1,557 matches
-
ochilor erau atât de diferite în poza vedeam un bărbat în plină vigoare a tinereții cu ochii radiind de speranță creștină iar întreaga expresie a feței lui îmi dădea impresia că în acea perioadă a vieții sale era plin de patosul celor ce predică cu toată puterea ființei lor Evanghelia. L-am privit din nou și într-adevăr era o mare deosebire între el cel de atunci și omul din fața mea, mi-am pus întrebarea: ,,Oare ce a cauzat această schimbare
SPOVEDANIA UNUI OM de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353073_a_354402]
-
uitat Să-mi dai din plin din tot ce am pierdut și să prefaci în vin orice sărut. Mă-ntorc cu greu răpus de-un trist regret însă sperând mereu să mai repet Acest colind pe-al viselor meleag cu patos retrăind ce mi-a fost drag. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1582, Anul V, 01 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352607_a_353936]
-
mine ca să stea Să uite grijile ce-l înconjoară! Era un înger blînd cu aripi rupte, De zborul greu împătimit, Căzuse în durerea unei lupte Cu viața, care aprig l-a rănit! Am văzut un înger care se ruga Cu patos, la lăsarea serii... Privind spre ceru'-nalt, se închina, Oblăduit în mantia durerii ! Am văzut un înger ce se odihnea, Pe banca amintirilor pierdute, Se uita duios și parcă mă chema Să-i vindec rana aripilor frînte! Referință Bibliografică: Am
AM VĂZUT UN ÎNGER de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353634_a_354963]
-
nou spre Ierusalim pentru a duce tuturor marea veste bună a învierii. Erau din nou însoțiți de prezență de data aceasta nevăzuta a lui Iisus ce le explicase cu atâta înțelepciune profețiile pe drum. Ajunși la Ierusalim au istorisit cu patos întâlnirea de care au avut parte și vestea cea bună a învierii. Iar în timp ce ei vorbeau cu ceilalți ucenici în binecunoscută cameră de sus, însuși Iisus cel ce înviase din morți a stat în mijlocul lor spunându-le acele frumoase cuvinte
DRUMUL VIETII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354122_a_355451]
-
cearcăne adânci, Râu liniștit, ce cade/ Bezmetic de pe stânci!” Sau: „Mă uit prin Frunze/ Ca printr-un vitraliu.” Sau: „Mi-am scos sufletul/ Ca pe o haină de nuntă” Sau: „E primăvară/ Și nu mă pot defini” Sau, cu mult patos, frapant: „Dorințele mele, jăratec încins”, și multe altele asemenea metafore ori formulări demne de reținut. Tema predilectă e viața și scurgerea anilor, relele de pe pământ și din ziua de astăzi în țară, credința și râvna auto-purificării, năzuința spre înaltul cerului
STELE, CU ORICE PREŢ de CONSTANTIN LUPEANU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354620_a_355949]
-
atât de multe. Știu că e iubire adevărată ce simt. E infinită, e necondiționată, e reală și mai ales... e mută!”. Actrița simțea cuvintele ca fiind vii, adevărate, trăia rostul lor și le rostea ca și când îi aparțineau, le nuanța cu patos și evlavie, iar vibrația sunetelor finale a persistat în sala întreagă clipe lungi de tăcere mută. Nu știu dacă a avut emoții. Domnia sa știe atât de bine să-și ascundă asemenea stare! Dar se observa că a fost pătrunsă de
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]
-
Abraham Lincon marele președinte eliberator ce a plătit cu viața. De curând am văzut un video în you tube cu Martin Luther King cu acel memorabil discurs în care vorbea despre unitatea albilor și a negrilor. Am fost impresionat de patosul cu care vorbea. M-am gandid la cuvintele lui Isus ,, iubiti-va unii pe alții” de fapt mesajul Evangheliei este că în lumina crucii toți oamenii sunt egali. Indiferent de rasă, culoare a pielii, educație, avere, religie, în lumina crucii
JURNALUL UNUI CALATOR (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357127_a_358456]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > CARTEA LUI OCTAVIAN CURPAȘ - ÎNCĂRCATĂ DE PATOS ȘI DĂRUIRE Autor: Confluențe Românești Publicat în: Ediția nr. 316 din 12 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Autorul articolului: Violeta CRAIU Exilulte determină să cauți soluții salvatoare, să te adaptezi la țara de adopție, să te integrezi într-o nouă
ÎNCĂRCATĂ DE PATOS ŞI DĂRUIRE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357178_a_358507]
-
autor, printr-un dialog continuu între jurnalistul care știe să asculte și să provoace dezvăluiri interesante ale celui cu care stă de vorbă, să le redea cu măiestria scriitorului plin de talent și istețime. Cartea lui Octavian Curpaș, încărcată de patos și dăruire, emoționează. Aceasta va rămâne în istoria literaturii universale ca un document în care întâlnim un anumit tipar al emigrantului de la mijlocul secolului al XX-lea, cu limba, tradițiile, obiceiurile, istoria și cultura țării din care provine. Emigrarea, aspirațiile
ÎNCĂRCATĂ DE PATOS ŞI DĂRUIRE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357178_a_358507]
-
-lea, cu limba, tradițiile, obiceiurile, istoria și cultura țării din care provine. Emigrarea, aspirațiile mărețe și afirmarea într-o lume surprinzătoare - aflată mereu în schimbare - poate fi un exemplu pentru noua generație. Referință Bibliografică: Cartea lui Octavian Curpaș - încărcată de patos și dăruire / Confluențe Românești : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 316, Anul I, 12 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Confluențe Românești : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ÎNCĂRCATĂ DE PATOS ŞI DĂRUIRE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357178_a_358507]
-
toată noaptea visez la ochii tăi”. Veronica îi răspundea: “Îmbătata de florile teiului, de vorbele ademenitoare și dulci, de tot ce ne înconjoară, acolo, pe banca la Copou, mă credeam lângă tine cea mai fericită femeie”. Eminescu o iubea cu patos, cu putere și cu sinceritate. “Mi-e dor de tine, moțule ce ești, femeie gentila și dulce, inteligență și radioasa, frumusețea frumuseților și floarea florilor”. Eminescu se adresa iubitei cu apelative că: “Scumpă mea amica”, “Dulcea mea doamna”, “Mai, îngerașule
CEA MAI FRUMOASA POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMANE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357285_a_358614]
-
Tismana! // Ți-aduc în dar un mir de tină, / Urcând în cei ce vor să vie, / Catapetesme de Lumină, / Să ți se-nchine, Românie! / 14 mai 2010“. De asemenea, cinstirea voievozilor martiri ai neamului este cântată de autor cu mare patos, în poemul, care e un imn perfect, închinat lui Constantin Brâncoveanu: „Ne spune, Brâncovene, ne spune, Constantine“ - versuri memorabile care exultă virtutea credinței, în pofida oricărei împotriviri și suferințe omenești: „Poporul de își cere fărâma lui de bine, / Sub masa Europei
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
ne cântă Lăură Lavric! Ce măreție e în glasul bucovinencei artiste, Lăură Lavric! Ce verva, ce veselie, mai presus de orice asemănare cu amănuntele vieții omului și mai aproape de misiunea spiritualizării, desăvârșirii sufletului omenesc, prin pasajele cele mai luminoase ale patosului vieții: bucuria ardenta a cantului! Lăură Lavric este o cântăreață de muzică folclorica bucovineana, care nu intonează, nu murmura cântecul moldovenesc, îl explodează răscolitor! Toate cântecele sale au în ele un înger ce joacă și strălucește! Fiecare dintre cântecele acestea
LAURA LAVRIC. O VIAŢĂ ARTISTICĂ ÎNDELUNGATĂ ŞI AURORALĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357491_a_358820]
-
artei cu tendință”, lucrurile vor fi mai greu de lămurit. Tema primordială a cărții rămâne, de-a lungul și de-a latul lecturii, dragostea care îmbracă atâtea forme lirice încât poetul pare a iubi toate femeile lumii acesteia, cu un patos care cuprinde totul, care atinge totul. Nimic din anatomia femeii nu rămâne neatins cu cuvântul. Dragostea la poetul George Baciu nu are nimic carnal, nimic posesiv. La el, totul se spiritualizează. Versul, cuvântul, nu iau forma cărnii, ci a spiritului
ASEMENEA UNEI FETE NEÎNCEPUTE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357854_a_359183]
-
Este unul din românii despre care unii spanioli după ce lucrau un timp cu el spuneau că și-au schimbat părerea despre români și că Nicolae este un om de treabă. Istoria vieții lui mi-a povestito chiar el cu atâta patos. ,, Am avut secție de croitorie în România, au fost ani buni în care s-a câștigat bine aveam două mașini, casa, dar după revoluție când totul a căzut am mai rezistat cât să putut apoi am emigrat în Spania. Am
JURNALUL UNUI CALATOR (4) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358327_a_359656]
-
care aș avea ocazia să refac acest zbor în lumea teatrului, l-aș reface cu plăcere. Care este stilul muzical pe care îl dezvolți și de ce? Cum ziceam mai devreme, îmi place la nebunie stilul Black Music. E absolut incredibil patosul și libertatea de a interpreta piesele acestui gen muzical într-un mod al tău personal. În muzica jazz, blues, swing, soul ș.a., improvizațiile sunt tocul de originalitate și acest lucru îmi place foarte mult. Spațiul liber lăsat fanteziei este un
INTERVIU CU SOLISTA DE JAZZ, INGA ŢARANU de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357976_a_359305]
-
o crimă. Cine ține vie în noi iubirea de neam și de glie, istoria noastră, care este dovada, în fața lumii întregi, a obârșiei poporului nostru, dacă nu limba noastră, româna, această „comoară din adâncuri revărsată” despre care a scris cu patos poetul basarabean Alexei Mateevici. Limba română este icoana în care se oglindește bunătatea și înțelepciunea poporului nostru, gingășia sufletului românesc, sensibilitatea și dăruirea pentru cauze drepte ale românului, de-a lungul existenței sale milenare. În limba noastră și-a cântat
LECŢIA DE PATRIOTISM de ION C. HIRU în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358621_a_359950]
-
având același sânge și aceleași valori spirituale, la Albă Iulia, în leagănului civilizației, în inima Ardealului, merita să celebram așa cum se cuvine, simțirea românească. Fuego, artistul îndrăgit, a cărui misiune a fost cea de a promova cu atât de mult patos valorile României, constiinta de limbă, țara și neam, în lecții de patriotism veritabile, oferite de-a lungul timpului, va sărbători ziua de 1 decembrie, împreună cu publicul sau, în două apariții de excepție. Astfel, duminică, incepand cu ora 17.00, artistul
FUEGO CELEBREAZĂ ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344717_a_346046]
-
scandaloasă Cu gustul lor ispititor Trezească-mi râvna ticăloasă Ca un hapsân înfometat Să-ndestulez otrăvicios Și indignat să fiu când tu Le potolești necuviincios Vreau să le sorb fără răgaz Vreau focul lor ce mă asudă Iar când la patos pui zăgaz Vreau lipsa lor să-mi facă-n ciudă Dă-mi buzele să le degust Să le împodobesc cu stele Când contopiți într-un sărut Șoptesc: iubirea vieții mele! DE ZIUA TA Plăpânde, gìngașe și fine Mereu ne-nseninați ființa
VERSURI DE IUBIRE PERPETUĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350642_a_351971]
-
pentru a savura farmecul sărbătorii, pentru a cânta și dansa sau pentru a-și pregăti grătarele. Un alt element esențial a fost Hora satului în timpul căreia copii, tineri și adulți, dispuși în cercuri concentrice, au dansat ore în șir, cu patos și neostenit două dansuri tradiționale: sârba și hora ce păreau fără sfârșit. Suntem impresionați de numărul mare de tineri educați în spiritul dragostei și al respectului față de tradiții, pentru care hora este un element vital, sine qua non. În anii
SĂRBĂTOATEA LILIACULUI SĂLBATIC, PONOARE, JUD. MEHEDINŢI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350681_a_352010]
-
portretul moșului: „Și de-acolo știe Moșul, / Că-i șiret el, lucru mare”. Din cauza stânjenelii create de primele încercări eșuate, toți cei de față, copii și părinți, m-au ascultat cu mare atenție. Și versurile pline de credință spuse cu patos și inimă de un copil care nu cunoștea spaima de comuniști i-a impresionat și i-a bucurat, pentru că, de fapt, dădeau glas și simțirii unora dintre ei. Spun unora, pentru că la câteva zile, am avut în casă o mică
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358900_a_360229]
-
ev mediu creștin, și a avut o minunată evoluție în educarea omului ca fapt al surprinderii și rușinii față de tot ceea ce exprima goliciune. Însă Villon, redescoperit, cu precădere după secolul al XIX-lea, a practicat în creația sa umorul satiric, patosul și forța lirică, scrise în argoul timpului, descoperind că dezvelirea trupului coincide cu nefrânarea instinctelor noastre, cu ascunderea adevărului despre viață. Poate că în nicio altă epocă de dezvoltare istorico-socială a omului goliciunea nu a fost exprimată cu atâta interes
INTIMITATEA CA MANIFESTARE PERFECTĂ A EULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359301_a_360630]
-
ritmicitatea și acuratețea ei. Denumirea vine din cuvântul italian toccare= a atinge, lucrare pentru instrumente cu claviatură, cu o mișcare rapidă, clară, în valori scurte și care nu se execută legato. A avut imagini variate și puternice, îmbinând gravitatea și patosul organiștilor germani (provenit din arta claveciniștilor francezi cu ornamentația rococo-ului), cu suavitatea și cantabilitatea muzicii italiene, evitând linia melodică emfatică. Bach a asimilat aceste stiluri - german și italian - trecându-le prin propriul său filtru creator, înlăturând ornamentația inutilă, dăunătoare
BACH ŞI DEBUSSY ÎN INTERPRETAREA PIANISTEI ANGELA HEWITT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359328_a_360657]
-
final inducând în sufletele noastre acea liniște promițătoare, binefăcătoare. Ne-am convins, pentru a nu știu câta oară, că măsura, armonia aparțin echilibrului acestei lumi și muzica este aceea care o redă cel mai aproape de sufletul nostru, hrănindu-se cu patosul minții și al sufletului. Tehnica stăpânită perfect, precum și măiestria, pianista ne-a arătat-o și în interpretarea pieselor lui Claude Debussy - Pour le Piano, Suite Bergamasque și în special în ultima piesă L'Isle Joyeuse cu care și-a încheiat
BACH ŞI DEBUSSY ÎN INTERPRETAREA PIANISTEI ANGELA HEWITT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359328_a_360657]
-
de bănuiala că s-ar afla în afara lor. E conservator, e mimetic, maleabil și ductil pentru a rezista. Tache și Lache intră în berărie unde sunt primiți cu entuziasm de amici. Aici dezbat cestiunile fierbinți ale momentului. Se contrazic cu patos printre halbele de bere. Omul lui Caragiale numai la berărie discută politică. Pe străzi, în parcuri, în mijloacele de transport se păstrează tăcerea. Doar în prezența acestui stimul se aprind discuțiile. Ne amintește cumva de un alt mare scriitor, Marin
„MOFTANGIUL” CARAGIALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359413_a_360742]