6,839 matches
-
că Statele Unite ale Americii susțin cele 11 puncte redactate de Comisia Europeana la adresa autorităților de la București, precizând că a auzit "ceea ce trebuia" de la oficialii români cu care a discutat, rămânând de văzut dacă aceștia vor respecta ce au spus. Ne pasă de România, de viitorul ei, de democrația ei", a spus Gordon, citat de Mediafax. El a precizat că SUA sunt preocupate de recentele evoluții legate de referendum și de procesul prin care aceta este revizuit. "Am venit și pentru a
SUA, susținătoarea celor 11 puncte formulate de CE la adresa României () [Corola-journal/Journalistic/42929_a_44254]
-
din ministrul Apărării, Corneliu Dobrițoiu, ministrul de Externe, Titus Corlățean, și consilierul prezidențial pe probleme de securitate Gheorghe Rotaru. Gordon a ținut să-l asigure pe Antonescu că autoritățile de la Washington urmăresc "cu atenție ce se întâmplă la București". Ne pasă de România, ne este un prieten și un partener cu care avem un parteneriat strategic. Ne pasă de democrația din România și facem tot ce se poate pentru a susține statul de drept și independența instituțiilor și suntem preocupați de
Gordon către Antonescu: SUA sunt preocupate de evoluţiile din România () [Corola-journal/Journalistic/42943_a_44268]
-
Gheorghe Rotaru. Gordon a ținut să-l asigure pe Antonescu că autoritățile de la Washington urmăresc "cu atenție ce se întâmplă la București". Ne pasă de România, ne este un prieten și un partener cu care avem un parteneriat strategic. Ne pasă de democrația din România și facem tot ce se poate pentru a susține statul de drept și independența instituțiilor și suntem preocupați de această situație", i-a spus Gordon lui Antonescu.
Gordon către Antonescu: SUA sunt preocupate de evoluţiile din România () [Corola-journal/Journalistic/42943_a_44268]
-
lui Andrei Pippidi este una a revoltei, a indignării fără margini și câteodată a disperării. Iată cum sună titlurile sale (câteva): „O profanare!”, „Vin sălbaticii”, „Bucureștii se duc”, „Opriți distrugerea!”, „O clădire de Horia Creangă în pericol”, „Chiar nu vă pasă defel?”, „Crima din strada Maria Rosetti”, „Abominabilul inimaginabil”, „O ticăloșie”, „Se strânge lațul”, „Jos reclamele”. Ce reclame? se va întreba cititorul. Acelea, de pildă, care îl sufocau pe Ion Heliade Rădulescu în Piața Universității. Marele ctitor de cultură român devenise
Solidar cu Andrei Pippidi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4294_a_5619]
-
-l dorește. Dacă, în schimb, cetățenii vor vota rațional polarizând votul spre candidatul aflat pe locul doi, adică spre mine, atunci Marian Vanghelie pierde. În acest context, mă aștept și de la ceilalți candidați să dovedească, în mod real, că le pasă de Sectorul 5 și de locuitorii acestuia și să vină deschis către mine”, a punctat Mihai Atănăsoaei. Ecuația propusă de Atănăsoaiei pare asemănătoare cu tactia aplicată de candidații aflați pe locul doi în perioada când era sistem de vot în
PDL vrea voturile lui Garcea pentru a-l bate pe Vanghelie () [Corola-journal/Journalistic/44564_a_45889]
-
cristal. Era gol vasul, directorul nu suporta florile, locul acestora era în parcuri sau în cimitire, cum spunea uneori. Dumitrașcule, îi bag în mă-sa de tâmpiți, spune-le că nici mort nu voi semna, să mă schimbe, nu mi pasă! Acum pleacă, n-ai nicio vină tu... avem musafiri... Nu se mai așeză la loc, veni lângă cei doi, își trase un scaun și zâmbi trist. Nu o să înțeleg niciodată, nu o să-mi explic de ce facem așa, unde o să ajungem
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
contează cât, doar al nostru. Mare noroc, cum zicea și domnul cu mâini reci, îmbrăcat în culoarea mireselor. Grăbesc pasul. Anda Docea Roxana Roxana e colega mea de bancă. E cam grăsuță, are pistrui și sâni mari. În timpul orei, îmi pasează bilețele cu te iubesc. Scrie de trei ori te iubesc - o dată cu litere mici de mână, a doua oară, dedesubt, cu litere mari de mână, și a treia oară jos, cu litere mari de tipar. Eu n-o suport deloc pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să găsim pe câmp niște varză și ceva roșii neputrezite. Motanu zâmbește și-mi face cu ochiul, în timp ce înghite cojile de ou și cotorul ardeiului. Timpul a încremenit, moleșit parcă și el de căl dura sfârșitului de septembrie. Nu ne pasă de nimic și nu ne e teamă de nimic. Parcă lumea întreagă are, ca noi, paișpe ani. Mădălin-Eugen Popa Alpinist și cerșetor Din când în când mă opresc și mă întorc cu spatele la vânt, îmi scot mănușile și-mi acopăr ochii
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să încerce, nu e pro blemă. A fost pe rând zidar, tâmplar, spălător de geamuri. În timp ce vor bește, com pletează unul din bile țe lele pe care trebuie să notezi cântecul, în caz că vrei să te afirmi pe scenă. I-l pasează felin Lilyanei. Fără cântec, doar pe spate e scrije lit call me baby. Râdem amândouă, amu zate. Eu insist cu ocupația actua lă, de parcă aș urmări un infractor. E gigolo. Mă uit la paharul de bere gol, înapoi la el
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Are geacă de piele. E ziua în amiaza mare, oamenii ronțăie, digeră și probabil deja cacă șaormele vândute de tipii ăștia în timpul zilei, iar în buricul târgului e un interlop care schimbă lei în valută. Mulți. Și nimănui nu-i pasă. Ronțăie în continuare. Toc-toc. Mustăciosul îmi întinde banii în tăviță. Clientul cu milioanele zice: Hai că sunt mulți. Nu-mi lași și mie euro la 44? Zimbru tace. E clar că nu are răspunsul. Ar vrea să zică nu, nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
diplomă”, nu mai vedeți că sute de mii de tineri nu au ce și unde munci, chiar dacă vor, nu realizați că acești tineri sunt atrași tot mai jos În stradă și că ei sunt, de fapt, viitorul țării; nu vă pasă că nu-și mai pot cumpăra o carte, că nu-și mai permit un spectacol sau o ieșire la iarbă verde. Nu mai auziți gemetele bolnavilor care nu mai au nimic nici prin spitale, nici acasă... ș.a.m.d. că
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Hotărî să coboare și coborî scările. Civilii nu erau prea mulți; totuși erau destui, și cei mai mulți, amestecați cu ofițerii, se luptau că hălcile și șprițurile, nădușiți, roșii de efort, parcă ar fi înfundat cărbuni în locomotivă. Nemernicii! Petrec, ce le pasă! Un ofițer superior strălucea ca un brad de Crăciun. Era chiar generalul. Îl recunoscu și pe primar. Bondoc, gras, transpirat, mergea de la masă la masă, se așeza și se ridica, ștergându-și chelia cu-un pogon de batistă. Proptit solid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Bătrâna se întoarse oftând și-și strânse părul la spate. Se uită cum doarme nora, cu fața-n sus, c-o mână sub cap, dezvelită și transpirată, c-un picior afară, cu genunchiul gol și rotund deasupra cearșafului. Ce-i pasă! Doarme ca pietrele! Nu-i mai ieșea din minte cum plecase Toma și i-o lăsase ca pe-o oaie-n păstrare. Ca pe-o oaie năzdrăvană. Ușernică. Cum își lăsase costumele-n garderobă și trebuia să le găsească neatinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
unde se chinuie de dorul ei, și la ea, maică-sa, care l-a făcut și l-a crescut și-a rămas văduvă și nemăritată din pricina lor, nu se gândește nici ca la bruma de anțărț. Ei, nurorii, ce-i pasă! zace toată ziulica risipită-n lene și gărgăunii ei, o ia la sănătoasa, hai-hui, umblând brambura de cum dă răcoarea serii și cât ține noaptea, pe lună, ca o strigoaică! Vine, tiptil, cu rouă pe haine și părul suflat de vârcolaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
propria ei resemnare? Se săturase, și totuși accepta. Era sătulă până peste cap și accepta pentru că numai așa putea trăi, nădăjduind că toate se vor schimba. Se opri să-și deznoade spinarea și să-și tragă răsuflarea. Lui, ce-i pasă? Lor, ce le pasă? Înfruntă primejdia în față zilnic, dar cel puțin... Își frecă cu monturile mâinilor, îndelung, fața jilavă de sudoare. Ochii o usturau. Parcă avea nisip fierbinte sub pleoape. Gura-i era uscată, buzele arse. Simțea înțepături mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
săturase, și totuși accepta. Era sătulă până peste cap și accepta pentru că numai așa putea trăi, nădăjduind că toate se vor schimba. Se opri să-și deznoade spinarea și să-și tragă răsuflarea. Lui, ce-i pasă? Lor, ce le pasă? Înfruntă primejdia în față zilnic, dar cel puțin... Își frecă cu monturile mâinilor, îndelung, fața jilavă de sudoare. Ochii o usturau. Parcă avea nisip fierbinte sub pleoape. Gura-i era uscată, buzele arse. Simțea înțepături mici urzicându-i pielea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
eu de obicei să privesc drumul. "Minte", își spuse. Mintea-i lucra febril. Trebuia să nu se lase atacată. Să nu se lase prinsă în jocul vechi și-ncercat al bătrânei: eu mă fac că nu știu și nu-mi pasă, tu te faci că știi că știu și mă duci cu zăhărelul să-ți cad în capcană. Bătrâna se străduia să scape de rău făcându-se că închide ochii, când, în realitate, și-i ținea larg deschiși și vedea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
indiferent. Căci, în definitiv, folosul pe care-l ai de la filozofie este tocmai bucuria pe care o ai atunci când gândești că ai creat în ordinea aceasta spirituală. Că este altul cu patentul în buzunar, poate să fie, dar ce-ți pasă, întru cât te jenează lucrul acesta? De îndată ce poți să folosești lucrul acela, și nu numai lucrul ca rezultat, dar, pentru bucuria dumitale proprie, să folosești însuși procesul de soluționare a unui anumit rezultat, te interesează foarte puțin dacă ești sau
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
se intitulează „Cântec de luptă”. Nu dor nici luptele pierdute, nici rănile din piept nu dor, cum dor acele brațe slute care să lupte nu mai vor. Cât timp în piept inima-ți cântă, ce-nseamnă umărul înfrânt? Ce-ți pasă-n praf de-o spadă frântă când te ridici c-un steag mai sfânt? Că-nvins nu ești atunci când sângeri, nici dacă ochii-n lacrimi ți-s. Adevăratele înfrângeri Sunt renunțările la vis. și eu mi-am permis să schimb
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
spui? Îmi pari a fi destul de apetisantă, nu văd de ce n-ai sfârși, la rându-ți într-un borcan de compot. - Eu??? Vezi tu, mulți au trecut pe aici de când a început vara și totuși iată-mă, întreagă și nevătămată. Pasă-mi-te culoarea asta îmi priește, dar în ceea ce te privește ...Aș fi preferat să fii un măr verde, aveam siguranța că vom petrece împreună cel puțin până când se scutură primele frunze. O privi încruntat. Își dorea să se oprească
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
poetul evită mărturisiri publice în privința relației cu iubita lui, așa cum nu se dezvăluie decât voalat în privința relației cu divinitatea. Sunt probleme de interioritate maximă pe care nu dorește să ni le încredințeze? Acea imensă mefiență care îl caracterizează ne este pasată prin oglindă nouă, cititorilor? În orice caz, Emil Botta pare să vâneze mai ales starea androginală, nu numai pentru a atinge "frontierele inocenței" (v. Radu Călin Cristea) ci mai ales dintr-o necesitate logică, pragmatică, survenită într-o stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
te hrănești din propria rană, spunea Seneca, în goană după gânduri și idei! Cât am învățat, nu a avut rost, dacă scriu despre umbra mea și despre mine îngemănate ca niște șerpi decolorați. Sunt simplă și fără relief, cui îi pasă de lumea mea aspră? Este bine că am tăcut atâția ani; mâinile de sticlă subțiri, s-ar fi spart sub condeiul prea lung și greu, înfricoșat din altă vârstă chemat. Cine mai știa de această lunecare împietrită în mărgăritare. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
nimicirea omenirii. Ajungem în timpul în care potentații sunt cei care dețin puterea politică, iar noi, oamenii simpli, suntem socotiți „idioți fericiți.” Noi suntem o mulțime care este foarte ușor de manevrat. Nu avem viitor, deoarece toți sunt indiferenți, nu le pasă cum vom trăi, cum va fi familia noastră, cu ce vrem să ne ocupăm în viață. Nu suntem pregătiți pentru o viață matură, chiar unii maturi nu pot să-și trăiască viața omenește, și toate astea e din cauza indiferenței și
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
înveselesc pe ei sau să-mi ascund frica mea. Poate, ce am reușit să fac pentru ei, a fost să le amintesc de iubiții și iubitele lor. Am început să mă gândesc la viitor. Nu știu ce ne așteaptă. Nu-mi mai pasă cu cine o să fim, ceea ce contează e să nu fim victimele, proștii celor care împart milioane. Cred că majoritatea realizează că poate să ne aștepte soarta Ucrainei din prezent. Totuși, sper ca tineretul să nu se lase pradă provocărilor, care
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Bărzăunul ne-a băgat pe noi în toată grozăvia asta. Bărzăunul se strîmbă a lehamite și aruncă cu o pietricică după o cioară. Sigur că da, zise Tomiță uitîndu-se la el ca la un spin otrăvit, ție nici nu-ți pasă! Ați venit, mă? se auzi vocea domnului Nicanor de pe terasa primăriei. Nimeni nu răspunse, de parcă nu era vorba despre ei. Așteptau să se dărîme primăria, cu tot cu Nicanor, peste ei și peste toți cei care nu mai încăpeau din cauza lor. Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]