8,364 matches
-
adesea, și înainte, și după 1989, de învățământul care s-a făcut în vechea Românie, în special în urma reformelor promovate de Spiru Haret. Însă înainte de 1989 s-a vorbit în special demagogic, iar după, în necunoș tință de cauză. Chiar dacă pedagogia, eliberată de dictatul ideologic, a cunoscut, în ultimele două decenii, mari progrese și s-a resincronizat cu disciplinele socio-umane din Occident, istoria pedagogiei române moderne a rămas, din nefericire, un capitol cu totul marginal al acestei resurecții. Și e păcat
Recuperarea modelelor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5451_a_6776]
-
Însă înainte de 1989 s-a vorbit în special demagogic, iar după, în necunoș tință de cauză. Chiar dacă pedagogia, eliberată de dictatul ideologic, a cunoscut, în ultimele două decenii, mari progrese și s-a resincronizat cu disciplinele socio-umane din Occident, istoria pedagogiei române moderne a rămas, din nefericire, un capitol cu totul marginal al acestei resurecții. Și e păcat, căci, dacă vechea Românie de dinainte de 1948 a avut acea elită incontestabilă, ea s-a datorat înainte de toate învățământului și celor care l-
Recuperarea modelelor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5451_a_6776]
-
în ciuda structurii compozite - ce reunește documentarul (inclusiv fotografic), memorialistica și investigația istoriografică -, are o evidentă unitate de fond. Aceasta este determinată de perspectiva formativă asupra istoriei școlii din Humulești, ce depășește simpla reconstituire și se transformă într- o lecție de pedagogie și, în ultimă instanță, de viață. Cele două figuri marcante ale învățământului românesc și-au asumat nu numai rolul de institutori, adică de prestatori de servicii didactice, ci și pe cel de modele ale unei comunități, cea humuleșteană aflată, la
Recuperarea modelelor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5451_a_6776]
-
întâmplare, ilustrează foarte bine remarca norvegiencei. Altfel, discuțiile din publicistica și politica românească asupra „incidentului” norvegian, cum numea un senator român atacurile soldate cu 76 de morți comise de Breivik, cu greu pot fi numite altfel decât rudimentare. Dar cu pedagogia ce-ați avut? În „Revista 22” din 2 august, istoricul Bogdan Murgescu analizează, într-un articol intitulat Istoria în școală. De ce? Cum?, situația disciplinei, în contextul actual al învățământului românesc, pornind de la scopul educației instituționalizate: „educația școlară trebuie să-i
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5342_a_6667]
-
elemente de cunoaștere din sfera umanistă, care nu poate fi operaționalizat înainte de acumularea sa sub forma de conținuturi ale învățării.” Perfect de acord, până aici, cu autorul. Problema intervine la sfârșitul articolului, când vina pentru situația actuală revine recursului la... pedagogie: „Acum este însă imperios necesar să înțelegem că reforma în educație, dacă este să reușească, nu trebuie să pornească de la paradisul teoriilor pedagogice (subl. red.), oricât de importante și de relevante ar putea fi acestea, ci de la purgatoriul realității curente
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5342_a_6667]
-
oricât de importante și de relevante ar putea fi acestea, ci de la purgatoriul realității curente, astfel încât să putem stabili pe un temei realist care sunt obiectivele de etapă pe care ni le putem propune.” Înțelegem unde bate Bogdan Murgescu, dar pedagogia, sărmana, n-avea nici o vină. Înainte cu secole de teoria învățării bazate „pe competențe”, Comenius a enunțat, în fundamentala Didactica Magna, ce poate părea azi desuetă unora, principiile învățării, de la care se reclamă până astăzi principiile fundamentale ale pedagogiei. Să
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5342_a_6667]
-
dar pedagogia, sărmana, n-avea nici o vină. Înainte cu secole de teoria învățării bazate „pe competențe”, Comenius a enunțat, în fundamentala Didactica Magna, ce poate părea azi desuetă unora, principiile învățării, de la care se reclamă până astăzi principiile fundamentale ale pedagogiei. Să ni le reamintim pe acestea din urmă: 1. principiul participării conștiente și active a elevilor în activitatea de învățare; 2. principiul învățării intuitive; 3. principiul însușirii temeinice a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor; 4. principiul sistematizării, structurării și continuității; 5
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5342_a_6667]
-
temeinice a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor; 4. principiul sistematizării, structurării și continuității; 5. principiul accesibilităț ii sau al orientării după particularită- țile de vârstă și individuale ale elevilor; 6. principiul legării teoriei de practică. Să le mai privim o dată: oare pedagogia să fie de vină?
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5342_a_6667]
-
Pe parcursul a doi ani, Vasile a învățat alfabetul, iar în alți patru ani a reușit să învețe toate cuvintele. A urmat gimnaziul și liceul, iar la examenul de bacalaureat a luat nota 9,33. Vasile a urmat și Facultatea de Pedagogie, la secția pedagogie specială, și a devenit la rândul lui mentor pentru mai mulți copii cu dublă deficiență senzorială. Având o înclinație specială penrtu activitățile manuale, Școala Populară de Arte nu a făcut decât să îi șlefuiască talentul înnăscut pentru
Portret: Cine este Vasile Adamescu () [Corola-journal/Journalistic/67435_a_68760]
-
ani, Vasile a învățat alfabetul, iar în alți patru ani a reușit să învețe toate cuvintele. A urmat gimnaziul și liceul, iar la examenul de bacalaureat a luat nota 9,33. Vasile a urmat și Facultatea de Pedagogie, la secția pedagogie specială, și a devenit la rândul lui mentor pentru mai mulți copii cu dublă deficiență senzorială. Având o înclinație specială penrtu activitățile manuale, Școala Populară de Arte nu a făcut decât să îi șlefuiască talentul înnăscut pentru sculptură. Astăzi, are
Portret: Cine este Vasile Adamescu () [Corola-journal/Journalistic/67435_a_68760]
-
scriitori au avut câte o țară invalidantă sau com-pro-mi-tatoare pe care s-au străduit s-o ascundă sau, dimpotrivă, au exhibat-o în scopuri catartice. La Rousseau a fost doar neputința autorului lui Émile, scrierea care avea să devină biblia pedagogiei naturale, de a-și crește propria progenitura; la Malcolm Lowry - doar alcoolismul demențial; la Strindberg - doar incapacitatea de a susține o relație maritala nedestructiva; la Oscar Wilde - doar homosexualitatea inacceptabilă în epoca; la Henry Roth - doar incestul din copilărie; la
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]
-
adaptat, să pară asta atât de bine încât un străin să nu observe nimic suspect." (p. 51). Că optimismul de final, profețind că Bucureștii de după criza europeană își vor găsi suflul, nu s-a confirmat, nu-i o scădere a pedagogiei pe care Suchianu o pune în demonstrații. Fără patimă, deși motive s-ar găsi, descoase mecanismele imitației, văzută, de o parte a opiniei din epocă, drept salvatoare, și-i arată, cu speranțe de mai bine, lipsurile, pripelile, defectele de tinerețe
Europa 3/4 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6374_a_7699]
-
pentru Formațiune Teatrală - International Theatre Institute (ITI) și membră a Comitetului Executiv al ITI. Distinsă cu premii “naționale, centrale, mai locale, mai banale, mai surprinzătoare, mai conjuncturale sau chiar importante”, Sanda Manu amintește doar de unicul Premiu de Excelență pentru Pedagogie Teatrală, decernat în România de către UNITER, în 1992. Este Doctor Honoris Causa al UNATC și Cavaler al Ordinului Național Pentru Merit, decernat în anul 2000. Absolventă a Facultății de Actorie și licențiată din 1997, în Regie la UNATC I. L. Caragiale
Festivalul Național de Teatru INDEPENDENT: Cine sunt membrii juriului by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64265_a_65590]
-
în alt fel. Ne putem reaminti ce s-a întâmplat acestor persoane în lagărele naziste. Asistăm la primele procese care au loc într-un laborator social, fără să bănuim încărcătura emoțională negativă care se degajă în urma constrângerilor sau a unei pedagogii extreme? Haneke pare să dea un răspuns afirmativ. Inainte de a căuta resorturile complicate ale culturii și civilizației germane de la începutul secolului XX, imponderabilele și infinitezimalele constituie semnele unor mutații profunde la nivelul societății tradiționale. Pus în fața unei posibilități abominabile
Sfârșitul inocenței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6312_a_7637]
-
21 iulie 2011), în casa de pe Vasile Aaron din Sibiu. Însă chiar din confruntarea elegantă între două personalități „incompatibile” rezultă spectacolul acestei convorbiri cuceritoare. Ca și din faptul că partenerul nu e un „erou”, ci un antierou exemplar într-o pedagogie negativă. Nu știu în ce măsură capitalul de imagine al filozofului public se va transfera asupra poetului „sihăstrit” din lumea aceasta cu mult înainte de a o fi părăsit definitiv. Invocarea lui drept unul dintre „oamenii-monument” ai culturii române poate suna emfatic, însă
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
care copleșesc, încă, aerul Bucureștilor. Iată o bibliotecă: „legate în piele cafenie sau neagră, cu litere aurite, erau Larousse-uri imense, Enciclopedii și Atlase, Ierbare academice, albume de artă în limba franceză și în limba germană, cărți de drept și de pedagogie.” (p. 20). Dintr-o casă, casa Moscuna, prin care trece ecoul Clarei Haskil, și multe alte povești. Biblioteca se prelungește, în amintire, în alta, a domnului Wallenstein, profesor de română al autoarei cărții, fără ca proprietarii să se fi cunoscut vreodată
Siluete la răscruci by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5040_a_6365]
-
Sorin Lavric Miguel de Unamuno, Dragoste și pedagogie, trad. și note de Carmen Bulzan, prefață de Teodor Dima, Editura Institutul European, 2011, 206 pag. Că un autor nu poate să fie egal sieși, avînd sincope de creație ce-l coboară pînă la treapta unui stîngaci artizan de duzină
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
unui imbold de lejeritate în cuvinte. Dar dacă talentul există în cutele înzestrării personale, atunci nereușita unei cărți prost scrise nu poate impieta asupra întregii opere, la fel cum uscarea unei crengi nu poate compromite creșterea copacului. Romanul Dragoste și pedagogie al lui Miguel de Unamuno pare să facă parte din această categorie: un eșec stînjenitor pe care îl treci cu vederea spre a păstra în memorie doar titlurile care i-au adus notorietatea: Agonia creștinismului (1925) în plan filosofic, alături de
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
rudimentară și autorul e atît de minuțios în latura scălîmbăielii verbale încît nu te poți împiedica să pui sub semnul întrebării valoarea în genere a lui Unamuno. Cine poate decădea pînă într-atît încît să scrie o catastrofă ca Dragoste și pedagogie nu poate spera la o sentință care să-l includă în rîndul postumilor cu valabilitate tîrzie. Unamuno e un autor a cărui operă e sub notorietatea pe care a căpătat-o, și de aceea cîmpul de forță din care i
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
este ajutat de filosoful Don Fulgencio de Entrambosmares, care joacă în roman rolul unui alter ego al lui Unamuno, prin gura căruia autorul formulează ideile care îi definesc concepția. Rezultatul instrucției de elită e însă deplorabil, tînărul trecut prin furcile pedagogiei pozitiviste dovedindu-se un gîgă retardat, incapabil de reflecții abstracte și pe de-a-ntregul neputincios în privința misterelor universului. Într-un cuvînt, un rebut omenesc de iremediabilă alură burlescă, un homo insipiens, bun cel mult să facă pe figurantul într-un
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
să ne amintim de chinurile independentului, voluntarului Cănuță - e o permanentă luptă cu naturelul, pentru a-l face să răspundă unor cerințe sociale pe care părinții vremii le socot imuabile. Lumea atât de schimbătoare nu se teme, nicidecum, că roadele pedagogiei de azi se vor coace într-o altfel de societate. Fatalismul e atotstăpânitor, și pentru cei cărora le convine, și pentru cei care înghit în sec. Nimeni, însă, nu și-ar pune speranțele în copil, dacă viața nu i-a
Caragiale și copiii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4588_a_5913]
-
române postbelice. (La ceilalți prefațatori, am văzut, metoda dă sau, după caz, nu dă rezultate.) Pornea, deci, cu șansa a doua. Culmea, dar din acest evident deficit provin avantajele majore ale antologiei. Este vorba, în primul rând, despre o anume pedagogie. Învâțând pe cont propriu lecția acestei poezii acut contemporane, Gabriel Liiceanu a fost nevoit să-i descopere și să-i internalizeze codul. Fără accesorii metodologice, fără exemple adiacente și fără a apela disperat la jargonul profesional. Este motivul pentru care
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
în ceva solid și se întorcea spre mine cu un aer triumfător// De fapt totul se reducea la un fel de exorcism al spaimei” (p. 295) Pentru a continua așa: „Ca profesionist în diverse formații studiasem tuba contrabasul electric și pedagogia muzicală// În fața unei mulțimi emoționate observam că îmi albise părul// Cântam la saxofon clarinet și flaut// Cântam la saxofon și clarinet// Eram cel mai tânăr// Cântam la saxofon oboi și corn englezesc// Cântam la trompetă flügelhorn și pian.” (p. 307
Salvarea speciei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5518_a_6843]
-
celor mai tineri dintre cei tineri, voi aminti concertul a două dintre clasele de pian ale Liceului de Muzică „George Enescu” din București - recital găzduit de Sala Mică a Ateneului - și realizat în colaborare cu Fundația „Remember Enescu”. Maeștri ai pedagogiei instrumentului lor, profesoarele Ileana Busuioc și Gabriela Enășescu etalează experiență și pasiune în lucrul cu cei tineri, de asemenea acea știință a revelării adevărului artistic la nivelul înțelegerii copilului ce va deveni, poate, muzicianul de mâine. Temperament în susținerea logică
Momente și evenimente muzicale bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5670_a_6995]
-
coerciție anostă. 2) Etica binelui și a datoriei a fost înlocuită de cultul bunăstării și de superstiția consumului, regulile de conduită fiind relative și în ultimă instanță facultative. 3) Amurgul datoriei e însoțit de o scădere a interesului pentru o pedagogie austeră a voinței (nu efort anvoios, ci comunicare, nu disciplină, ci distracție). 4) Cultivarea unui tip de cetățean mediocru și inofensiv: omul sociabil și plăcut, fără convingeri și fără tenacități. 5) O etică în care profitul trece înaintea idealului și
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]