15,863 matches
-
Anghel era înainte de „revoluție” editat pe banii Ministerului kulturii, în tiraje privilegiate propagandistic, decenii la rand în fostul regim cazon-ceaușist...În ce mă privește, el a fost cel care, la un colocviu internațional de la Timișoara “ Salonul Roșu” - Continental, ( Scriitorii și Patria”), m-a atacat public, unde am citit trei poeme incomode pentru tovarăși ...și de fapt pentru că aș fi un contestatar contra partidului, urmare cărui fapt am fost oprit a mai publică în revistele Orizont, Luceafărul și altele; am fost luat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
reportaje de televiziune (ah, reporterii ăștia indiscreți!...) vestea că intră în scenă și în forță competențele (pe alocuri profesionale), că își fac încălzirea, deocamdată la marginea terenului, coteriile pe criterii politico-subterane etc.; un reportaj tv ne amintește o strigare către patrie cum că: "Azi la Timișoara, (mâine-n toată țara!") cad primele victime la cozile de la farmacii, ministrul Nicolăescu jubilează tăcând ca o vietate în păpușoi, telespectatorii exultă, iar pensionarii, sfătuiți de ministrul Gheorghe Barbu, se înscriu la forțele de muncă
Ce mai parade! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10565_a_11890]
-
a învățătorilor din județul Lăpușna, care apărea la Chișinău, Gh. Rașcu atrăgea atenția în nr.7-8, septembrie-octombrie 1937, că nu peste mult timp, la 27 martie (stil vechi) 1938, se vor împlini "20 de ani de la unirea Basarabiei noastre cu patria mamă". Unirea Basarabiei, nota dascălul de la Chișinău, "a fost pentru sufletele românești ca un balsam pus pe o rană adâncă, ca o rază de mângâiere venită în vremea celei mai cumplite deznădejdi". Basarabia, continuă autorul, "s-a unit cu țara
înstrăinarea fraților by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10588_a_11913]
-
psaltiri, tetraevangheliare, pravile, ceasloave, liturghiere, mineie etc.), adunat cu mult zel în excepționala bibliotecă personală și selectat în 1858 într-o Crestomație sau Analecte literare, aflată la concurență cu Lepturariul lui Aron Pumnul. Biografia sa de preot greco-catolic, cetățean al patriei transilvane, român militant cu moderație pentru drepturile conaționalilor, cărturar cu o vocație științifică foarte diversă și cu o viziune cuprinzătoare asupra trecutului și asupra contemporaneității, călător avid de lumea civilizată, literat și gazetar - biografia sa este prin sine însăși, prin
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
ororilor pe care le săvârșeau ciracii lui Codreanu și Horia Sima, autorul nostru continua să viseze o "Românie întreagă și liberă, nu una legionară în care să fim sclavi". Din păcate, frumosul său vis, după război, va deveni un coșmar, patria-i nu va fi nici întreagă, nici liberă, iar "sclavii" vor schimba doar stăpânul, din verde în roșu.
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
tradiție austriacă, dar capitala muzicală e în acel moment Parisul, unde este pe cale să se nască o nouă generație de compozitori. Recomandat lui Massenet, Enescu se instalează la Paris, care va deveni pentru cincizeci de ani cea de a doua patrie a sa. Studiază compoziția la Conservator cu Massenet și Fauré, dar e deja un autor prolific, considerat de presă drept "un nou Mozart". Lucrările sale, Rapsodia Română, Simfonia I, Suita pentru Orchestră Nr. 1, sunt dirijate de Gustav Mahler și
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]
-
cel mai mare compozitor al secolului 20, căutând în permanență să-i promoveze opera, așa cum, pe urmele lui Menuhin, o face acum Mariana Nicolesco cu liedurile sale. Departe de România, în timpul dictaturii ceaușiste, Mariana Nicolesco avea să se întoarcă în patrie după 21 de ani de absență, în 1991. De atunci încoace a reușit să stimuleze viața muzicală a țării, dedicându-se formării tinerei generații de artiști lirici, organizării de manifestări importante, ca Festivalul Liedului Românesc de la Brașov, orașul său, ori
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]
-
Anghel era înainte de „revoluție” editat pe banii Ministerului kulturii, în tiraje privilegiate propagandistic, decenii la rand în fostul regim cazon-ceaușist...În ce mă privește, el a fost cel care, la un colocviu internațional de la Timișoara “ Salonul Roșu” - Continental, ( Scriitorii și Patria”), m-a atacat public, unde am citit trei poeme incomode pentru tovarăși ...și de fapt pentru că aș fi un contestatar contra partidului, urmare cărui fapt am fost oprit a mai publică în revistele Orizont, Luceafărul și altele; am fost luat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
se decretează mobilizarea în Austro-Ungaria contra Serbiei vinovate. Trenurile se suspendă pentru civili; iată-ne prinși pe loc în Cacova. O jale mare apasă satele noastre românești, care își revarsă procentele de oameni pentru a fi trimiși în luptă pentru Patrie și Împărat (!). Nu se-aud decât vaiete de femei și copii, care își însoțesc tații și frații până unde pot, până la gară. De dimineață bat clopotele bisericilor, anunțând mobilizarea. Jandarmi unguri, mai miloși și ei de această dată, strâng bărbați
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
podoabă de flori, căci nu purta alt buchet cum se obișnuiește din partea mireselor de a avea tradiționalul mănunchi de flori. În aceeași zi tânăra pereche plecă pentru scurt timp la Scroviștea, un domeniu regal, iar nu mult după aceea, în patria tânărului prinț. A fost o despărțire grea între prințesă și amicele ei dragi. Și grea de asemena a fost despărțirea ei de țara pe care o iubea cu frenezie. O aștepta un popor necunoscut, însă cu un mare trecut de
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
a lui Mircea Radu (Antena 1), apoi a plecat la culcare optimistă că are un ginere iubitor... Glasul lui Aghiuță prin eter: Hi-hi-hi! Așadar: toate televiziunile ne dau știre că suntem în vremea Ignatului; reporterii-albine ne aduc de prin satele patriei nectarul imaginilor cu porcine care, abțiguite cu ,bihoreană" de ,70 de focuri" - conform instrucțiunilor UE și ale Cartei cu drepturile omului, grohăie vesele duse cu vorba spre eșafodul improvizat din fundul ogrăzii. Mă rog... A, era să uit: aseară vizionam
Porcul, pesta și Ignatul by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10057_a_11382]
-
demnă de dispreț deplin mai având doar de formulat cererea de emigrare undeva în mangrovele australiene sau în Patagonia de Mijloc. Mi-am dat seama cu părere de rău, dar cu responsabilitate naționalist-sporită, că nu mai aveam dreptul să umilesc patria și poporul cu neștiința mea într-ale limbii engleze... Iar în dimineața de Sf. Nicolae, ca și anul trecut, soacra lui Haralampy a găsit la ușă, în locul pantofilor, un bilețel pe care scria: ,Tanti, nu mai lăsa papucii afară, că
Porcul, pesta și Ignatul by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10057_a_11382]
-
Jiu, slt. Ecaterina Teodoroiu. Au rămas înscrise cu sânge, pe-o filă de istorie, vorbele ei: „Înainte băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine!” Au rămas pildă pentru viitorime și vorbele eroului Costeanu: „Mai am o mână de dat pentru patrie!”. O mână și-o pier duse într-o bătălie anterioară, dar a refuzat să stea la vatră (era avocat în Râmnic și redactorul revistei CINEMA, scoasă în anul 1914!), să-și lase camarazii de luptă sin guri. Înadins m-am
Printr-un hazard, în vizită la Filarmonica „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/100_a_125]
-
Ironii, ...sfârșitul unei Epopei eroi-comice teribile să devină la urmă o exortație la patriotismul cel mai fierbinte; ca și cum autorul și-ar fi trădat brusc subiectul. Dar,... l-o fi trădat, oare? * Romândor termină apocaliptic: ...Și dacă-i hotărât din vecie Patria să cază fără vină! Aceeași soartă ș-a noastră fie, Un mormânt ne-astupe ș-o țărână Vrăjmașului alta nu-i rămână Decât pământul și slava română! Te și rușinezi de atâta măreție; de virtutea propusă de marele umanist transilvan
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10119_a_11444]
-
Albastru“. Într-un capitol de 50 de pagini, a făcut cunoștință cu iurtele, kumâsul, deșertul Gobi și cu ospitalitatea mongolilor. A rămas fascinat. Fiind și o țară mai puțin cunoscută, dar ceva mai ușor de abordat pentru o primă expediție, patria lui Gingis Han a devenit prima sa destinație. „Mongolia 2003" a fost începutul unui proiect personal: „Descoperă-ți semenii”. „Acesta vrea să fie o pledoarie pentru tot ceea ce este frumos: viață, oameni, natură; o punte de legătură între oameni de
Agenda2003-32-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281353_a_282682]
-
de pe Nera vorbesc la perfecție limba italiană sau că unele persoane, neaoșe din Deva, între două spectacole de coridă, nu sunt chiar străine de acțiunile terifiantei organizații Euskadi Ta Askatasuna - într-o traducere (fie-ne permisă exprimarea) „de-a motamotălea“, Patria Bască și Libertate - ultracunoscută sub prescurtarea ETA? Probabil că ați repeta gestul atât de puțin academic făcut anterior, de fluturare a mâinii în dreptul tâmplei, adică... înțelegeți dumneavoastră. Cu toate acestea, afirmațiile de mai sus sunt adevărate sută la sută, ele
Agenda2003-34-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281381_a_282710]
-
temem că oamenii n-ar trebui să pornească la război fără cugetarea pe care acesta o merită“. Sun Tzu, „Arta războiului“. Din cei 64 de ani de viață, pe care i-a împlinit de curând, 43 i-a petrecut slujind patria - chiar dacă pentru unii sintagma pare ușor depășită, pentru dl general maior (r) Florin Mancu, această perioadă a însemnat o continuă specializare, sute de aplicații și nu puține situații-limită. „Grădina generalului“ Pentru că a știut să trăiască frumos, iar prin necazuri a
Agenda2003-35-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281411_a_282740]
-
înseamnă - mai înainte și mai pe urmă, în primul și în ultimul rând - acasă. Sau - cum spunea poetul Nichita Stănescu - acasa; acasa fiecăruia dintre noi - termenul însemnând, desigur, atât casa în care locuiești, dar, cel puțin în egală măsură, semnificând patria, limba căreia îi aparții. În limba Mioriței - și-n Țara Mioriței: Vrancea - am înțeles unul din mustoasele sensuri ale acestui termen. Acolo, într-o fabrică de mobilă, am cunoscut un om care mi-a recitat, cum n-o să mai ascult
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
Muthu face - ceremonios - o pledoarie pentru echilibru (cumpătare) în viața recreată prin literatură și ne convinge, pe urmele atâtor înaintași, că „transilvanii sunt esența românismului”. Este un exemplu de analiză din care reiese cum o regiune istorică nu se contrapune patriei întregi, așa cum și specificul național nu face decât să dea sens universalității. În ipostaza sa permanentă de profesor, Mircea Muthu ne dă lecții de evocare, arătându-ne cum se cade să înțelegem și să prețuim trecutul literar, adică viața.
La aniversară: Mircea Muthu, transilvanul by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/2814_a_4139]
-
Pârvulescu, din partea Republicii Populare Române. Partenerii sovietici, prezenți la discuții se numeau: Evgheni Suhalov, Feodor Zurkov, Sulam Berezinski, Vasili Prisenko și Nicolai Afcev. De fapt este impropriu zis că, la discuții a participat partea românească, deoarece componenții erau patrioți fără patrie, școlarizați la Moscova. Planul adoptat în cadrul acestei întâlniri de taină avea zece puncte, în condițiile în care, la București au fost chemate încă trei divizii sovietice, deoarece partidul celor ce muncesc se clătina pe picioare firave, neavând aderenți. 1. Ruinarea
Două manifestări de marcă, cu participarea Asociaţiei Canadiene a Scriitorilor Români. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_377]
-
al făgăduinței: Banatul. S-a aciuiat pe la Vinga, la Gelu, mai apoi a lucrat la calea ferată de la Teregova. Asta, până l-au luat la oaste: 3 ani, din 8 mai 1951, până în 8 mai 1954, ora 8, a slujit patria ca militar. Scăpat de cătănie, la 24 de ani, s-a-nsurat cu-o fată din sat, Cătălina, și-au venit să-și caute rost tot la Timișoara. Unde n-aveau acoperiș, nici simbrie, nici neamuri. I-a găzduit timp de-o
Agenda2004-18-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282357_a_283686]
-
Țara Neamțului - patrie mănăstirească l În această regiune, fiecare lăcaș de cult are o istorie impresionantă O excursie în zona Neamțului, care să includă neapărat vizitarea mănăstirilor de aici, este oricând binevenită, fiind totodată și un bun prilej de a vă încărca bateriile
Agenda2003-39-03-turism () [Corola-journal/Journalistic/281527_a_282856]
-
a atras atenția Casei Albe că eroul George Pomuț are merite deosebite în făurirea Americii contemporane, întrucât Pomuț a fost acela care, în calitatea sa de consul general al SUA la Sankt Petersburg, a deblocat achiziționarea Alaskăi în favoarea noii sale patrii, perfectând actele la 30 martie 1867. Așa că la prima vizită postdecembristă a unui președinte american în România, în 1997, preotul Stelian Borza i-a dăruit lui Bill Clinton portretul lui George Pomuț, pentru galeria Casei Albe. Neobositul preot face acum
Agenda2003-40-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281549_a_282878]
-
care luptătorii pentru dreptate socială să nu fie pedepsiți pentru idealurile lor. George Pomuț a fost unul dintre acei pașoptiști care a luat drumul Statelor Unite după ce Revoluția în cele mai nobile scopuri ale sale a fost înfrântă. În noua sa patrie, Pomuț s-a simțit din nou chemat la arme în timpul războiului Nord-Sud. Înrolat în armata nordistă, s-a distins în lupte și a fost avansat, rapid, la grad de general. După război, autoritățile americane au considerat că atașamentul dovedit față de
Agenda2003-40-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281549_a_282878]
-
Pomuț s-a simțit din nou chemat la arme în timpul războiului Nord-Sud. Înrolat în armata nordistă, s-a distins în lupte și a fost avansat, rapid, la grad de general. După război, autoritățile americane au considerat că atașamentul dovedit față de patria adoptivă îndreptățește numirea lui George Pomuț, în 1866, drept consul, iar în 1874 drept consul general al S.U.A. în Rusia, la Sankt Petersburg. În 1878 a demisionat din funcție, dar nu s-a mai întors în S.U.A. A decedat la
Agenda2003-40-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281549_a_282878]