatori ai genului: Ștefan Andronic, Alexandru Pelimon, Ion Dumitrescu Movileanu, Grigore Bossueceanu, Atanasie Marian Marienescu, Constanța Dunca-Schiau, Iulian Grozescu și Ion Veniamin Adrian. La un singur scriitor, retorismul contribuie veridic la evocarea secolelor anterioare: personalitatea artistică, genial paroxistică a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, realizează în Ursita, proză istorică a secolului care pune problema unei prestigioase comparații calitative cu Alexandru Lăpușneanul. Extrem de semnificativ este faptul că retorismul Ursitei se suprapune cu o măiastră utilizare a limbajului popular. (Nefinalizarea romanului
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
între care s-a zidit. Vedem tot timpul, în jurul nostru, mame angoasate, posesive care suferă, imaginînd întruna tot felul de evenimente periculoase pentru sănătatea și viața copilului lor (accident cu autobuzul școlii, încăierare, droguri...). Decizia d-nei B.L. e o manifestare paroxistică, terifiantă a unui fenomen uman elementar. Să decizi înseamnă să-ți exersezi libertatea. Deciziile noastre esențiale sunt posibilele și imposibilele pe care ni le creăm, la care ne raportăm, fizic și mental. Cînd avem impresia că decidem, am decis deja
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
gamă de afecțiuni. Clinicienii vor ridica un grad înalt de suspiciune de feocromocitom în momentul când decelează următoarele semne și simptome expuse în tabelul 6.4. HTA apare la 70% dintre cazurile de feocromocitom, având un caracter stabil sau adesea paroxistic și fiind refractară la tratament. Deși în clinostatism TA are valori mult crescute, pacienții au frecvent hipotensiune ortostatică, iar saltul hipertensiv poate ajunge la valori mari (300/160 mmHg) cu risc 213 de a genera encefalopatie hipertensivă, edem pulmonar acut
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
au frecvent hipotensiune ortostatică, iar saltul hipertensiv poate ajunge la valori mari (300/160 mmHg) cu risc 213 de a genera encefalopatie hipertensivă, edem pulmonar acut sau hemoragii cerebrale. Tabelul 6.4. Dignosticul feocromocitomului Diagnosticul feocromocitomului Profil clinic Anamneză: -Simptome paroxistice (triada clasică este: cefalee, diaforeză și palpitații); -Istoric de HTA foarte labilă sau HTA refractară; -Istoric familial de feocromocitom, sindrom von Hippel Lindau sau de neoplazie endocrină multiplă; -Tumoră abdominală sau suprarenaliană identificată întâmplător ecografic (rar). Examen fizic -HTA refractară
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
ecografic (rar). Examen fizic -HTA refractară, labilă; -Hipotensiune ortostatică; -Semne clinice ale sindromului Hippel-Lindau sau ale neoplaziei endocrine multiple. Confirmare biochimică (inițial teste urinare) -Catecolamine urinare sau metaboliții acestora (pe 24 de ore sau la 2 ore de la un episod paroxistic; metanefrinele reprezintă testul screening inițial); -Catecolamine plasmatice (dacă valorile urinare sunt echivoce; trebuie recoltate probe de sânge la pacientul relaxat, în repaus); -Testul de supresie la clonidină (dacă valorile plasmatice ale catecolaminelor sunt echivoce 1000-2000pg/ml); -Cromogranina A plasmatică (proteina
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
de MEN orientează spre diagnosticul tumorii (50). Crizele hipertensive pot fi declanșate de: sarcină (compresiune prin uterul gravid), microtraumatisme lombare sau la administrarea următoarelor medicamente: anestezice, histamină, glucagon, tiamină, agenți antidopaminergici, naloxon, fenotiazină, antidepresive triciclice, metacolină etc. De asemenea, episoade paroxistice, inexplicabile de tahicardie, hipertensiune arterială care apar la intubația orotraheală, la inducția anestezică, sau hipotensiune inexplicabilă după o intervenție chirurgicală, ridică suspiciunea de feocromocitom. Simptomele paroxistice (ca triada clasică: palpitații, diaforeză și cefalee), pot dura de la minute la ore, cedează
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
histamină, glucagon, tiamină, agenți antidopaminergici, naloxon, fenotiazină, antidepresive triciclice, metacolină etc. De asemenea, episoade paroxistice, inexplicabile de tahicardie, hipertensiune arterială care apar la intubația orotraheală, la inducția anestezică, sau hipotensiune inexplicabilă după o intervenție chirurgicală, ridică suspiciunea de feocromocitom. Simptomele paroxistice (ca triada clasică: palpitații, diaforeză și cefalee), pot dura de la minute la ore, cedează gradual, cu o frecvență variind de la multiple episoade pe zi, la câteva pe lună sau tipul cel mai des întâlnit, reprezentat de una sau două crize
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
de o varietate de teme de la mass-media, politică și până la artă sau sociologie. În bună tradiție nietzscheană, autorul francez își recunoaște în propriul demers o violență interpretativă, care este susținută de către o gândire radicală sau chiar de una de tip paroxistic ce nu este interesată să ofere o configurație rațională lumii ci, dimpotrivă, să întindă o capcană realității, provocând-o să-și dezvăluie caracterul iluzoriu. Profesând un nihilism nuanțat, Baudrillard va construi o grilă proprie de lecturare a contextului contemporan, axându
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
limba latină paroxitonul înseamnă penultimul, iar paroxismul ar fi, plecând de aici, momentul penultim, premergător sfârșitului, atunci am putea spune că, deși seducția nu are un topos, ea ar putea fi situată în această stare neterminată, mereu prelungită, prin urmare, paroxistică (și uneori paradoxală). Ea nu poate fi apropiată noțiunii de katharsis decât în sensul stabilirii unei opoziții între ele, din moment ce seducția nu poate fi gândită decât ca o tensiune perpetuă, lipsită de destindere sau de purificare. O altă modalitate în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
receptările comune, ca exercițiu de frondă adresat unității dintre ființă și gândire, prea des postulată în filosofie; * strategia simulării, a jocului și a ritualului, utilizată în vederea destituirii discursului cu sens și a tuturor conceptelor ca: adevăr, obiectivitate, realitate etc.; * strategia paroxistică, a aducerii receptorului în "penultima poziție înaintea extremității", a sfârșitului, prin tehnica paradoxurilor, a afirmațiilor extreme, a repudierii categoriilor și prin căutarea necontenită a exoticului, excentricului și a locurilor necomune; * strategia ambivalenței, care, înlocuind logica bivalentă, conduce la polarizarea și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
putea numi s 4.3. Cadrul general al apariției crizei actuale În momentul de față, suntem martorii celei mai spe ctaculoase crize din 1930 încoace. Prețurile cresc exponențial sau scad inexplicabil de mult, bursa se prăbușește, moneda europeană atinge cotele paroxistice ale ev aluării sale, acestea fiind doar câteva dintre simptomele cele mai vizibile ale actualei crize financiare mondiale . În câteva privințe, această stare de recesiune a e conomiei se asea mănă cu alte crize apărute în ultimii douăzeci și cinci de ani
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
variabilă ca intensitate, a cărei manifestare principală este anxietatea generată și întreținută de un conglomerat echilibrat de elemente artistice: subiect, atmosferă, personaje. Tot în câmpul prozei literare, groaza, ca exacerbare a ideii de teamă, reprezintă o emoție estetică unifocală și paroxistică, provocată de accelerarea indiscernabilă a tempo-ului narațiunii până la cote care nu mai permit rafinament sau varietate a trăirii, ci doar repulsie patologică. Se poate intui, în continuare, că, în vreme ce groaza este denotativă, exprimând frust și violent și căutând doar
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Teroarea macină cu rafinament; ea exploatează falii din psihic cărora le permite, la anumite intervale, să se relaxeze, tempo-ul fiind fixat de circumstanțe. Uneori în cavalcadă, alteori în ralanti, teroarea contribuie la estetizarea unui peisaj pe care simpla groaza paroxistică îl proiectează în insuportabil. Aceasta acționează tocmai invers: din cauza faptului că nu admite întârzieri sau derogări, ci exercită presiune continuă asupra receptorului, groaza se banalizează, iar psihicul cedează în cele din urmă. Dacă mi se permite aluzia intertextuală la Henry
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
numai aparentă. Fierberea din adâncuri izbucni acum cu putere". Începe să strige la fratele său, acuzându-l fățiș de furt și de înșelăciune, și devenind agresiv: "Urla răgușit, cu ochi enormi. Îl apucă pe Brumă din nou, zgâlțîindu-l". Este momentul paroxistic al confruntării, în care izbucnirea de demență violentă se metamorfozează în puseu criminal: Costache "simți deodată la gât o apăsare dureroasă care îi tăia răsuflarea. Păun, într-un accces de furie ațâțată de alcool, îl apucase de gât". Încolțit, Costache
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]