KorAP: Find »[drukola/base=peceneg & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...27 >

665 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

oștile țarului Simeon și au înaintat până sub zidurile capitalei bulgare, Preslav. Silit de împrejurări, țarul bulgar a oferit sume mari ungurilor și a încheiat pace cu Bizanțul. Dar, ca să se răzbune pe unguri, el s-a aliat apoi cu pecenegii, vechii lor dușmani, și a inițiat o acțiune comună împotriva lor (a ungurilor). Lovitura decisivă a fost aplicată de pecenegi, în 896, când sălașele ungurilor au fost distruse.23 În fața acestui dezastru pentru neamul lor, mulți din ei pieriseră în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
mari ungurilor și a încheiat pace cu Bizanțul. Dar, ca să se răzbune pe unguri, el s-a aliat apoi cu pecenegii, vechii lor dușmani, și a inițiat o acțiune comună împotriva lor (a ungurilor). Lovitura decisivă a fost aplicată de pecenegi, în 896, când sălașele ungurilor au fost distruse.23 În fața acestui dezastru pentru neamul lor, mulți din ei pieriseră în luptă, alții luați prizonieri, o mare parte din turme capturate, ungurii au hotărât, încă o dată, să-și caute o nouă

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
au fost distruse.23 În fața acestui dezastru pentru neamul lor, mulți din ei pieriseră în luptă, alții luați prizonieri, o mare parte din turme capturate, ungurii au hotărât, încă o dată, să-și caute o nouă patrie. Confruntați cu primejdia atacurilor pecenegilor și bulgarilor, ungurii împreună cu aliații lor, cabarii, au hotărât să părăsească Atelkuzu și să se stabilească în câmpia (pusta) Panoniei, regiune prielnică pentru păstoritul animalelor. Unii autori (Notarul anonim) susțin plauzibil că ungurii au pornit spre nord, de-a lungul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
au ajuns, astfel, străbătând Transilvania, în câmpia panonică. Acești istorici afirmă că încă de la sfârșitul secolului al IX-lea, prin 884, o parte din unguri ocupaseră estul Transilvaniei și se așezaseră acolo-din acești unguri ar proveni secuii. Apoi, după atacul pecenegilor, au venit și ceilalți pe urmele lor, și au ajuns în acest fel în pustă. Profitând de neînțelegerile dintre suveranii germani și cnejii moravi, ungurii au ocupat treptat întreaga câmpie panonică, practic, în câțiva ani. După ce și-au consolidat stăpânirea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Izvoarele contemporane vorbesc despre jafuri și devastări crude, aproape an de an, ale ungurilor. Momentan, jafurile au fost stopate de regele Germaniei, Henric I Păsărarul, care, în 933, a înfrânt pe unguri la Merseburg. Dar, în 934, în alianță cu pecenegii, ei au organizat o mare expediție împotriva Imperiului Bizantin, alte incursiuni au loc în 943, 957 și 961. După moartea regelui Henric, în 936, ungurii au reluat atacurile spre apusul Europei și au pătruns în Germania, Italia, Franța și chiar

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ca vasal al stăpânului său, împăratul Bizanțului, suntem la începutul secolului al X-lea. În cele din urmă, ungurii preiau controlul voievodatului. Gelou domnea peste "țara ultrasilvană" (terra ultrasilvana), supușii lui, vlahi (români) și slavi, au avut de suferit de pe urma pecenegilor, iar luptătorii săi nu aveau săbii, ci doar arcuri și săgeți. Cronica îl numește pe Gelou "dux Blacorum" și apoi "dux ultrasilvanus"-acesta se opune la Porțile Meseșului și la râul Almaș, fiind apoi ucis. Reședința sa era pe Someș

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Cluj), iar supușii săi s-au subordonat ungurilor conduși de Tuhutum. Glad (Vlad), originar din Vidin, se pare că era slavo-bulgar, avea reședința la Orșova ("Urscia") și o fortificație la "Keve" (Cuvin)-spre Bulgaria, iar armata sa era alcătuită din pecenegi, bulgari și "blaci" (români). Cronica lui Anonymus, datată secolul al XII-lea, reproduce o veche tradiție despre supunerea populației româno-slave din Transilvania de către maghiari. Cronica lui Nestor consemnează și faptul că ungurii, după ce au trecut niște munți înalți (Carpați), "se

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-lea, de venirea ungurilor în Transilvania, migrațiune lentă și progresivă (nu bruscă și comandată, ca cea din 275), care a avut ca efect repopularea nordului (Transilvaniei), fără să treacă însă prin Bulgaria dunăreană și Muntenia, supuse influenței slave și năvălirii pecenegilor. El spune textual: "Stabilirea românilor nu putea începe cu Valahia modernă (Muntenia și Oltenia)aceasta a fost repopulată de către românii coborâți din Carpați. Ceea ce înseamnă că românii au ocupat mai întâi Transilvania, și dat fiind că în această regiune au

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
est-carpatice, surprinsă arheologic la sfârșitul antichității (cf. D. Gh. Teodor, I. Ioniță, V. Spinei). Această expansiune nu justifică însă, în nici un caz, teoriile unor slaviști, conform cărora aceste ținuturi au fost ocupate succesiv de alte populații venite din stepă, alani, pecenegi și cumani. De la acești nomazi, care au lăsat și ei urme destul de evidente în toponimia provinciilor răsăritene (Moldova, Basarabia), mai degrabă decât de la rămășițele triburilor slave, au preluat înaintașii (strămoșii) populației românești teritoriile unde s-au răspândit temeinic. Sunt suficiente

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
numesc principalele noțiuni, împărțite pe categorii, învederează caracterul fundamental romanic, latin, al limbii noastre (române). Cuvintele de întrebuințare permanentă, de circulație intensă sunt latine. Ceea ce au adăugat pe urmă slavii (după secolele VI-VII), în mai mare măsură, populațiile turce (pecenegi, cumani), mongolii (secolele X-XIII), în mai mică măsură, n-a putut modifica caracterul ei inițial (latin). Concret, pentru toate categoriile esențiale ale vieții omenești folosim termeni latini. Astfel avem noțiuni de famile: om (homo), bărbat (barbatus), femeie-muiere (mulier), părinte (parentem

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
odată cu revenirea acestuia la Dunăre, în secolul al X-lea. Așezările-cetăți din zonă aveau aspect urban (peste 80 de "goroduri", spun cronicarii ruși), în timp ce în nordul Dunării și sudul Moldovei, dominația Bizanțului era mai mult nominală (indirectă)-aici au pătruns pecenegii, în secolul al X-lea. În afara Dobrogei, s-au mai descoperit monede bizantine în 50 de localități, 14 în Muntenia, 10 în Oltenia, 18 în Moldova, 6 în Basarabia și 8 în Transilvania. În secolele IX-XI, frecvența monedei bizantine este

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
voievodatului transilvan, care și-a păstrat vechea organizare. În afară confruntărilor menționate, s-au mai dat și alte lupte, la cetățile de la Dăbâca, Cluj-Mănăștur și Morești s-au constatat, în urma investigațiilor arheologice, distrugeri, cauzate de atacurile repetate ale ungurilor și pecenegilor, de la începutul secolului al X-lea. Țara lui Gelu, situată în podișul Transilvaniei, corespunde constatărilor arheologice: o grupare politică teritorială alcătuită din 20 de așezări, aflate între Someș și Mureș.20 Cronica lui Anonymus, datată secolul XII, și cronicile maghiare

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
populația autohtonă-conducătorii triburilor maghiare au pierdut roadele victoriei militare asupra voievozilor locali. Izvoarele bizantine susțin că voievodatul transilvan avea independență politică și militară, dar era sub protecția Imperiului și avea o situație economică înfloritoare. Acceptarea dominației politice și militare a pecenegilor era consecința noii conjuncturi istorice din Europa de răsărit. În secolele X-XI, în afară de forța Imperiului bizantin, pecenegii reprezentau cea mai mare putere militară, iar dominația lor politică se exercita pe un spațiu imens. În prima jumătate a secolului al X

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
transilvan avea independență politică și militară, dar era sub protecția Imperiului și avea o situație economică înfloritoare. Acceptarea dominației politice și militare a pecenegilor era consecința noii conjuncturi istorice din Europa de răsărit. În secolele X-XI, în afară de forța Imperiului bizantin, pecenegii reprezentau cea mai mare putere militară, iar dominația lor politică se exercita pe un spațiu imens. În prima jumătate a secolului al X-lea, ungurii au efectuat incursiuni în Apus, dar nu și în estul Europei deoarece aceasta se afla

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
mai mare putere militară, iar dominația lor politică se exercita pe un spațiu imens. În prima jumătate a secolului al X-lea, ungurii au efectuat incursiuni în Apus, dar nu și în estul Europei deoarece aceasta se afla sub dominația pecenegilor, iar ungurii se temeau de puterea lor. Însă, la începutul secolului al XI-lea, regele Ștefan cel Sfânt, în urma unor expediții militare, reușește să cucerească o parte a Transilvaniei-el învinge pe ducele (voievodul) Gyula III și îl ia prizonier împreună cu

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
secolului al XI-lea, regele Ștefan cel Sfânt, în urma unor expediții militare, reușește să cucerească o parte a Transilvaniei-el învinge pe ducele (voievodul) Gyula III și îl ia prizonier împreună cu cei doi fii ai săi. Lupta principală dintre unguri și pecenegi (aceștia pătrunseseră și în spațiul intracarpatic) s-a dat lângă Alba Iulia, după cum relatează Legenda Sf. Ștefan, iar 60 de familii de pecenegi au fost colonizate în Panonia. După moartea regelui Ștefan, în 1038, regatul arpadian a trecut printr-o

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Gyula III și îl ia prizonier împreună cu cei doi fii ai săi. Lupta principală dintre unguri și pecenegi (aceștia pătrunseseră și în spațiul intracarpatic) s-a dat lângă Alba Iulia, după cum relatează Legenda Sf. Ștefan, iar 60 de familii de pecenegi au fost colonizate în Panonia. După moartea regelui Ștefan, în 1038, regatul arpadian a trecut printr-o criză acută datorită luptelor pentru succesiune la tron și revoltei anticreștine din anii 1046 și 1060-1063. De aceea, voievodatul Transilvaniei s-a separat

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în 1068, este amintit la Alba Iulia, ducele Gyula IV, care organizează o incursiune în Ungaria. Regele Solomon, împreună cu principii Geza și Ladislau, pătrunde, la rândul lui, pe teritoriul Transilvaniei, apoi, la Chiraleș, se dă lupta principală între unguri și pecenegi. Abia spre sfârșitul secolului al XI-lea, după 1075, se consolidează treptat stăpânirea regatului ungar asupra Transilvaniei.22 Un alt voievodat, cel al lui Glad din Banat, avea hotarele delimitate de Mureș, Tisa, Dunăre și Carpați, și avea ca reședință

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Carpați, și avea ca reședință Orșova ("castrum Urscia"), dar deținea și alte fortificații ca Horom (Palanka), Keve (Cuvin), Morisena (Cenad). În cronică nu se precizează cine erau locuitorii voievodatului, dar conducătorul său Glad (Vlad) luptă împotriva cuceritorilor unguri, cu ajutorul românilor, pecenegilor și bulgarilor-deducem că ei alcătuiau populația acestei formațiuni, în secolul al X-lea. Conflictul voievodului Glad cu ungurii s-a încheiat cu cedarea castrului Keve și pierderea cetății Orșova, reședința sa, ocupată de unguri, dar se pare că el a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
așezările din Transilvania și de la Dunărea de Jos. De exemplu, Menumorut avea relații politice cu împăratul Bizanțului, apoi existau legături între voievodul din Banat, Glad, și statul bulgar din sudul Dunării, armata sa din Vidin era alcătuită din români (vlahi), pecenegi și bulgari.25 Expedițiile ungare de la începutul secolului al X-lea, în Transilvania, nu aveau un caracter permanent, sistematic, erau doar incursiuni de pradă și cucerire, apoi cea mai mare parte a maghiarilor și a căpeteniilor lor s-au retras

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
unor puncte fortificate, precum Dristra, Dinogetia și Capidava. Amintim în treacăt că aici existau mari feudali cu apartenență etnică diversă, care aspirau la constituirea unor autonomii teritorial-politice. Dar lumea aceasta dunăreană-dobrogeană este confruntată, în secolele X-XI, cu prezența masivă a pecenegilor. După ce-am zugrăvit contextul social-politic, vom urmări în continuare unele aspecte ale vieții bisericești în evul mediu timpuriu. Dobrogea și Banatul, vechi provincii romane dunărene, ne oferă date concrete despre organizarea bisericească și civilizația din regiune. Aceste două provincii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de Jos, fapt caracteristic acestei provincii bizantine. Ca o trăsătură aparte, menționăm că în Dobrogea bizantină erau închegate modeste așezăminte monastice, într-un mediu popular foarte amestecat etnic-aici a acționat călugărul Eftimie, la mijlocul secolului al XI-lea, pentru creștinarea pecenegilor lui Kegenes. În secolul al XII-lea, istoria politică, ca și cea bisericească, a Dobrogei a continuat pe cea din secolul precedent, sub autoritatea mitropoliei de Dristra și oblăduirea patriarhiei de Constantinopol, ea avea cinci episcopii dependente, cum aflăm dintr-

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
cu reședința la Alba Iulia, botezat la Constantinopol (vezi mai sus), avea pe lângă sine pe Ierotheus, episcop "al Turciei" (deducem că ducele Gyula era peceneg). Acesta stăpânea peste o populație eterogenă, sub aspect etnic, alcătuită din romanici, slavi și turanici (pecenegi). La Dăbâca, o altă reședință a stăpânului feudal menționat, întâlnim același amestec etnic și bisericesc, ce-l vom vedea și la Cenad-Morisena. În Banat, la începutul secolului al XI-lea, lupta bisericească bizantino-bulgară și cea a regalității ungare și bisericii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și la Biharea, peste organizarea bisericească ortodoxă s-a suprapus cea catolică.32 În Banat, în secolul al X-lea, exista un voievodat condus de Glad, cu reședința în cetatea Cuvin (Keve), iar oastea sa era alcătuită din vlahi, bulgari, pecenegi. Nu știm dacă pe teritoriul voievodatului său exista o episcopie, dar este cunoscut faptul că în apropiere se afla scaunul episcopal de la Bononia (Vidin), unde probabil a fost botezat Glad. La începutul secolului al XI-lea, în Banat stăpânea un

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
domnului Nicolae Alexandru. După mutarea sa la nord de Dunăre, nu mai avem informații despre mitropolia Vicinei, probabil că aceasta și-a încetat activitatea.34 Viața bisericească în regiunile extra-carpatice Teritoriile respective erau dominate, în secolele X-XIII, de populații nomade, pecenegi și cumani. Împotriva acestora, regii unguri au adus în sud-estul Transilvaniei pe cavalerii teutoni (1211-1225). După îndepărtarea acestora, Ungaria, regii Andrei II și Bela IV au urmărit instalarea dominației proprii, la sud și est de Carpați, inclusiv prin creștinarea cumanilor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]