536 matches
-
Pentru ei era o artă muribundă, care le amintea că bunicii lor intonau asemenea sunete lungi și monotone, pe care ei, copii fiind, le găseau groaie și triste. Mă priveau ca pe un amator de piese de muzeu, prețioase și pedante, fără legătură cu viața lor. De ce nu mă duc la kabuki, mă Întrebau, unde obișnuiesc să meargă mai toți turiștii? Mergeam și la kabuki și Îi apreciam foarte mult teatralitatea și inventivitatea infinită, dar În magia și transcendența Nô-ului găseam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
asemenea ei. Grupate În același loc, cuprinse permanent de freamătul unei competiții de amintiri, alcătuiau o mică insulă Într-un mediu care le devenise străin. Prietena de suflet a Mademoisellei era acum mumificata Mlle Golay, fosta guvernantă a mamei, Încă pedantă și pesimistă la cei optzeci și cinci de ani ai ei; rămăsese În familia noastră, mult timp după ce mama se căsătorise și se Întorsese În Elveția, doar cu doi ani Înaintea Mademoisellei, cu care nu era În termeni buni când
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o toaletă. Mama și camerista ei, Natașa, ocupau compartimentul alăturat. Apoi urmau cele două surori mici ale mele, guvernanta lor englezoaică, Miss Lavington, și o doică rusoaică. Numărul impar al grupului nostru, valetul tatei, Osip (pe care peste un deceniu pedanții bolșevici Îl vor Împușca pentru că Își „Însușise“ bicicletele noastre, În loc să le cedeze poporului) avea ca tovarăș de compartiment o persoană necunoscută. Pe plan istoric și artistic, anul Începuse cu o caricatură politică În Punch: zeița Anglia se apleca deasupra zeiței
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
valorilor. Sună cam tare, e adevărat ; tot adevărat este că un asemenea punct de vedere exprima o extremă relaxare a moravurilor, dar, dacă ne gândim bine și fără preconcepții, el e perfect întemeiat. Separația (și alternativa) pe care o fac pedanții între plăcerile „spiritului” și cele al „trupului”, pe lângă că e nesinceră, este și ea o mostră de lene a minții. Că e nesinceră, e sigur : afară de cazuri de funciară nesimțire sau de infirmitate, orice om normal, pe față sau în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și amuzantă e și grafia în pagină) e a unui spirit fantasc și funciarmente bine dispus. Buna dispoziție e la Craig nu numai o trăsătură de caracter, ci și o filozofie. Filozofie mult mai profundă decât își închipuie posacii și pedanții, care disprețuiesc tot ce sunt incapabili să înțeleagă, adică aproape tot ce e uman, deci și dragostea, și durerea, și sacrificiul, și lacrimile, și veselia ; în consecință, și arta, în care nu sunt în stare să vadă decât lecții. Above
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
spiritelor. Nu a valorii, nu a însemnătății, ci pur și simplu a calității omenesc-intelectuale, a disponibilității comprehensive, a francheței (în toate accepțiile termenului). Respingerea lui Montaigne, opacitatea față de spiritul său, e un fenomen de regulă întâlnit în rândurile posacilor și pedanților suspomeniți. Aceștia ̀ nțeleg cultura ca școală, cum e în principiu normal, dar o înțeleg ca una de corecție, în vreme ce pentru montaignieni cultura e o grădină (nu mai puțin și o școală, firește, cum nu ? dar una în bună măsură
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dragostea, după cum tot epiderma vădește inserția timpului și a morții în ființa noastră. Geniul comic nu se reduce la zeflemea, dar o implică, după cum implică și cele mai facile resorturi declanșatoare de râs. Una din cele mai insipide preferințe ale pedanților și „delicaților” este așa-numita comedie nobilă, sau serioasă, la care nu se râde, ci doar se zâmbește. Marele comic, al lui Aristofan, al lui Rabelais, al lui Molière, se întemeiază pe farsa populară (pe „fondul sănătos și adânc” de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
amețitoare ascensiune din treaptă-n treaptă până la cea supremă a Spiritului Absolut. Oricum, o teorie estetică își are rostul numai într-un sistem de filozofie generală. Dar un „sistem de estetică”, dat ca atare, nu e decât o vană și pedantă speculație (ca și „teoria literaturii” de altfel, care proliferează sufocant în zilele noastre). Critica, literară și de artă, este însă o disciplină necesară și creatoare. Filozofia culturii, care implică firește și arta, are sens ca ramură a antropologiei și poate
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a antropologiei și poate fi ca atare de mare seducție și interes, dar o „filozofie a artei” ca disciplină specială nu se poate constitui (și nu ar avea, în tot cazul, decât un regim subaltern). Am făcut această digresiune destul de pedantă la rândul ei, de fapt foarte aproximativă, pentru a-l apăra pe Andrei Pleșu și de eventualul risc de a fi socotit „estetician” (nici nu prea știu dacă acest termen e sau nu sinonim cu cel de „filozof al artei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
unui Eugenio d’Ors. Ca și acesta, el se mișcă cu libertate și siguranță în diversitatea marilor repere ale gândirii și culturii, desființând etanșeitatea zonelor lor de manifestare. Ca și acesta, se declară profesionist, dar nicidecum „specialist”. Repudiază tipul specialistului pedant, mărginit și grav, care nu avansează nici o ipoteză fără o mie de precauții „științifice” sau circumstanțiale („so strong a propto sustain so weak a burden”, cum spune Shakespeare) ; întocmai cum se delimitează Eugenio d’Ors de acest tip în paragraful
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
s-o putea, și îngerul păzitor al micuței proaspete învățătoare Stela. Încotro? Dascăli, fete, femei școala era pe din două: localul vechi și cel nou. M-am prezentat directorului Iancu Cimpoieșu, de loc din Vutcanii Hușilor. Era un bărbat impunător, pedant, pus la punct de parcă mergea la cine știe ce sindrofie. Așa lam cunoscut și așa a fost tot timpul. Se bărbierea în fiecare dimineață. L-am întâlnit de mai multe ori în București, unde s-a stabilit după ce i-a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
a evitat. Mă roagă să stau de vorbă cu dânsa... să-mi fac timp. Sigur, îmi fac timp, este două noaptea, dar mie mi-a plăcut și îmi place "să stau de vorbă" cu bolnavii. "A sta de vorbă", în afara pedantelor recomandări (care mai de care mai artificială) a sta de vorbă rămâne partea esențială a meseriei noastre care este o specialitate "sonoră". Așa cum chirurgul este legat de bolnav prin actul operator (simplific puțin, știu), tot astfel meșterul psihiatru trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a-l schingiui. Așadar, "bere și mici", maxima răsplată la care poți aspira într-o zi de vară, ca astăzi. "Beri și mici", distracția națională, trivială, vulgară, odioasă, dar naturală, fără fițe, fără mofturi, un adevărat "flit" pentru snobi și pedanți, o regăsire a naturalului primitiv. * Descoperim în drum spre hotel o terasă improvizată, câteva dale de beton, câteva mese și bănci cioplite rudimentar din trunchiuri de brazi centenari. Numai o masă este ocupată de un grup de pădurari care au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
idiom din acelea pe care le folosea cum îi trecea prin cap. Parfumată totdeauna cu un parfum foarte rafinat, care mirosea a mere, pe care îl primea de la Paris, și despre care știam că este foarte scump, foarte elegantă, chiar pedantă în îmbrăcăminte, tiotia Nadia nu ar fi cumpărat pentru nimic în lume o valiză nouă, ziarele i se păreau un lux sfidător (dar le citea cu interes împrumutându-le), iar pentru cărțile de literatură avea un dispreț superior. "Mai lăsați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că am greșit atunci cînd l-am catalogat drept ventriloc de limbă spaniolă. Grăiește tocmai acum, cînd, după cum a jucat, ar trebui să tacă. Zice că i s-au interpretat greșit spusele și că nu se retrage sau, ca să fim pedanți, că nu se mai retrage, dezamăgind astfel încă o dată milioane de suporteri ai reprezentativei cărora ieșirea lui din echipa națională tocmai le luase o piatră de pe inimă. Octav Cozmîncă, pe post de voce autorizată a Guvernului, se arată după război
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Dovezile (puține, de altfel) ale gândirii iconoclaste sunt tezele conciliului din 754, citate de actele celui de-al doilea conciliu de la Niceea, pe care acesta le-a respins, ca și fragmentele, tot iconoclaste, transmise de Nichifor Patriarhul (din aceeași grijă pedantă de a nu omite, dar nici de a admite vreun alt punct de vedere). Aceste fragmente sau Întrebările (Peuseis, repertoriate în Antirretice de către Ostrogorsky) sunt opera basileului Constantin V, fără îndoială un veritabil teoretician al iconoclasmului, care s-a înconjurat
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
aruncați, ca în saraiurile și palaturile cele mari și desfătate așezați, s-au dusu-se; iară altă nemică nici în sin, nici în spate n-au rădicat, cu sine să ducă". Mai târziu disputa devine aridă și de un ascetism pedant, dar trebuie să se recunoască lui Cantemir meritul de a căuta întîiul termeni filozofici (substări, asuprastări, împregiur-stări, macrocosmos, microcosmos), în slujba unui spiritualism naturalist de speță paracelsiană. Vanhelmontian în Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, cu toate elementele de rigoare ale teosofiei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
apă galbenă). Căutarea monstruosului indică și ea un spirit de atelier. Zobie, un fel de Quasimodo, e tratat în uleiuri țipătoare (gușe roșie, păr roșcat, fond portocaliu). În nuvelistica lui Delavrancea e o intenție de verism, în chipul mai puțin pedant al lui G. Verga. Însă observația e superficială, mai curând satirică, și puținele note realiste sunt puerile și vulgare. Cosmin are în cursul acțiunii două turburări stomacale, iar devotamentul Sașei se vădește mai ales când îl doare "vreo măsea". Proza
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
foc: "vita muncește ca și omul și-i păcat să ardă". Toate momentele se vor regăsi la Rebreanu pe proporții grandioase. CALISTRAT HOGAȘ Calistrat Hogaș (1849-1917) e un profesor, deci un cărturar. Literatura lui e livrescă, fără a fi seacă, pedantă cu prospețime. Hogaș e paralizat de respect pentru clasici și nu îndrăznește să scrie decât la bătrânețe, după îndelungi examene de conștiință. Omul care a corectat mii de teze e sever cu sine însuși. Boema lui turistică se adaptează mediului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
miresme otrăvitoare în trepieduri de argint, îi presară în pat garoafe și maci, stropește pernele cu parfum de brad și înfige într-o glastră trei ramuri verzi de lămâiță și un ram uscat de eucalipt. Dragostea urmează după acest ceremonial pedant. Bărbatul primește cheia de la poarta verde și rămâne în turnul celor trei blazoane (al Iubirii, al Speranței și al Credinței viitoare), mâinile femeii sunt ca albul altarelor din Babilon și din Ninive. După aruncarea cheii, bărbatul întreabă pe femeie: "Voiești
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
respingă curentele false, nu s-a mulțumit să le distrugă la ea acasă. Ea a căutat să le distrugă și în afară, acolo unde erau pe cale de a izbuti: " După pilda lui Galilei, ce striga din închisoarea unde-l pusese pedanții vremii de pe atunci: "Pururea mișcă!", voi striga din Moldova, ca să se audă peste Molna, peste Milcov, peste Carpați: "Limba domnilor E... I... P...3 și altora nu e limba românească, și literatura de astăzi nu e 1 D. Onciul, în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
izvor limpede din mintea poporului"1 . Despre felul acelor sfaturi, ne putem face o idee din sfaturile pe care V. Alecsandri le da, în scrisori particulare, directorului Convorbirilor, dlui I. Negruzzi. Odată îl sfătuiește să lovească "în ceata chiloasă a pedanților"2 prin Còpiile după natură (anul 1869); altădată (același an) prevede că Convorbirile vor ajunge o Academie a bunu-lui-gust. Dar încă mai înainte, în 1868, îl sfătuiește pe dl Negruzzi să nu cadă, împreună cu dl Maiorescu și "Junimea", în "aberăciuni
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în 1868, îl sfătuiește pe dl Negruzzi să nu cadă, împreună cu dl Maiorescu și "Junimea", în "aberăciuni" și "elucubrăciuni", căci i se părea 1 Critice, I, p. 366 ăDirecția nouă în poezia și proza romînăî. 2 Poate nu e excesiv de pedant a aminti că, cu acest cuvânt - "pedant" -, ocărăște A. Russo în scrierile sale pe latiniști. Și, un fapt caracteristic, istorisit de dl Panu în Amintirile sale de la "Junimea": la înființarea societății ieșene, care a fost "Junimea", fondatorii se opriseră mai
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
să nu cadă, împreună cu dl Maiorescu și "Junimea", în "aberăciuni" și "elucubrăciuni", căci i se părea 1 Critice, I, p. 366 ăDirecția nouă în poezia și proza romînăî. 2 Poate nu e excesiv de pedant a aminti că, cu acest cuvânt - "pedant" -, ocărăște A. Russo în scrierile sale pe latiniști. Și, un fapt caracteristic, istorisit de dl Panu în Amintirile sale de la "Junimea": la înființarea societății ieșene, care a fost "Junimea", fondatorii se opriseră mai întîi asupra numelui de "Ulpia Trajana"... Dar
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ale aceluiași lucru, văzut din două puncte de vedere deosebite. Ceea ce e obscur în formă (vorbind de poeți adevărați) e obscur pentru că ni-i străin fondul, pentru că ceea ce spune nu poate găsi ecou în sufletul nostru, pentru că - cu un termen pedant, dar just - nu avem cu ce apercepe ceea ce spune el. Este drept însă că acea poezie nouă, care are ca material de expresie mai mult senzațiile, va fi mai obscură, în sine, prin definiție, în mod absolut - indiferent de noutatea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]