1,013 matches
-
-și varsă floareaîntr-un dans profund hieraticRăspândind în jur visarea.Luna-și scrie embargoul...Unde-o fi acum poetul?Enigmatic stă CopoulPare-a tăinui ascetul.La bojdeucă, lampa-i stinsă,A plecat demult bădița,Tinda casei pare ninsă, Praful a tocit penița.Prin saloanele Junimii Spiritele ard în ziduri,Aprind candela luminiiîntr-o lume de reziduuri.Sfărâmând în jur muțeniiPlâns de clopote slăbiteCheamă oastea la vecernii,Of, ce vremuri răvășite...Tineri fără de canoane... XIV. GRĂUNTE DE LUMINĂ, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
primul etaj, unde sper să reconstitui mental clasa în care, pedepsit de însăși sora mea Cornelia, suplinind un timp pe veneratul învățător Lavric, eram trimis la colț, pe nuci, pentru rolul de felcer jucat în acea dimineață, vaccinîndu-mi colegii cu... penița tocului. Surpiză imensă! Pe străvechii pereți, adăpostind acum Galeria de Artă "Minerva", descopăr și cele două pînze ale mele, din seria care avea să-mi contureze oarecum făptura publică de-acum. (Se vede, nu îndeajuns de bine pusă la colț
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Tragică e și dispariția, la 26 de ani, a unui alt dandy londonez, contemporan cu Wilde, prieten al acestuia, dar jucându-și spectacolul excentricității pe cont propriu: artistul Aubrey Beardsley. Boală, suferință, vertij al morții - toate delicat stilizate În ductul peniței, În gracilitatea și eleganța făpturii, În interioarele descinse parcă din romanul lui Huysmans. În schimb natura se arată generoasă cu Sir Max Beerbohm, ultimul mare dandy englez. El se stinge la 84 de ani În Italia, unde se retrage În timpul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
al XIX-lea care Îi introduc În scenă pe tinerii filfizoni din București ori Iași au o amprentă de neconfundat. Rareori tonul lor se Încarcă de simpatie fățișă. Confecționează descrieri neutre, dar cel mai adesea varsă multă zeflemea prin vârful peniței. Până și filfizon, așa cum Îl notează dicționarele, rămâne total depreciativ. Chiar atunci când Îl Întâlnim pomenit - poate pentru prima dată - la Ion Ghica, e vorba despre lălăiala smintită a lui Manea Nebunu’: „Fivrelzon! Fivrelzon!”. Cu alte cuvinte, Într-o franceză revoluționară
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
conversația, polemica, protocolul cuceririi În public sau În intimitate, prin gesturi pline de siguranță, trădând dinspre ambii adversari o nereprimată dorință a puterii și dominării celuilalt. În arenă intră acum cuvintele meșteșugit rostite sau scrise, din vârful buzelor sau al peniței (dacă ne gândim la spectaculoasele epistole ale lui Brummell, Byron, Barbey, Balzac, Montesquiou, Proust și câți alții, adresate marilor doamne ale vieții mondene, stăpâne de neclintit, conducând cu fermitate conversația, un atelaj, cohorte de servitori sau poate numai fraza, În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
memoriei, București, 1998; LUI, București, 2002. Repere bibliografice: V. Beneș, Studiu critic, în Vasile Dobrian, Ciclul morții (gravuri), București, 1942; N. Argintescu-Amza, Dobrian, un poet al gravurii, București, 1943; Marina Vanci, Vasile Dobrian, București, 1968; Boris Buzilă, Vasile Dobrian între penița incisivă și penița sentimentală, „Magazin”, 1969, 606; Vasile Dobrian, ALR, 231-236; Marin Mihalache, Ion Frunzetti, Ioana Postelnicu ș.a., Despre Vasile Dobrian, în Colecția de artă contemporană „Vasile Dobrian”, București, 1975; Ion Pop, Anotimpurile poeziei, RL, 1982, 44; Ion Pop, Miza
DOBRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286801_a_288130]
-
LUI, București, 2002. Repere bibliografice: V. Beneș, Studiu critic, în Vasile Dobrian, Ciclul morții (gravuri), București, 1942; N. Argintescu-Amza, Dobrian, un poet al gravurii, București, 1943; Marina Vanci, Vasile Dobrian, București, 1968; Boris Buzilă, Vasile Dobrian între penița incisivă și penița sentimentală, „Magazin”, 1969, 606; Vasile Dobrian, ALR, 231-236; Marin Mihalache, Ion Frunzetti, Ioana Postelnicu ș.a., Despre Vasile Dobrian, în Colecția de artă contemporană „Vasile Dobrian”, București, 1975; Ion Pop, Anotimpurile poeziei, RL, 1982, 44; Ion Pop, Miza simplității, F, 1990
DOBRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286801_a_288130]
-
aceleiași fantezii asociative care sfidează convențiile: „Lângă urs stătea, într-o parte, licuriciul, iar în partea cealaltă albina; lângă albină stătea, într-o parte, surceaua, iar în partea cealaltă Milcovul; lângă Milcov se afla, într-o parte, o grămadă de penițe stricate, iar în partea cealaltă o zambilă; lângă zambilă stătea plătica, lângă plătică rindeaua, lângă rindea magnetul, iar lângă magnet o punguță cu pastă de dinți și rodii. Apoi venea din nou ursul, și astfel se închidea cercul, cu toate
CUGLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286562_a_287891]
-
turneele și campaniile omului politic pe care îl admiră. Articolele sale politice, reportajele parlamentare, reflectând toate aceste sinuozități și inconsecvențe, impun prin luciditate, prin energia iradiantă a argumentației și, în orice caz, prin calitatea literară. Plasticitatea unor portrete conturate cu peniță ascuțită, aplombul fanteziilor parodice, coloritul discursului, agrementat cu dialoguri sau scenete, cu ingenioase jocuri de cuvinte, recursul dibaci la alegorie propulsează această publicistică impetuoasă, efervescentă în zona literaturii. Cu ochi rău, C. țintește, la fel ca în comediile lui, parvenitismul
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
ei stă nu în frumusețe, ci în justiție. Criticul va frâna, în consecință, orice elan liric în comentariu și va veghea ca atributele să n-o ia niciodată înaintea judecății documentate. Când totuși un cuvânt mai puternic îi scapă de sub peniță („senzațional”), se sperie și aduce numaidecât precizări: „Am scris cuvântul senzațional, oricât ne-ar displăcea întrebuințarea lui, în ordinea literară, deoarece nici un al termen n-ar oferi echivalența uimirii...” Folosește și noțiunea de „structură”, în alt înțeles decât îl are
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
sugerată de Al. Macedonski) debutează în poezie, tăios, cu acuzatoarele strofe din Tatălui meu; le urmează compuneri când instrumentaliste, când parnasiene, când purtând amprenta elegiei eminesciene. Macedonski elogiază cutezanța cu care tânărul „rupe” tehnica versificării, însă acesta nu suportă amestecul „peniței” patronului său literar și părăsește cenaclul macedonskian. Colaborează totuși la sateliți ai „Literatorului”: „Revista modernă” (1897) și „Viața nouă” (1898, semnând Ion Th. Arghezzi). Leagă prietenii trainice (nici ele scutite de încercări) cu Gala Galaction și N. D. Cocea, cu
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
cîntărește destul. Nu cade din cer. Trebuie căutată și costă. Pentru ea ucizi un animal, smulgi o creangă sau prelucrezi metalul. Pana are o istorie individuală și una generală, ca și civilizațiile și materia: pana de trestie, pana de gîscă, penița, stiloul, pixul. O istorie ciudată, disprețuită, dar serioasă. Cuvintele ne întind capcane. Homo faber are instrumente. Homo cogitans nu le are, sau le are cu titlu metaforic. Ceea ce numim "utilaj mental" (Lucien Febvre) sau "echipament intelectual" (Jacques Le Goff) reprezintă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a forțelor de cultură și de muncă" se găsesc și ele în situația de a se întoarce spre "stînga", prin factorul emotiv, oral și populist. Ce cadril amuzant: primii la scris devin ultimii la oral, dar în democrația mediatică leneșii peniței sînt cei dintîi pe micul ecran. Program contra prestație, curs magistral contra interviu, amfiteatru contra platou de filmare. În spatele zidurilor șubrede ale caietelor trimestriale, îi vom vedea oare, într-o bună zi, pe ultimii mohicani ai "războiului literal" expuși în
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
După multe exerciții trece în etapa a doua: organizarea deprinderii. Acum dispar mișcările inutile, efortul exagerat. Mișcările principale încep să fie contopite într-un tot unitar ce reprezintă o literă, pe care o poate trasa și fără a mai ridica penița de pe hârtie. Procesul acesta de eliminare a mișcărilor de prisos și unificarea celor esențiale este un proces de schematizare. Acțiunea începe să se desfășoare armonios. Continuarea exercițiilor duce la automatizare, constând în aceea că scrisul nu mai solicită o atenție
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
să vă distrați.” Céline...Aragon...Giono...Beckett...Henry Miller...Să nu-l uităm pe Marcel...[...] Și când mă gândesc că sunt fraze tăiate pe care nici nu le mai poți descifra, În halul ăsta ai Înnegrit totul sub linii de peniță! Când reușesc ca printr-o minune să citesc ce ai tăiat, rămân cu gura căscată. Ai renunțat la așa o comoară! Îți vine să te Întrebi ce a fost În capul tău când te-ai hotărât să faci una ca
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
doua va apărea un inel galben(așa zisul galben de crom),iar în a treia se va produce hidrogencu „incandescență),va fi experiența cea mai frumoasă. 4.CERNEALĂ INCOLORĂ Pe o foaie de hărtie albă,scrieți un text cu o peniță nouă,muiată într-o soluție de clorură de cobalt. Când se va usca, textul va deveni invizibil. Va apare acest text colorat în albastru atunci când hârtiaeste încălzită.Pentru a-l face să disparădin nou,este suficient să suflați de câteva
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
arheolog. În portretul în cărbune al lui Sadoveanu, ca și în cel al lui Pârvan, asperitățile, estompate discret, nu sar în ochi. Față de Camil Petrescu însă, „tânăr scriitor vioi, inteligent, cu siguranță mai mult dramaturg decât poet”, nici o reticență; dimpotrivă, penița muiată în acid tare îngroașă, divulgă și zdrobește orgoliul omului, văzut ca o infirmitate, dezarticulat, ironizat, persiflat prin reducere la absurd. Deasupra altor schițe de portret e prinsă câte o tăbliță explicativă, traducând simpatia sau prețuirea. Astfel, Dan Petrașincu, Ieronim
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
Valeriu Matei), Chișinău, 1988; Basarabia în Gulag, Chișinău, 1995. Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Serafim Saka, în Profile literare, Chișinău, 1972, 510-514; Valentina Tăzlăuanu, „...m-am aruncat la un moment dat să cuprind cât mai multă viață în brațe și în peniță” (interviu cu Serafim Saka), LA, 1987, 20; Mihail Garaz, Cine sîntem, LA, 1988, 37; Ioan Holban, [„Linia de plutire”], „Moldova socialistă”, 1988, 212; Constantin Cubleșan, „Vămile”, ALA, 1991, 91; Mihai Cimpoi, Fenomenologia inerției, RL, 1991, 26; Dan Mănucă, Un romancier
SAKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
nemurireaVa mai trezi în inimă un alt fior. Din volumul de versuri... ,,Ramuri de ... XX. POETUL, de Daniel Luca, publicat în Ediția nr. 1856 din 30 ianuarie 2016. Le-a dat iubirea-n fiecare clipă, ca pe-o floare, Lăsând peniței doar o clipă de odihnă, Voia să nu treacă oricum prin lumea visătoare Și-a așezat mereu în versuri o lumină. Punea iubirilor cununi de diamant și rouă, Iar ochilor le-a dat priviri spre Univers, Credea că într-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
Poetule, cu inima de vânt și ochii de visare, Pe care drumuri de-ntristare rătăcești? Mai vino iar, în raiul tău iubit de-o floare ... Citește mai mult Le-a dat iubirea-n fiecare clipă, ca pe-o floare,Lăsând peniței doar o clipă de odihnă,Voia să nu treacă oricum prin lumea visătoareși-a așezat mereu în versuri o lumină.Punea iubirilor cununi de diamant și rouă, Iar ochilor le-a dat priviri spre Univers,Credea că într-o zi, cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
iar asocierile sunt surprinzătoare. „Textul” și „cuvântul” sunt laitmotivele poetului, acesta mărturisind: „umil alchimist în / textul vieții/ unde plaga materiei/ e indescifrabilă/ prin porii culorilor/ am zărit/ forma nocturnă a cuvântului”. Pentru S. „toate drumurile au prins rădăcini/ în păienjenișul peniței” (Fila de aer), în timp ce versul ia naștere pe „câmpia regală a cuvântului”. Citadin bântuit de nostalgii ce îi stimulează fantezia, poetul cultivă imaginea unui eros cu „trup de cerneală și schije de adjective”, iar „Cum să te-apropii/ de centrul
SEVERIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289653_a_290982]
-
alcătuiască un poem-fluviu axat pe destinul fabulos al aceluiași personaj, înșirând ipostaze ale existenței „magnificului”, un alter ego: „eu nicolae magnificul scriu un tratat despre știința morții și a reînvierii / îl scriu pe coapsele donei juana cu degetele transformate în peniță de iridium / dona juana plânge de durere ca un animal înjunghiat / frazele se aștern după fraze / memoria plină de văgăuni vomită pământul putrezit...” (amănunte din viața de zi și din vis a magnificului nicolae, V). Majoritatea textelor proiectează relația dintre
ŢONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
din Tudor Arghezi și Lucian Blaga. Poetul încearcă să descopere divinitatea în propriul suflet: „Lângă inima nopții veghez/ luceferii stinși din sufletul meu./ Poate, mă doare acest drum povârnit, / căutându-l în mine pe Dumnezeu”. Stăpânit de neliniști, schițează, cu peniță argheziană muiată în expresionism, un spectacol terifiant: „Vulpile fug spre vizuini, / Pădurea sare din rădăcini, / Nicăieri nu e bine, / Taci și ascunde-te-n tine”. Priveliștile sumbre sunt contrapunctate când și când de scene idilice. Pe măsura avansării în timp
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
Cei dintr-a V-a A (în colaborare cu Sonia Larian), cu ilustrații de A. Sirin, București, 1952; Șantierele luminii (în colaborare cu Alecu Ivan Ghilia, Geo Dumitrescu, Eusebiu Camilar), București, 1953; Bătând drumurile țării, București, 1954; Cine-i Niță Peniță?, cu ilustrații de Mihail Gion, București, 1958; Bicazul și împrejurimile, București, 1962; Ce lăsăm în urma noastră, București, 1973; Zece porți chinezești, București, 1987; ed. București, 2001; Scapă cine poate, București, 2000; Șprițul minim garantat, București, 2003. Antologii: La masa de
VANTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290426_a_291755]
-
Bufetului de la Șosea. Premergător, potrivit caracterizării lui Eugen Ionescu, al „revoltei literare universale”, „unul din profeții dislocării formelor sociale, ale gândirii și ale limbajului”, creator care, după Geo Bogza, „cel dintâi de aici și de aiurea [...] a făcut [...] din vârful peniței, ca de pe o trambulină [...], primul salt pe o planetă nouă, cu o altă atmosferă și o altă geografie a sensibilității”, U. a scris în opoziție nu doar cu literatura contemporană lui, ci cu literatura română din toate timpurile și, mai
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]