531 matches
-
capul de mulțimea datoriilor, care le-am făcut, în anul acesta. Dar vreo cîteva zile, după 1 septembrie, voi trimite 100 franci. Mai pe urmă, voi vedea ce pot face. Al tău, Mihai"227-228. O ajuta poetul, cu bani, la pension? Nu de ajutor era vorba. La 15/27 noiembrie 1880, Harieta i-a scris lui Maiorescu: "Mihai îmi datorește, de 14 luni, una sută de galbeni, pe care îmi promisese că mi-i va trimite, în fiecare lună, cîte 100
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
dascalul lui Guliță... În Paris! minunea minunilor! târgu Vavilonului din zilele noastre! Am ajuns noaptea și am tras la un otel din ulița: Geofroi Marie, adică: Mi-i frig, Marghioală... A doua zi l-am înfundat pe Guliță într-un pension și am rămas liberă, de capul meu [...] Parisul nu are seamăn pe fața pământului, și pot zice că nici chiar Bucureștiul nu-l întrece... adică să fim drepți... nu-l întrece. Ce nu găsești în el? galerii de muzeuri vrei
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
domnească până în anul 1856. Născută în anul 1801, Elena Ghica a crescut și a trăit în casele care se află și acum lângă Biserica Domnească (Sfântul Ioan), în spatele școlii nr 6 "Mihai Eminescu". A făcut studiile la Iași la un pension de domnișoare. În 1825 s-a măritat cu colonelul rus Alex Șubin (prietenul generalului Kiseleff - cel care supraveghea aplicarea prevederilor Regulamentului Organic în Moldova), primind prin foaie de zestre întreg târgul Vaslui cu toate seliștele de prin pregiur după scrisori
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
deoarece biserica este prin excelență un adăpost inviolabil. Pe lângă semnificația spirituală atribuită locurilor sfinte, ea este și un simbol matern. Prezența sa în vis stabilește, în funcție de scenariu, nevoia sau temerile referitoare la mama subiectului. În ceea ce le privește, mănăstirile și pensioanele exprimă o aspirație la calm și la introspecție. Ele subliniază destul de frecvent și o scădere a libidoului, dorința de castitate sau voința de a se purifica. În sfârșit, activitățile legate în mod direct de locurile de cult, slujba și rugăciunea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
dar bănuim că poate fi anul 1866 - ceea ce ar face ca, în 1889, el să fi avut 23 de ani. Înțelegem că s-a tras către tată, pentru că mama îngrijea intens de cele două fete pe care le ținea la pensionul Emiliei Humpel, sora lui Titu Maiorescu. Mai înțelegem că mama era, ea însăși, pasionată de cărțile de joc sperând să-și recâștige și astfel moșiile pierdute de fostul soț. E materie pentru un bun roman de moravuri în notele de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
société d'étudiants roumains, qui d'abord a tenu șes réunions aux "milles colognes", ensuite, 11, Rue des Minimes, un petit café où l'on donne à manger à des ouvriers à midi. Șes amis et lui y prenaient leur pension; ils șont partis en oubliant de payer. Actuellement ils n'ont pas de local connu. Ces réunions n'ont jamais été qu'un prétexte à buveries. À une de ces réunions, un tailleur d'Ixelles s'est présenté pour réclamer
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
astăzi). Se făcea reclamă și Institutului de domnișoare de sub conducerea doamnei N. Drouhet. Dar cine era familia Drouhe t și Institutul ce‐ i purta numele? Criticul literar Șerban Cioculescu, în volumul „Amintiri”, Editura Eminescu, 1981, vorbește în detaliu despre... un pension de fete întemeiat în 1857 la Bârlad de Pulcherie Olivari, fiica ei Nathalie Olivari căsătorindu‐se cu Pierre Drouhet, codirectorul pensionului particular din Bârlad, mort la 16 iulie 1909, cu un necrolog scris de preotul I. Antonovici, mai târziu 131
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ce‐ i purta numele? Criticul literar Șerban Cioculescu, în volumul „Amintiri”, Editura Eminescu, 1981, vorbește în detaliu despre... un pension de fete întemeiat în 1857 la Bârlad de Pulcherie Olivari, fiica ei Nathalie Olivari căsătorindu‐se cu Pierre Drouhet, codirectorul pensionului particular din Bârlad, mort la 16 iulie 1909, cu un necrolog scris de preotul I. Antonovici, mai târziu 131 episcop de Huși. Tatăl Nathalei - Georges Olivari, căsătorit cu Pulchérie, aceasta întemeiază în 1857 un pension de fete la Bârlad. Fiica
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
se cu Pierre Drouhet, codirectorul pensionului particular din Bârlad, mort la 16 iulie 1909, cu un necrolog scris de preotul I. Antonovici, mai târziu 131 episcop de Huși. Tatăl Nathalei - Georges Olivari, căsătorit cu Pulchérie, aceasta întemeiază în 1857 un pension de fete la Bârlad. Fiica lor, Nathali, măritată cu Pièrre Drouhet în 1864, a preluat în 1867 conducerea pensionului și aceea a externatului. ...” Era o școală serioasă, de muncă temeinică, în care „umanioarele” păstrau locul de cinste și în care
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
preotul I. Antonovici, mai târziu 131 episcop de Huși. Tatăl Nathalei - Georges Olivari, căsătorit cu Pulchérie, aceasta întemeiază în 1857 un pension de fete la Bârlad. Fiica lor, Nathali, măritată cu Pièrre Drouhet în 1864, a preluat în 1867 conducerea pensionului și aceea a externatului. ...” Era o școală serioasă, de muncă temeinică, în care „umanioarele” păstrau locul de cinste și în care se respectau treptele formale ale retoricii latine, cu progr esele ei de la Cicero și Quintilian încoace. Dizertația scrisă și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ei de la Cicero și Quintilian încoace. Dizertația scrisă și mai apoi orală, cum se cuvenea, etimologicește, făcea din cei mai buni elevi vorbitori ex cathedra sau la bară, iar în vârful piramidei, de la tribuna parlamentară...” spune Șerban Cioculescu. * După modelul „pensioanelor” de domnișoare de pe vremuri există înființată din 2001 în București, din inițiativa unor părinți, Școala europeană particulară menită să ofere copiilor o educație mai temeinică. Este o școal ă a computerelor, a englezei, germanei și spaniolei, școală a educației fizice
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
a Bucureștilor de acum aproape o sută cincizeci de ani. Caragiale prezintă, încă din prima comedie, aspirația personajelor către un nivel superior de viață. Dintre cele două eroine ale Nopții furtunoase, știm numai despre Zița, cea tânără, că a urmat pensionul. În limbajul ei, dar și al celorlalte personaje, franțuzismele deformate, evident, se învecinează cu expresiile mahalalei. Interjecțiile „tu“, „fă“ sunt înlocuite de franțuzismele „madamo“, „mersi“, „musiu“, „mă musiu“, „musiu neică“, care, deși au o oarecare încărcătură de ură și desconsiderare
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
a o face pe Veta să comită o seamă de imprudențe, care într-o dramă propriu-zisă i-ar fi fost fatale. Zița, sora mai tânără a Vetei, este copilul teribil al familiei, frumoasă, modistă și învățată și trei ani la pension; ea frecventează localul Union și-și hrănește sensibilitatea cu lectura Dramelor Parisului. Cei câțiva ani care despart cele două personaje feminine le diferențiază pe toate planurile. Ibrăileanu face unele comentarii cu privire la vârsta celor două femei, arătând că Veta este de
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
animată de idei liberale și de idealul Unirii. R. își petrece copilăria la moșia Căiuți (județul Bacău), învață cu preceptori străini, cărora le datorează, cel puțin, stăpânirea limbilor franceză, germană și engleză. În toamna lui 1870 este trimis la un pension din Geneva, internatul lăsându-i numai amintiri neplăcute. În anul următor e înscris la un liceu în Toulouse, unde în 1873 își ia bacalaureatul în științe. Își va continua studiile la un colegiu din Paris, cu intenția de a deveni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
este încă-n stare, / Ca altele, să facă cercări de-naintare, / Că-nvățătur-adâncă, idei, filozofie / Sunt prea vătămătoare l-a lui copilărie." (Grigore Alexandrescu, Mierla și bufnița) (j) "Un șoarece de neam, și anume Raton, / Ce fusese crescut sub pat la pension, / Și care în sfârșit, după un nobil plan, / Petrecea retirat într-un vechi parmazan, / Întâlni într-o zi pe chir Pisicovici, / Cotoi care avea bun nume-ntre pisici. Cum că domnul Raton îndată s-a gândit / Să o ia la
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
XI.1884, Pârscov, j. Buzău - 26.IV.1963, București), poet, prozator și dramaturg. Este fiul Sultanei (n. Ion) și al lui Costache Voicu, gospodar înstărit; prenumele la naștere: Vasile Costache. Își începe învățătura în satul vecin, Pleșcoi, o continuă la pensionul „I. D. Rășcanu” din Buzău, unde face și primele două clase gimnaziale la Liceul „Al. Hasdeu” (1895-1897), absolvind ciclul secundar la Liceul „Gh. Lazăr” din București (1902), aici avându-i colegi pe Dem. Demetrescu-Buzău, viitorul Urmuz, pe G. Ciprian și pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
NICULIȚĂ-VORONCA, Elena (5.V.1862, Bârlad - 1939, Siret), folcloristă și autoare de versuri. Este fiica Rucsandei (n. Schipor) și a lui Gheorghe Niculiță, aromân de origine, publicist. Face școala primară la Botoșani (1869-1873), iar cursurile secundare le va urma la pensioane particulare din Iași și Botoșani (1873-1878). A debutat cu versuri în „Familia” și a colaborat la „Calendarul copiilor”, „Sămănătorul”, „Convorbiri literare”, „Dreptatea”, „Ghilușul”, „Junimea literară” ș.a. A fost președintă a Societății culturale „România tânără” și, o perioadă scurtă, redactor la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288457_a_289786]
-
progres cultural la nivelul întregii țări. Dacă la Iași va funcționa o școală de fete încă din 1834, la Botoșani, în pofida necesităților culturale, în deceniul cinci al secolului al XIX-lea, tinerele fete cu posibilități materiale se instruiesc în câteva pensioane particulare. Dar iată că la 1887, prin eforturile constante ale directorului Liceului de băieți Laurian, prof. C. Ghe. Savinescu, Consiliul Județean aprobă înscrierea în bugetul județului pe anul în curs a sumei de 15.000 lei pentru subvenționarea școlii secundare
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
erotica între "un steloi" și o "steluță" e rizibilă: Am surprins eu într-o noapte O steluță ș-un steloi, După multe dulce șoapte, Sărutîndu-se-amîndoi. MATILDA CUGLER Poezia Matildei Cugler (1852-1931) e la modul cuviincios al liricii pentru albumuri de pensioane, cu situații de convenție, cu o certă legănare visătoare cîteodată: Ai plâns și tu odată? Eu zău, nu pot să cred! Ah! lacrămi lasă urme, Ce ani întregi se văd. Un ochi, care odată A plâns de dor și chin
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
1912 împreună cu Ion Vinea o revistă Simbolul. În această fază românească trata teme simboliste (provincie, duminici, spitaluri) cu o mare ușurință lirică, cu sentimentalism și voluptate de mirosuri puternice. Presimțirea dadaismului stă în eterogeneitatea imaginilor puse laolaltă: Verișoară, fată de pension, îmbrăcată în negru, guler alb, Te iubesc pentru că ești simplă și visezi Și ești bună, plângi și rupi scrisori ce nu au înțeles Și îți pare rău că ești departe de ai tăi și că înveți La Călugărițe unde noaptea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Mili începe să se teamă de oglinzi, în care "se zărea lividă, dizlocată sau turtită ca prin panopticuri [...] ce deformau liniile, subliniau defectele". Privindu-se cu un ochi critic, se găsi "subțirică, trestie aproape, trestioară, cum îi spuneau colegele de la pension, numai linii și contur", cu ochi frumoși și plângători, și înțelege în sfârșit de ce acceptase să se mărite cu Lică: pentru că, lipsită complet de vitalitate (ca și Bizu), nici nu așteptase pe altul. Dar cum obsesia fericirii în doi și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
curat, dar, de pe acum, a învățat și el câteva expresii de la anturajul său. Vorbind de Rică, el știe să-l numească: "persoana în chestie", "persoana madam Ziței" etc. E interesant să comparăm pe Veta cu Zița. Zița a învățat la pension, e o "fată romanțioasă", citește romane de senzație - "Dramele Parisului, câte au ieșit, toate le-am citit", zice ea. Așadar, ea a venit în... serioasă atingere cu "civilizația". Și limbajul ei este cum îl știi: "pamplezir", "alevua", "monșerul meu" etc.
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
câte au ieșit, toate le-am citit", zice ea. Așadar, ea a venit în... serioasă atingere cu "civilizația". Și limbajul ei este cum îl știi: "pamplezir", "alevua", "monșerul meu" etc. Veta însă, care se vede că n-a învățat la pension, că nu citește romane, care e romanțioasă într-un chip foarte practic - ea vorbește curat românește, ca și Chiriac în ipostazul lui de calfă, dar e contagiată și ea de limbajul nou, presură ici și colo câte o expresie nouă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Rică a creat, prin ziarul său și prin discursurile sale, pe Jupân Dumitrache; Jupân Dumitrache creează, prin influența sa, pe Veta. Pe de altă parte, aceiași patru-zecioptiști, aducând cultura străină, au creat pe autorii de mahala și pe organizatorii de pensioane; aceștia au creat pe Zița; Zița creează pe Veta. Iată lanțul. Această "civilizație", așadar, străbătând de sus în jos, a dat un aspect ridicol tuturor claselor, și acest ridicol este mahalaua pe care o zugrăvește Caragiale, mahalaua sufletească, recrutată din
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
, Alexandru (27.I.1841, București - 25.VI.1901, Târgoviște), autor de versuri. Este fiul Zincăi Urziceanu, căsătorită cu Dumitru Popescu, polițai, iar, după moartea acestuia, recăsătorită cu Nicolae Candiano, și el lucrând în Poliție. Învață într-un pension din Ploiești, apoi la o școală militară din București, de unde iese, în 1859, cu gradul de sublocotenent de artilerie. Protejat al lui Al.I. Cuza, conspiră totuși și participă la detronarea domnitorului. Demisionar din armată, se lansează în politică, mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286062_a_287391]