1,667 matches
-
Așa cum unul este etern și imuabil, tot așa sunt eterne și imuabile și numerele. Poate tratatul despre muzică fusese precedat de o serie de tratate despre alte științe din „quadrivium” (Despre aritmetică, Despre geometrie, Despre astronomie), care nu ne-au parvenit însă. Bibliografie. Ediții: CSEL 79, 1961 (De vera religione: G.M. Green); CChr. Lat 32, 1962 (De vera religione: K.-D. Daur); BA 6, 1976 (De magistro; De libero arbitrio: G. Madec); 7, 1947 (De musica: G. Finaert - F.J. Thonnard); 8
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
câteva luni înainte, tot în 415, un sinod ținut la Ierusalim respinsese considerațiile antipelagiene ale lui Orosius, trimis de Augustin la Ieronim. Pelagius a reluat lupta și l-a informat pe Augustin despre succesul său, făcând astfel încât acestuia să-i parvină, fără nici un cuvânt în plus, doar concluzia conciliului. De aceea, Augustin a trebuit să se angajeze într-o polemică de mai mare anvergură pentru că nu mai era vorba doar de o simplă controversă doctrinală. De comun acord cu prietenul său
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
respectat criteriile școlii din Antiohia. Iulian a scris Explicații privitoare la cei doisprezece profeți (Explanationes duodecim prophetarum) din care ne-au rămas interpretările la Osea, Ioil și Amos, și un comentariu la Cartea lui Iov (Expositio libri Iob); ne-au parvenit și unele fragmente dintr-un Comentariu la Cântarea Cântărilor. În fine, a tradus Comentariul la Psalmi scris de prietenul său Teodor din Mopsuestia. Bibliografie. Ediții: CSEL 42, 1902 (alte opere între care De nuptiis et concupiscentia: C.F. Urba și I.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
găsim, în schimb, la puținii literați păgâni încă activi. Scriitorii creștini din această perioadă sunt numeroși; ne ocupăm doar de cei mai importanți și omitem aici multe opere mai puțin semnificative, mai cu seamă pe acelea care nu ne-au parvenit, ci sunt cunoscute doar indirect, indicând cititorului să consulte repertoriile adecvate. Bibliografie: P. Courcelle, Histoire littéraire des grandes invasions germaniques, Et. Augustiniennes, Paris, 1964; E.A. Thompson, Il cristianesimo e i barbari del Nord, în vol. colectiv, Il conflitto tra paganesimo
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
credinței catolice care o făceau să se deosebească de erezii, iar cel de-al doilea aplica acele „semne de recunoaștere” la condamnarea nestorianismului promulgată cu puțin timp înainte în conciliul din Efes din 431, însă această scriere nu ne-a parvenit; o cunoaștem doar din ceea ce ne spune Ghenadie. Sfânta Scriptură, afirmă Vincențiu din Lérin, nu poate fi unica normă pentru adepții credinței creștine pentru că poate fi interpretată în diferite moduri contradictorii; numai învățătura Bisericii poate exprima judecăți definitive în chestiuni
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
bătrânul călugăr Thesbon. La decadența morală a Galiei epocii, descrisă în poem cu o insistență critică, se adaugă devastările materiale provocate de invaziile barbare. Nu sunt aici gânduri foarte adânci și nici poezie de calitate, asta și pentru că ne-a parvenit în stadiu de proiect. Fontaine vorbește despre un „examen de conștiință personal și colectiv”, dat fiind că dialogul e doar o ficțiune. Oricum, în imitația după Bucolicele lui Virgiliu, poetul atinge un anumit nivel de precizie a exprimării. Acest Paulin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Este autorul unui poem în hexametri, compus din trei cărți, intitulat Adevărul (în grecește Alethia), care e în același timp o prezentare și un comentariu al Facerii; potrivit lui Ghenadie, opera ajungea până la moartea lui Avraam, dar nouă nu ne-a parvenit decât o copie care merge până la pieirea Sodomei și a Gomorei. Comentariul propriu-zis este precedat de o invocare a lui Dumnezeu care este proslăvit pentru opera sa de creație; să dea Dumnezeu poetului și inspirație pentru că datoria și scopul său
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dogmatic și moral. d) Omiliile Activitatea omiletică a lui Fulgențiu este atestată de Ferrando pentru ultima perioadă a vieții scriitorului, atunci când se întorsese definitiv în Africa, după exilul în Sardinia și este confirmată și de Isidor din Sevilia. Ne-au parvenit în total zece omilii, din care una (a noua) nu e considerată autentică și se găsește și între operele lui Augustin și poate că aparține episcopului de Hippona (este Predica 276 pentru sărbătoarea martirului Vincențiu). Ca predicator și, de altfel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
totuși, el merită poate o atenție mai mare pentru că personalitatea sa depășește tiparele unui simplu biograf. Viața lui Fulgențiu, amintită de noi de mai multe ori, i-a fost atribuită lui Ferrando în primele ediții, dar în manuscris ne-a parvenit anonimă, de aceea această atribuire a fost pusă recent la îndoială. A fost scrisă după 535, adică după moartea lui Fulgențiu și aparține genului povestirilor hagiografice al căror protagonist este un episcop. Alegerea episoadelor narate e destul de interesantă din punct
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de vedere dogmatic în raport cu eroarea generală a donatiștilor. Din nefericire, opera lui Tyconiu nu s-a păstrat și de aceea comentariul lui Primasius care, în sine, nu e foarte semnificativ, este important măcar pentru faptul că a făcut să ne parvină unele din interpretările lui Tyconiu. Comentariul lui Primasius este foarte alegorizant pentru că el are intenția de a face o legătură între textul profetic și Biserica din vremea sa ori cea de la începuturi. Spre deosebire de Tyconiu, Primasius nu descoperă în textul Apocalipsei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a studia muzica înseamnă a observa cum se amestecă elementul fizic cu elementul intelectual. Pentru acest tratat, Boethius s-ar fi folosit de Elementele de Armonie ale lui Ptolemeu. Ar mai fi scris apoi (în aceste opere nu ne-au parvenit) un tratat de geometrie, bazat pe Elementele de geometrie ale lui Euclid, și un tratat de astronomie pentru care ar fi folosit Almageste, tratatul lui Ptolemeu. b) Operele de logică După ce abordează mai întâi tradiția platonico-pitagoreică, Boethius se apropie apoi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
istorie literară nu trebuie să amintim decât Rânduiala monahală (Regula monachorum) a lui Benedict, care a fost unul din primele regulamente occidentale, inspirat în foarte mare măsură și din bogata cultură monastică grecească, în special din Basilius. Opera ne-a parvenit în două redactări: prima, mai accesibilă, trebuia să fie înțeleasă imediat; cea de-a doua este reelaborată și mai corectă din punct de vedere gramatical și literar. BIBLIOGRAFIE. Rânduiala Sfântului Benedict a constituit obiectul unei intense activități filologice și erudite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Grigorie însuși, ci e redactat de un călugăr, Claudiu, care a așternut în scris ceea ce auzise din explicațiile lui Grigorie; la fel s-a întâmplat și cu Comentariul la Cântarea Cântărilor (Expositio in Cantica Canticorum), din care ne-au parvenit fragmente, în care se reia interpretarea alegorică tradițională. Din aceeași intenție morală, de data aceasta accentuată în sens ascetic, izvorăsc și cele patru cărți de Dialoguri (Dialogi de vita et miraculis patrum italicorum), care au o finalitate didactică precisă, pentru că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
alegerii papei Symmachus, în 501, căruia Avitus îi acordă sprijinul său (cf. poziția lui Ennodius în această problemă, p. ???). Stilul epistolar al lui Avitus este declamator, pompos și prețios, asemănător cu cel al omiliilor sale, din care trei ne-au parvenit în totalitate, iar din celelalte (erau în total 34) numai fragmente. b) Poemele Mai cunoscută este opera sa poetică: în versuri foarte îngrijite și influențate de o educație clasică, Avitus a scris cinci Cărți care ilustrează evenimentele din istoria spirituală
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dogmatice. Cezar nu pare să reprezinte o excepție și puținele tratate consacrate de el acestui domeniu nu au merite particulare. Pentru a combate arianismul, a scris o operă Despre misterul Sfintei Treimi (De mysterio Sanctae Trinitatis), din care ne-au parvenit fragmente, ca și un Scurt tratat contra ereticilor (Breviarum adversus haereticos), sau Capitolele alese din operele Sfinților Părinți (Capitula sanctorum Patrum), adică extrase din operele lui Ambrozie, Augustin și Ieronim privitoare la problema grației și liberului arbitru; a combătut și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
triplei imersiuni de la botez, în numele celor trei persoane ale Sfintei Treimi era perceput de catolici ca o cedare față de ritul vizigoților arieni căruia ei voiau să i se opună prin păstrarea ceremoniei tradiționale cu o unică imersiune; ne-a mai parvenit apoi un mic tratat Despre Paște (De Pascha) ce conține lucruri elementare privitoare la modalitatea de calcul a Paștelui. Folosind culegerile răspândite în secolul al cincilea, Martin a tradus în latină Maximele Părinților din Egipt (Aegyptiorum Patrum sententiae) și o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
celor doi autori în discuție. Se pare că în prima carte era atacat Diodor, iar în celelalte două Teodor. În trei din cele patru manuscrise care conțin Despre întrupare există și un dialog intitulat Cristos e unul care ne-a parvenit și în traducere siriană și armeană dar și prin tradiție indirectă, destul de bogată, de altfel. Deși numele lui Nestorios apare încă de la început, polemica pare să fie orientată mai ales către Diodor din Tars și Teodor din Mopsuestia: Chiril citează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru odihna creștinilor defuncți. Pentru așa-zisul Contra antropomorfiților, în realitate o compilație alcătuită ulterior pe baza soluțiilor unor probleme doctrinale (numite și De dogmatum solutione) și a răspunsurilor date diaconului Tiberiu, a se vedea mai jos pp. ???-???. Ne-a parvenit sub numele lui Chiril un tratat Contra celor care nu vor s-o recunoască pe Sfânta Fecioară ca Theotokos pe care Iustinian îl citează deja în scrierea sa Contra monofiziților din 542 și îl atribuie lui Chiril. Absența termenilor tehnici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care 17 sunt însă adresate lui Chiril). Printre documentele referitoare la același conciliu cuprinse în culegerile latine se găsesc și traduceri ale unor scrisori, uneori într-o formă mai completă decât cea păstrată în greacă. Doar puține epistole ne-au parvenit din surse independente de documentele sinodale. Versiuni ale unor scrisori s-au păstrat în siriană, armeană, etiopiană, coptă (în documentele conciliului de la Efes; autenticitatea lor e foarte îndoielnică). Amintim aici doar unele dintre ele, cu o semnificație particulară. Scrisoarea adresată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de opere ed. Loofs = n. IX. X. XVIII. XIX. XVII din ediția sa). Patru omilii sunt dedicate combaterii pelagianismului (n. 128-131 = n. XX. XXVIII. XXIX. XXX). O omilie cristologică a lui Nestorios care vorbește despre Evrei 3, 1, ne-a parvenit prin corpusul de texte atribuite lui Ioan Hrisostomul (nr. V din ediția Loofs). Trei omilii despre cele trei ispitiri ale lui Isus (Matei 4, 3-9) din care Marius Mercator tradusese fragmente, au fost găsite într-un manuscris din corpusul pseudohrisostomic
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
antiorigeniști; acesta i-a fost trimis de Pelagius, apocrisarul (reprezentantul episcopului) Romei la Constantinopol, potrivit unor surse, sau de episcopul Ierusalimului, potrivit altora. În orice caz, ca un răspuns la acest memoriu a scris Justinian o epistolă patriarhilor (ne-a parvenit exemplarul trimis lui Mena de Constantinopol) în care condamnă tezele origeniste (sau suspecte de origenism); cf. despre epistolă aici, pp. ???-???. El a obținut adeziunea la anatema contra lui Origen din partea patriarhilor și a episcopilor, fiind sprijinit și de origeniști ca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să admitem că Macarie n-a știut cine este adevăratul autor al acestei critici a creștinismului utilizate de el pentru că într-un pasaj (III, 42) îl citează pe Porfiriu pentru a-și combate adversarul. Sub numele lui Macarie ne-au parvenit, în două manuscrise ottoboniene din Biblioteca Vaticana unele fragmente exegetice despre Facere. Însă G. Schalkhausser a demonstrat că trebuie considerat autentic doar un alt fragment care apare în Vat. Gr. 2022. Acesta e introdus în manuscris cu mențiunea că e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în care discută și până la urmă acceptă, cu unele precizări, formula de conciliere (38 și 47 din epistolarul chirilian, prima păstrată și în latină, siriană, etiopiană; și alte două păstrate în Actele de la Efes), ca și scrisoarea care ne-a parvenit doar în latină sub formă de extrase în care îl apără pe defunctul Teodor din Mopsuestia. Au rămas și fragmente dintr-o predică împotriva lui Chiril rostită de Ioan la Calcedon în 431. Bibliografie. Textele se găsesc în ACO I
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Sfântul Duh, scris anterior, din care n-a rămas nici o urmă și care în mod evident nu era cunoscut la al doilea conciliu de la Niceea. La acest conciliu au fost menționate totodată șapte omilii ale lui Teodot. Nouă ne-au parvenit șase omilii, însă numai două dintre ele (prima sau a doua, și a patra după ordinea stabilită de editori) corespund titlurilor citate la conciliu. Dintre cele șase, primele două, dedicate Crăciunului, au fost citite la Efes și trebuie să fi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
au înmulțit (și noi texte și străvechi versiuni au fost publicate), fără a se ajunge încă la un consens în această privință. În 1940, B. Marx propusese să-i fie atribuite lui Proclus 89 din nenumăratele predici ce ne-au parvenit sub numele lui Ioan Hrisostomul; problema nu e încă soluționată. Multe predici sunt rostite cu ocazia unor sărbători ale Domnului (de ex. 4: Crăciunul; 7: botezul; 8: schimbarea la față; 9: duminica Floriilor; 12, 13, 14, 15: Paștele etc.); altele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]