505 matches
-
tò Ä méga, ho amen. - transferul direct: toate numele generice care desemnează divinitatea, atât coranice, cât și biblice („Dumnezeu”, cu excepția traducerii ASM), numele coranice, ’A≤ad și W"≤id („Unul”), Rabb („Domn”, „Stăpânitor”), al-Malik („Regele”), Nór; numele biblice ’!>, gr. ho pater („Tatăl”), ’A:Än, gr. kýrios („Domn”), ’Eƒ":, gr. hežs („Unul”), ’Ar, gr. tò phÄÎs („Lumină”), “Ä> („Bun”), ‘P: („Martor”), ‘Izzóz („Tare”), Țaddq („Drept”), Țór („Stâncă”), Q":Äš („Sfânt”), Q"rÄ> („Aproape”), ’Ehyeh, gr. EgÀ eimi („Eu sunt”), agápQ („Iubire
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de radicalizare și estetizare a ideii de literatură, este definirea sa ca artă literară Artă literară are acum obiective pur artistice, finalități specific estetice (Stendhal, Balzac) sau ajunge până la exclusivism, totalitarism artistic, arta literară în forma pură (Flaubert, Mallarmé, Walter Pater, Oscar Wilde). Arta literară este prin definiție artă a cuvântului, mijloc de expresie care o individualizează în sistemul general al artelor. Asimilarea specificului literar cu limbajul literar duce la definirea literaturii ca limbaj. Fiind în primul rând o artă, arta
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
umane. Peste tot, istoria vinului este legată de cea a miturilor, de exemplu de cel al lui Ghilgameș la mesopotamieni, al lui Osiris la egipteni, al lui Noe din Biblie, al lui Dionisos în cazul culturii elene, al lui Liber Pater și al lui Bachus pentru cultura latină. Popoarele Mesopotamiei antice (locuitorii Irakului de astăzi) sumerienii, babilonienii și asirienii sunt cele care au elaborat cea mai veche scriere cunoscută (scrierea "cuneiformă": literal, cea care are formă de cui), aproape trei mii
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
se disociază treptat de ciclul anotimpurilor și al viticulturii, evoluând către celebrarea vieții pline de voie bună și către consacrarea "eternei reîntoarceri" a zeului. Ceva mai târziu îl regăsim pe Dionisos în epoca romanică sub trasăturile bătrânului zeu italic Liber Pater, asimilat cu Bachus și cu Ceres, zeița grâului. Această mutație s-a manifestat în ceea ce s-a numit "scandalul Bacanalelor", care a izbucnit la Roma în jurul anului 186 î.Hr. Foarte asemănătoare cu Dionisiile, Bacanalele erau celebrate noaptea, în sunetele unei
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
la conciliul de la Aix-la-Chapelle (816) privind posesiunile viticole ale episcopilor și ale canonicilor. Urmând prescripțiile conciliului, viticultura religioasă s-a dezvoltat pornind de la locul de reședință al episcopilor. Cel mai important personaj al orașului și cel dintâi viticultor (calificat drept pater vinearum, "tată al viilor"), episcopul trebuia să mențină o vie de calitate intra-muros (mergând uneori până la a muta sediul episcopatului pentru a găsi o mai bună amplasare viticolă). La inițiativa episcopilor, canonicii întrețineau și ei vii, de multe ori în
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
era dată de câmpie și vite. Carnea și vinul și peștele constituiau masa de bază. Nemurirea se asigura prin copii. Familia era în centrul vieții, cu rudele și cei protejați. Sclavul era considerat om, nu ca la greci și egipteni. Pater familias, era ca la romani, cel mai în vârstă. Deși muncea mult, femeia nu era considerată proprietatea soțului. Se împodobea, participa la festivități, și era a unui singur și singură la bărbat. Cei bogați, de obicei mai aveau o soție
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
uneori variante locale, cum e cazul enigmaticului zeu Maktar, numit Hoter Miskarxe "Hoter Miskar" sau El-qone-erez („Dumnezeu/Creator al pământului) la Leptis Magna, unde În vârful panteonului se află Milkashtart (interpretat ca Herakless) și Shadrafaxe "Shadrafa" (Liberxe "Liber" Paterxe "Liber Pater"). Urme ale cultelor feniciene se regăsesc În toată Africa de Nord, perceptibile Într-un substrat de culte indigene cu personalitate obscură. În afară de elementul biblic, trebuie să se țină cont de puternica amprentă culturală a Romei, care se suprapune decisiv atât peste elementul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dedicații pentru Shadrafaxe "Shadrafa" și, poate, pentru Isisxe "Isis". În Sardinia, În afară de Baal Hammon, Tanitxe "Tanit", Melqart, Astarte și Baal Shamemxe "Baal Shamem", este atestat cultul zeului Sidxe "Sid" În sanctuarul din Antas, unde era identificat cu Sardus Paterxe "Sardus Pater" (o străveche figură locală). În același loc erau venerate și cunoscute divinități tămăduitoare precum Shadrafa și Horonxe "Horon", un vechi zeu amorit, probabil În formă de șarpe, stăpân al descântecelor și protector Împotriva mușcăturii de reptilă. Un rol important trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
latinizată, așa cum vom vedea mai departe, În Nympha Begoexe "Nympha Begoe") - se ascund atât straturile mai Îndepărtate ale religiei colective, cât și rădăcinile cultului domestic, În care un loc central Îl ocupă strămoșii eroizați și divinizarea capacității generative a lui pater familias, ca larii și geniile latine. Riturile matrimoniale, cele de trecere și religia strămoșilor, cu alte cuvinte straturile cele mai arhaice ale cultului, se numără, poate, printre principalii factori responsabili pentru un fenomen, pe cât de singular, pe atât de extins
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe cea a oamenilor, au fără Îndoială aceleași rădăcini comune străvechi și lingvistice cu cele ale credințelor etrusce analoage; tot paralel cu latinul genius pare să fie etruscul Farqanxe "Farèan", ipostază a capacității generative a străbunului nobiliar și a lui pater familias. Cu toate acestea, și În acest caz elenizarea a jucat un rol de primă importanță, În special sub presiunea doctrinelor orfice și pitagoreice, răspândite În Etruria deja din secolul al V-lea Î.Hr., cu rezultatul că Hadesul etrusc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mici părți din mâncare), dar și În cultul morților, În care sunt comemorați membrii familiei, sau În sărbătorile În care este celebrat ciclul vieții. Nunta și nașterea pot fi celebrate prin ofrande și purificări În cadrul familiei. La ziua de naștere pater familias Își sărbătorește propriul „geniu” printr-o ofrandă de vin și tămâie. Cultele care se moștenesc impun obligații particulare. Cu toate acestea, indivizii privați nu sunt În mod necesar și membri ai unei comunități stabile, legată de un anumit sanctuar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
formulă de Încheiere V masa VI „reparația a) vinderea cărnii de sacrificiu ulterioară” b) acțiuni de purificare 3. Cea mai mare parte a unităților cultuale ce alcătuiesc acest ritual se bazează pe schema „R dat D”: obmovet thus, vinum Iano pater familias immolat strues ferctum Iovi libat porcae exta Cereri dat Modelul variază și se repetă continuu. Aici cuvintele nu sunt imnuri sau litanii, ci formule care verbalizează acțiunea cultuală În timpul desfășurării ei. Variațiile sunt date de schimbarea materialului cultual, a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
invocați: Ianusxe "Ianus", Jupiter, Ceres, iar aceștia semnifică Începutul, ordinea și autoritatea, creșterea. Așadar culesul roadelor este Început printr-o acțiune simbolică delimitată pe care toți participanții o Îndeplinesc cu Îndemânare și bucurie, fără constrângere sau teamă. Proprietarul de pământ (pater familias) recită o parte hotărâtoare: este partener al zeilor, reprezintă familia și casa, este o persoană autorizată să ofere un dar. În acest ritual, destinatara cea mai importantă este Ceres. Pe de altă parte, nici o femeie nu are vreun rol
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și de a hrăni. Ritualul este o reflectare mimetică a relațiilor importante ce subzistă În societate și Între om și natură. Lumea simbolică a ritualului reunește diferite nivele, punând În act: - Începutul unei lucrări anume (culesul recoltei); - autoritatea și ordinea (pater familias, familia); - incorporarea unei serii ordonate de acțiuni (actiones); - reflecția mimetică asupra unor elemente fundamentale ale societății romane (a oferi și a hrăni)1. Integrarea rituală care se realizează aici Înseamnă că (a) economia (producerea hranei și a animalelor), (b
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
La soteriologia dei culti orientali nell’Impero Romano. Bieler, L. (1967), „©????????EIOS ANHP. Das Bild des «Göttlichen Meschen»”, În Spätantike und Frühchristentum, Darmstadt. Bouché-Leclercq, A. (1879-1882), Histoire de la divination dans l’antiquité, vol. I-IV, Paris. Brühl, A. (1953), Liber Pater. Origine et expansion du culte dionysiaque à Rome et dans le monde romain, Paris. Burkert, W. (1987), Ancient Mystery Cults, Cambridge (Mass.) ștrad. it., Antichi culti misterici, Roma, Bari 1988ț. Cerfaux, L. și Tondriau, J. (1958), Un concurrent du christianisme
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
termeni se reconstituie cuvântul indo-european *deiwos, „zeu”, În mod clar legat de singurul teonim care poate fi reconstituit cu siguranță: În vedică Dyau¡xe "Dyauh{", În greacă Zeusxe "Zeus", În latină I¿(piter), În oscă diúveí (dat.), În umbriană Iu-(pater), În iliră Dei(patyros)xe "Dei(patyros)", hitită sius (care ajunge să aibă sensul generic de „zeu”). În alte regiuni, termenul mai vechi folosit pentru „zeu” este substituit de forme inovatoare, așa cum se Întâmplă cu germanicul *gudaz (despre care se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
gali, Teutates-Mercur este Îmbunat În acest fel: un om este ținut cu capul Într-un hârdău plin și moare sufocat. Esusxe "Esus"-Martexe "Marte" este Îmbunat astfel: un om este atârnat de un copac ca să moară exsangvinat. Taranisxe "Taranis"-Dis Pater este Îmbunat la ei astfel: câțiva oameni sunt arși de vii Într-un bazin de lemn. Unii autori oferă aceste explicații. Teutates-Marte, „fiind neîndurător, este Îmbunat cu sânge” fie pentru că războaiele se nasc din voința acestui zeu, fie pentru că galii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Nuaduxe "Nuadu" Airgetlámxe "Nuadu Airgetlám", căruia Îi fusese retezată o mână În bătălie. Așadar, identificarea este discutabilă, bazându-se doar pe confruntarea lexicală. La Cezar avem o aluzie la mitul originii galilor: „Toți galii afirmă că se trag din Dis Pater și spun că știu aceasta de la druizi”(De bello galico, VI, 18). Poate părea surprinzător faptul că Cezar a identificat un strămoș mitic cu o divinitate romană legată de moarte, Însă această analogie este explicabilă. Prima ființă vie, din care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care va muri: primul viu este, așadar, și primul mort și astfel poate dobândi cu ușurință valența de divinitate legată de moarte; același lucru s-a Întâmplat În India cu Yamaxe "Yama" (și În Iran cu Yimaxe "Yima"). Acest Dis Pater galic, a cărui denumire indigenă nu o cunoaștem, este identificat cu zeul irlandez Donnxe "Donn", „Întunericul”, o divinitate minoră care locuiește În Tech Duinn, de-a lungul coastelor irlandeze unde trebuie să ajungă toți morții. Însă și această identificare este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Racuneta 328 Lasa Sitmica 328 Lasa Vecu 325,328,332 Lasa Vecuvia 325 Latona 327,372 Leda 630 Leèam 328 Leinè 328,329 Lelwani 180,182,186,188,196,201 Letun 327 Liber 231,339,343,351,352,629 Liber Pater 231 Libera 339,352,387 Licurg 288 Líl 149 Lilû 149 Lim 167,216,218 Lleu Llaw Gyffes 606 Loegaire 633 Loki 632,633,634,635 Loufir 351 Lucina 343,349 Lucius 354,373,409,411,594 Lug 589,590
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
347,349,389,408,557,558,579,593,605,630 Ruda 235 Rugievithus 574 S S#ala 169 S#arruma 187 Sabazios 405 Sadiq 218 Sae>na 502,503 Sahar 235 Sakon 218 Saoșyant 502,503,509 Sarasvatș 450 Sardus Pater 231 Sataran 146 Satet 62 Satre 325,327 Saturn 230,231,366 Saturnus 325 Saurva 451,470,500 Savitar 627,635 Seèlans 327 Sekhet-Hor 77 Sekhmet 62,65,70 Selvans 325,327 Semele 283 Serapis 110,411,412,413 Seth
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vinul obținut din strugurii viței de vie netăiate. Prin această lege, Numa voia mai ales să oblige poporul de agricultori să taie vița de vie. Femeile nefiind admise deopotrivă cu bărbații la ceremoniile religioase, vinul le era ipso facto interzis. Pater familias era tot așa de îndreptățit de lege să sărute pe gură (jus osculi) femeile din toată casa, pentru a verifica dacă ele miroseau sau nu a vin. Din această utilizare parcimonioasă, romanii au păstrat obiceiul de a îndoi vinul
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
acolo, ar fi parcurs lumea antică, transmițând cultura viței de vie. Această zeu grec al vinului și al beției se înrudește cu zeul Osiris egiptean, Ut-Napishtin mesopotamian, Ammon libanez, Moloc sirian, Spendaramet armean, Sabayios trac și frigian, cu zeii Liber Pater și Bachus latini, precum și cu Noe din Biblie. Moștenirea vedică apare, de asemeni, odată cu ceea ce Georges Dumézil numea ideologia tripartită a indo-europenilor. Ideologia tripartită se întâlnește la Roma cuvânt care, citit invers, e amor în latină (adică vêna în sanscrită
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
caracteriza cultele misterelor lui Osiris și ale lui Dionisos. În orice epocă, inițierea nu a avut decât un singur scop, acela de a instrui omul și prin asta, de a slăbi atacul Destinului. Întâlnim zeul vinului mai întâi ca Liber Pater, o veche zeitate rustică din centrul Italiei. Inspirându-se de la numele său din Lidia, Bakkos, și de asemenea de la termenul cu care romanii desemnau strugurele (baca), Liber Pater reprezenta principiul care susținea cultura viței de vie și rodnicia câmpurilor. Zeul
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de a slăbi atacul Destinului. Întâlnim zeul vinului mai întâi ca Liber Pater, o veche zeitate rustică din centrul Italiei. Inspirându-se de la numele său din Lidia, Bakkos, și de asemenea de la termenul cu care romanii desemnau strugurele (baca), Liber Pater reprezenta principiul care susținea cultura viței de vie și rodnicia câmpurilor. Zeul italic nu avea o mitologie proprie, așadar a fost cu ușurință asimilat lui Bachus, în timp ce zeița Libera a fost identificată cu Ceres, zeița grâului. Această permutare este pusă
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]