1,139 matches
-
se pierde În fumul locomotivei cu abur. Apoi, cuvântul SFÂRȘIT, ENDE, KONEȚ, KRAJ, THE END... de zece ori, de o sută de ori, el, evadatul, va izbuti cu migală să scape din fortăreață și va trece prin fumul locomotivei peste pasarelă, de zece ori, de o mie de ori, pentru eternitate, cuvântul SFÂRȘIT. Prima dată În viața lui, singur, la circ. Un urlet Îngrozitor. Zgomotul Înfundat de sac plin cu tărâțe căzut din pod și firișoarele de sânge supte de rumegușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
le Împingi cu sârmă Îndoită. Ți-ai făcut la atelier la Munca Orbilor o sârmă excepțională. Astăzi este foarte cald și te-ai gândit să mergi la ștrandul Obor de lângă gara de Est. Pleci de acasă numai În chiloți. Urci pasarela de peste calea ferată și inspectezi cu privirea ștrandul. E ceva lume. Zăbovești puțin și te mai uiți la șine, la macaze, la trenuri, la motorul de tăiat lemne care șuieră despicând butucii din depozitul Întreprinderii Combustibilul, la locomotiva cu aburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de ulei, ce frumoase sunt vagoanele cisternă, ce gros e fumul negru al locomotivei, care devine el din ce În ce mai alb, când ca o respirație sacadată lovește aerul și când trenul de persoane care merge la Oltenița se pierde În zare cobori pasarela privind cu grijă dar și cu spaimă deschizăturile dintre trepte prin care zărești În jos abisul șinelor de unde urcă spre tine mirosul iute de gudron și cărbune, mirosul acela al tuturor gărilor, mirosul acela care Înseamnă plecarea În lume, mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
centimetri. Răsuflare de om peste răsuflare de animal, urlet disperat de iubire. Precum odinioară, Rodrigo de Triana, urcat pe catarg, zărind țărmul, descoperind America. Iepurele, și el un iepure acolo, Într-o țară a Făgăduinței. Iubit de un copil. „La pasarelă scândurile e putrede”. Toate acestea se Întâmplă la Casa Scriitorilor. Unde scriitorii se odihnesc și, după ce se odihnesc, scriu. Unul din ei scrie că: „Moartea-și plimbă iar trăsura / prin turcitul București / care și-a-ntrecut măsura / În fasoane hărăpești /... Visita Interioram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
La fiecare patru secunde, o diafragmă acționată de un piston împingea aburul prin gaură. Ce țară, ce oameni, să își folosească inteligența în astfel de scopuri! Acum era și el unul dintre ei. În acea dimineață coborâse în port de pe pasarela vasului ca imigrant, un nou-venit, un expatriat. O oră mai târziu ieșise de la punctul vamal sută la sută american. Nici nu a fost nevoie să mintă. Tot ceea ce a trebuit să facă a fost să tacă. Petrecuse aproape 25 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
petrecute cu tipi blonzi și anoști care aveau același nume ca și el. Costumul nu putea fi ales întâmplător. Hainele sunt camuflajul cel mai ușor. Mă îmbrăcam ca un american sau cel puțin ca un GI1 până să cobor de pe pasarela vasului în acea dimineață de august. Poate că asta era și ideea. Doctorul Gabor, care era aici de mai multă vreme decât mine, cu câțiva ani înainte de război, conform certificatelor înrămate de pe perete, se mândrea cu legătura sa cu Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sărat și oamenii strigau unul la altul într-un Babel al limbilor. Chiar dacă nu puteai înțelege cuvintele, puteai interpreta entuziasmul și teroarea. Eram sigur că o să fie împins cineva peste bord sau călcat în picioare în graba de a coborî pasarela și a pune piciorul pe pământ american. La pavilioanele vamale era și mai rău. Pereții subțiri răsunau de scrâșnetele roților, de bufniturile valizelor și de strigătele oamenilor. Bărbații se mișcau prin căldură ca înotătorii subacvatici. Femeile își făceau vânt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
actele prin sacoșe și buzunare, prin lenjerie și prin căptușelile hainelor mult prea groase pentru dimineața copleșitor de caldă. Deodată, o femeie a început să bocească. Își voia copilul. Unde era copilul ei? Femeile strigau. Bărbații s-au repezit spre pasarelă și se uitau înnebuniți la apa învolburată de lângă motoare. Un strigăt s-a auzit de la celălalt capăt al docului. E aici! E aici! Femeia a alergat spre copilul ei, l-a luat în brațe, l-a lăsat jos, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
centrul uzinei. După ochiul unui bun vânzător de găleți, ea amintește un linotip disproporționat. E de două ori mai Înaltă decât maistrul; greutatea sa atinge câteva tone de nisip; are culoarea fierului vopsit negru; și e confecționată din fier. O pasarelă cu scară Îi Îngăduie vizitatorului să o scruteze și să o atingă. El va simți În interiorul mașinii ceva ca un puls ușor și, de va pune urechea, va detecta un susur Îndepărtat. Într-adevăr, Inutilul dispune În interior de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
zâmbind: — Mai Întâi doamnele. Ceilalți o urmară. Norman aruncă o privire Înapoi, spre căștile aliniate pe podea. Edmunds, cu camera la ochi, Îi spuse: — Mergeți Înainte, doctore Johnson. Norman se Întoarse și păși În astronavă. INTERIORUL Se opriră pe o pasarelă lată de un metru și jumătate. Îndreptând lanterna În jos, Norman constată că Îi despărțea de podea un hău Întunecat de circa doisprezece metri. În jurul lor, abia distingându-se, se zărea o rețea deasă de lonjeroane și grinzi. Parc-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Dar Norman Îi simți emoția În voce. „Ted vorbește ca să-și alunge frica“, Își spuse el. Pătrunseră mai adânc În interiorul navei. Norman se simțea amețit știindu-se În Întuneric, la o Înălțime așa de mare. Ajunseră la o Încrucișare de pasarele. Vederea le era Îngreunată de toate acele țevi și lonjeroane care alcătuiau o veritabilă pădure metalică. — Încotro? Barnes Își consultă busola. — La dreapta. Urmară rețeaua de pasarele vreme de Încă zece minute. Treptat, Norman constată că Barnes avusese dreptate. În interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În Întuneric, la o Înălțime așa de mare. Ajunseră la o Încrucișare de pasarele. Vederea le era Îngreunată de toate acele țevi și lonjeroane care alcătuiau o veritabilă pădure metalică. — Încotro? Barnes Își consultă busola. — La dreapta. Urmară rețeaua de pasarele vreme de Încă zece minute. Treptat, Norman constată că Barnes avusese dreptate. În interiorul cilindrului exterior se afla un alt cilindru, Între ele găsindu-se o rețea densă de grinzi și forme metalice de sprijin. O astronavă Într-o altă astronavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de Mickey, pentru că jumătate din celule aveau instalațiile sanitare distruse și nu puteai să bagi deținuți În ele. O să vezi: tot șirul de celule e pustiu și Închis. Puncte de verificare, blocurile de detenție, grupe pe șase nivele, legate prin pasarele. Urcară pînă la un coridor - opt celule goale. Goddard spuse: — Aici e mansarda. Liniștit, subpopulat și cu o minunată cameră de zi, să aibă unde să joace cărți băieții. Un informator ne-a spus că Mickey Cohen a primit aprobare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și sticle cu ulei de măsline. Dar Încăperea era saturată de duhoarea de fermentație pe care o răspîndeau carpetele Îmbibate de apă și de izul acrit al textilelor carbonizate. Pe podea erau bălți de apă, care se infiltraseră și În pasarela din scînduri de lemn Întinsă de criminaliști. Cabrera așteptă să ne găsim un loc unde să ne putem opri, apoi continuă. — Deci: incendiatorul intră În bucătăria goală și Încuie ușa. Acum casa e complet Închisă lumii exterioare. Soții Hollinger preferau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
gest larg cu brațul În direcția vilelor de pe coasta dealului, păzite de camerele lor de luat vederi.) Locuiesc aici de doi ani și Încă nu-s convins că locul ăsta există cu adevărat... Ieși din atelier și mă conduse pe pasarelă printre iahturile și șalupele cu cabină amarate. Cu carenele lor albe, ambarcațiunile aveau un aspect aproape spectral În lumina apusului - o flotă pregătită să navigheze pe aripile unui vînt-nălucă. Andersson se opri la capătul debarcaderului, unde era ancorată o micuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mic copil se lovise de greutățile vieții. Maică-sa murise de holeră, iar taică-său, docher în portul Brăilei, un om blând și muncitor, cu frica lui Dumnezeu, se prăpădise câțiva ani mai târziu în timp ce descărca saci cu zahăr. O pasarelă prost montată cedase, iar el s-a prăbușit în apă unde a fost strivit între peretele cheiului și chila vasului. Dărnicia financiară a importatorului a făcut ca ancheta autorităților să concluzioneze simplu că accidentul s-a datorat exclusiv neatenției mortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de exploatare. Domina toate celelalte structuri artificiale ale Acheronului, cu excepția stațiilor de epurare a atmosferei. Văzut din exterior, părea spațios. În interior, nu găseai nici un spațiu liber. Materiale de tot felul se îngrămădeau prin colțuri, tuneluri străbătând spațiile de sub planșeuri, pasarele întinse pe deasupra. Și ar fi fost nevoie de mai mult spațiu. Oamenii se înghesuiau tot mai mult pentru a face loc ordinatoarelor și mașinilor. Hârtiile se adunau în teancuri imense, cu toate eforturile neîncetate de reducere a informațiilor necesare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
treabă. Până acum ați beneficiat de trei săptămâni da odihnă. 5 Sulaco aducea cu o enormă cochilie de metal hălăduind printr-o mare de cerneală. În timp ce se plasa pe orbită în jurul Acheronului, coca dizgrațioasă a navei scăpăra scântei azurii. Pe pasarelă, Bishop supraveghea fără să clipească instrumentele și cadranele. Când și când, degetele lui atingeau un comutator sau băteau câteva instrucțiuni rapide, în rest lăsau în grija ordinatoarelor ghidarea navei. Automatizarea, care îngăduia oamenilor să străbată vidul intersideral ca simple auxiliare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
când sinteticii i-au înlocuit pe piloți, ei nu mai erau decât niște pasageri. Exploratorii cosmosului aveau șoferii lor, Când semnalizatoarele și indicatoarele îi transmiseră informații pe care le consideră satisfăcătoare, Bishop se aplecă spre microfonul cel mai apropiat. ― Aici pasarela. Încheiat manevrele de punere pe orbită. Inserție geosynclinală terminată. Gravitație artificială de tip acheronian. Mulțumesc pentru cooperare. Vă puteți relua activitatea. În mare parte nava era tăcută, dar buncărul de îmbarcare era teatrul unei activități febrile. Așezat în cușca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
câte doi. La drum! Hudson stătea în fața panoului de comandă. Ezită. ― Și poarta? ― Aici nu-i nimeni. Las-o deschisă. Porniră pe planul înclinat, pentru a pătrunde în măruntaiele stației. Raze de lumină oblice coborau până la ei printre platforme și pasarele cu grilaj, răsucindu-se peste canalizările aliniate ca niște tuburi de orgă. Aprinseră totuși lămpile de la căști. Vibrația regulată a mașinilor îi învăluia, zumzăitoare. Imaginile transmise de camerele lor dansau pe monitoare pe parcursul coborârii, făcând dificilă pentru cei rămași în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
viziunea apocaliptică imaginată de Piranesi și Dante la un loc. Avu în fața ochilor dovezile prezenței creaturilor de cum trecu de prima curbă a pasajului. Materia aceasta ciudată care te ducea cu gândul la rășina epoxid acoperea țevile de canalizare și năpădea pasarelele superioare; și acest amalgam de mașini și secreții formau o unică alveolă. Cu ajutorul unei benzi adezive, Ripley fixase și localizatorul lui Hicks pe aruncătorul de flăcări și privea cadranul ori de câte ori îndrăznea să-și coboare privirea. Aparatul funcționa mereu și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
la opt și la patru mii de metri; a doua oară, tavanul ar fi ajuns sub picioare. În „American Airlines 10“ aș fi prins aterizarea pe furtună de la Little Rock, Texas, înainte să alunecăm și să ne izbim cu toții de pasarelă; era noapte, ploua cu găleata, vârtejuri grele, cum numai la televizor vezi. Cu „Swissair 111“ aș fi căzut calm, discret, pe întuneric, în timp ce doar cabina ardea, cu ușile-nchise; piloții ar fi stat deja de 15 minute în fum, arși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
circula infect, bară la bară, italienește; o secundă dacă rămâneai pe loc, îți tăia cineva fața. Dâmbovița mirosea a nămol și frunze sleite; o simțeai chiar și prin geamurile închise. Mi-o imaginasem odată traversată de șlepuri și fregate, cu pasarele luminate-n zeci de culori și poduri mobile, ridicându-se până la vârful copacilor, ca în Amsterdam sau la Anvers. O mică iluzie inofensivă, un fragment de realitate virtuală; prin cocleala jumătate solidă, jumătate apoasă, nu avansai nici cu-o plută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ușii, Mihnea mi-a trecut lanterna și, plini de praf și de speranță, am pătruns în biblioteca Facultății de Litere. „Prin efracție“, exact cum mă anunțase. Imediat, am luat-o la picior pe lângă rafturile înalte, inaccesibile. Nimerisem unde trebuie, pe pasarela de la primul nivel: nici nu-ți trebuia lumină, te duceau planșeul și balustradele lungi, învelite în snopi de catifea înădită, spre Secolul 19 și Marii Clasici. Dacă am fi avut un scaun cu rotile, ne-am fi dat ca-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vizitatori. „Se pare că nu suntem singurii iubitori de cultură...“, l-am anunțat pe Mihnea. Nu mi-a răspuns dar, din priviri, ne-am înțeles s-o luăm din loc. Am pornit-o cu pași adăugați. Ne grăbeam să străbatem pasarela, ca să ne adăpostim lângă Eminescu. Doar aici te simțeai în siguranță, rafturile erau duble, impresionante, înțelegeai că ai nimerit lângă „Titanul literaturii române“. Te prăbușeai de respect și recunoștință. Mi-am întins gâtul și, cu Mihnea alături, morți de curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]